Cei care blochează hidrocentralele și resping simultan energia nucleară, trebuie să răspundă la o întrebare simplă: din ce se alimenta România zilele astea? Dacă seceta va afecta capacitățile de producție hidro și nucleare, energia electrică va apela la mai multă energie din termie (gaze și cărbune), aceeași întrebare pentru cei care cer interzicerea gazului și a cărbunelui. Mixul energetic echilibrat rămâne singura opțiune reală și sigură pentru România.
Energia regenerabilă este esențială, dar variabilă. Fără hidroenergie pentru echilibrare, fără nuclear pentru producție constantă și fără capacități termice de rezervă, România nu devine mai „verde”, ci mai vulnerabilă: importă mai mult, plătește mai scump și riscă să nu aibă suficientă energie exact când are cea mai mare nevoie.
Protejarea mediului este obligatorie, dar blocarea tuturor surselor controlabile fără alternative tehnice reale nu reprezintă politică energetică. Este transferarea costurilor și a riscurilor către populație și economie.
Un sistem energetic nu poate funcționa doar când vremea este favorabilă. Iar securitatea energetică nu se construiește prin interdicții, ci prin echilibru, investiții și responsabilitate.
1. Situația actuală a producției și consumului de energie în perioada caniculară
În intervalul diurn, energia fotovoltaică și eoliană reprezintă aproximativ 35% din producția națională, iar celelalte surse însumează circa 65%: cărbune – 11%, gaze naturale – 14%, energie nucleară – 20% și hidroenergie – 20%.
În condițiile în care aproximativ 10% din producție este exportată, contribuția netă a energiei fotovoltaice și eoliene la acoperirea consumului intern este, în fapt, de aproximativ 25%, în timp ce celelalte surse acoperă circa 65%.
Seara, noaptea și dimineața, când producția fotovoltaică este absentă sau redusă, consumul este acoperit în proporție de aproximativ 31% din importuri și de circa 60% din alte surse interne: cărbune – 8%, gaze naturale – 8%, energie nucleară – 22% și hidroenergie – 22%.
Prin urmare, chiar dacă la prânz energia fotovoltaică și eoliană poate ajunge la aproximativ 45% din producție, o parte importantă este exportată. În actualele condiții de caniculă, funcționarea sistemului energetic este susținută în principal de hidroenergie și de energia nucleară. Ambele pot fi afectate de persistența secetei, în contextul în care nivelul Dunării se află la minime istorice.
2. Precedentul din 2003 și riscul pentru Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă
În august 2003, Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă a fost oprită din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Principalele repere ale acelui episod au fost:
- la 23 august 2003, Unitatea 1 a fost oprită preventiv, deoarece nivelul Dunării la Cernavodă nu mai permitea captarea normală a apei de răcire;
- la 24 august 2003, debitul Dunării la Baziaș a coborât la aproximativ 1.640 m³/s, una dintre cele mai mici valori înregistrate istoric;
- la stația hidrometrică Cernavodă, nivelul a ajuns la −187 cm, iar debitul local era de aproximativ 200 m³/s, ceea ce a făcut imposibilă captarea apei prin sistemul normal al centralei;
- reactorul a fost repornit la 16 septembrie 2003, după revenirea nivelului apei.
În urma acestui eveniment, Nuclearelectrica a introdus și a comunicat explicit pragurile operaționale de 2,50 mdMB și 2,35 mdMB în bazinul de aspirație și a modernizat sistemele de captare și răcire.
Debitul Dunării la Baziaș conform INMH este de 1.650 m³/s, situația este comparabilă cu cea din 2003. Aceasta nu înseamnă însă că oprirea centralei este inevitabilă, deoarece:
- între timp, sistemul de captare a fost modificat din punct de vedere tehnic;
- exploatarea amenajărilor de la Porțile de Fier poate influența nivelul apei la Cernavodă;
- criteriul oficial de oprire este nivelul din bazinul de aspirație, nu debitul măsurat la Baziaș.
În eventualitatea a încă 30 de zile de secetă severă în întregul bazin al Dunării, fără precipitații semnificative, riscul opririi preventive a cel puțin unei unități de la Cernavodă ar crește considerabil. Totuși, pe baza informațiilor actuale, o astfel de oprire nu poate fi considerată certă.
Evoluție posibilă după 30 de zile fără precipitații
Pornind de la un debit de aproximativ 1.650–1.700 m³/s, absența precipitațiilor în Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia și România ar reduce treptat aportul de apă în Dunăre.
Rolul Porților de Fier și al afluenților
Porțile de Fier I și II pot regla debitele și pot atenua efectele secetei pe termen scurt, dar nu pot menține timp de o lună un debit artificial ridicat dacă aportul din amonte rămâne foarte scăzut. Eliberarea suplimentară de apă reduce nivelul acumulărilor, iar volumele utilizate trebuie refăcute ulterior.
Oltul, Jiul și Argeșul contribuie la debitul Dunării în amonte de Cernavodă, însă, în condiții de secetă severă, și debitele acestor râuri sunt reduse. Lacurile de acumulare pot oferi un sprijin temporar, dar volumele disponibile sunt mult mai mici decât debitul Dunării și trebuie gestionate și pentru alimentarea populației, irigații, menținerea debitelor ecologice și producția de energie.
Oprirea unei unități de la Cernavodă ar elimina din producție o capacitate echivalentă cu aproximativ 12% din consumul mediu zilnic.
3. Perspective pentru producția hidroenergetică
Hidroenergia este, în această perioadă, principala sursă de producere a energiei electrice. Pentru următoarele 30 de zile pot fi luate în calcul trei evoluții orientative:
Citește integral analiza Scăderea debitului Dunării și a râurilor interioare amenință producția de hidroenergie, producția nucleară și poate determina explozia prețurilor scrisă de Dumitru Chisalita pe Asociația Energia Inteligentă.
CEDO condamnă Elveția pentru lipsa alimentației vegane în închisori
Dacă mănânci mai des chiar îți accelerezi metabolismul?
Haos pe aeroporturile din Italia. MAE avertizează că zborurile pot fi anulate sau întârziate
Ronaldo, fostul mare atacant brazilian, dă un verdict clar pentru finala Cupei Mondiale: „Va câștiga ușor”
