Pe 20 septembrie 1973, peste 90 de milioane de oameni au urmărit la televizor un meci de tenis care avea să intre în istorie. Billie Jean King, una dintre cele mai bune jucătoare ale momentului, l-a învins pe Bobby Riggs, un fost lider al tenisului masculin care avea 55 de ani și susținea că poate bate orice jucătoare de top.
Partida a avut loc în Houston Astrodome, în fața a peste 30.000 de spectatori. Nu era o finală de Grand Slam și nu se juca pentru un trofeu. Totuși, meciul a avut o miză uriașă, iar interesul a depășit cu mult lumea tenisului.
A fost numit „Battle of the Sexes” și a devenit unul dintre cele mai cunoscute meciuri din istoria sportului.
Riggs avea 55 de ani și era convins că poate câștiga
Bobby Riggs fusese unul dintre cei mai buni jucători ai lumii. Câștigase Wimbledon și US Open, iar la 55 de ani era deja retras din circuit.
În 1973, Riggs a început să provoace jucătoarele de top. Susținea că tenisul feminin este inferior celui masculin și că, în ciuda vârstei sale, poate învinge o jucătoare aflată în vârful carierei. Mai întâi a provocat-o pe Margaret Court. Australianca avea 30 de ani și era una dintre cele mai mari jucătoare ale vremii. Riggs a învins-o cu 6-2, 6-1.
Victoria lui a schimbat lucrurile. Billie Jean King, care refuzase inițial provocarea, a acceptat până la urmă să joace împotriva lui. King avea 29 de ani și era în plină carieră. În acel moment avea deja 10 titluri majore și era una dintre figurile principale ale tenisului feminin.
Un spectacol uriaș înainte ca meciul să înceapă
Partida de la Houston a fost tratată mai degrabă ca un mare spectacol decât ca un simplu meci de tenis. Peste 30.000 de oameni au umplut Astrodome, iar audiența TV a ajuns la aproximativ 90 de milioane de persoane în întreaga lume. A fost una dintre cele mai urmărite competiții sportive televizate din acea perioadă.
Și intrările celor doi au fost pe măsura evenimentului. Billie Jean King a fost adusă pe teren într-un fel de lectică, purtată de sportivi fără tricou, într-o scenă inspirată de Cleopatra. Riggs a intrat într-un ricșă tras de femeile pe care le numea „Bobby's Bosom Buddies”.
Înaintea meciului au existat momente de divertisment, reclame și multă presă. Totul fusese construit pentru a transforma partida într-un eveniment urmărit de milioane de oameni.
Billie Jean King nu i-a lăsat nicio șansă
Pe teren, spectacolul s-a terminat mai repede decât se așteptau mulți. Billie Jean King a câștigat în trei seturi, cu 6-4, 6-3, 6-3. Diferența de vârstă și de pregătire s-a văzut. King era în plină activitate și venea după un sezon în care câștigase Wimbledon. Riggs, în schimb, nu se pregătise la același nivel pentru meci.
Ulterior, chiar el a recunoscut că fusese prea încrezător. Petrecuse mult timp promovând partida și mult mai puțin timp antrenându-se pentru ea. La final, Riggs a continuat să joace rolul de showman. A cerut o revanșă și chiar un sărut de la King pentru camerele de televiziune. Dar rezultatul nu mai putea fi schimbat.
Un meci care a depășit tenisul
Pentru Billie Jean King, victoria nu a fost doar despre un meci împotriva unui adversar de 55 de ani. În acea perioadă, ea lupta pentru recunoașterea tenisului feminin, pentru premii mai apropiate de cele oferite bărbaților și pentru mai multe oportunități pentru sportive.
În 1973, cu doar câteva luni înainte de meci, fusese înființată WTA, cu King printre figurile centrale ale noului circuit. În același an, US Open devenise primul turneu de Grand Slam care oferea premii egale pentru femei și bărbați.
De aceea, presiunea asupra lui King era uriașă. Mai târziu, ea a explicat că se gândea că o înfrângere ar fi putut afecta serios tenisul feminin și lupta pentru egalitate. Victoria i-a oferit însă exact momentul de care avea nevoie pentru ca mesajul să ajungă la un public mult mai larg.
