Televiziunile din trustul Intact și platformele online deținute de Radu Budeanu, printre care cancan.ro, primesc cei mai mulți bani din vistieria statului, prin fondul alocat de Guvern pentru a-și face campanie de informare sau pentru a ajuta presa. Nu e foarte clar care dintre cele două a primat, pentru că una o contrazice pe cealaltă.
Cert e că tocmai degringolada creată deservește atât Guvernului, care și fără a fi intenționat pare că vrea să își obțină presă bună, și presei, care, și așa erodată, dă sentimentul că se lasă cumpărată, fie și prin autocenzură.
Sunt bani publici, în total 40 de milioane de euro, care vor ajunge la instituții media, după criterii destul de fragile: minim doi angajați, fără datorii la bugetul de stat, plus criteriul audienței. Deocamdată, s-a împărțit o parte din această sumă.
Când vine vorba despre justificarea acestui program, însă, lucrurile sunt suficient de neclare, cât să alimenteze suspiciunea publicului față de presă, într-o vreme când tocmai informația curată face diferența.
Cine pe cine salvează și mai ales cine pe cine (de)legitimează? Care sunt consecințele în ceea ce îl privește pe jurnalistul care duce informația în dublu sens: de la autoritate spre societate și invers, dinspre societate spre decidenți? E el mai protejat, astfel încât produsul muncii lui să fie acurat și independent politic?
Am pus toate aceste întrebări pe masă, într-un dialog cu Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.
Pentru ce sunt banii și cine i-a meritat?
Dacă ne luăm după ce a declarat Guvernul, el vrea să finanțeze o campanie de informare publică. În aceeași expunere de motive, tot ei spun că ajută și presa, cu acest mecanism. Cele două chestii se bat cap în cap.
Dacă vreau informare publică, mă duc către mediile care sunt cele mai ancorate la public și în mod evident acestea sunt televiziunile și marii jucători din online. Dacă vreau să ajut presa, mă duc acolo unde doare mai tare, și anume presă scrisă și presă locală. Deci nici Guvernul nu știe foarte bine ce vrea sau nu a știut să se exprime foarte bine.
Suntem pe argumentul cantității, pentru că astea au fost criteriile de ditribuire: audiența, tirajul, reach-ul.
Dacă mergem pe filosofia asta a campaniei, nu mai putem pretinde că ajutăm presa, pentru că nu ajutăm presa care a suferit, ci dăm de fapt niște bani la o parte din presă, iar aici încep discuțiile despre campanie. Ce campanie mai fac eu la patru luni după declanșarea stării de urgență? Dacă fac campanie, conform legii achizițiilor publice, la șase luni trebuie să fac studiul de impact și nu am auzit pe nimeni vorbind despre asta.
Cine pe cine legitimează: informare publică și teorii ale conspirației la un loc?
Aici este o problemă foarte sensibilă. În momentul în care Guvernul ar fi pus criterii de credibilitate, ar fi trebuit să existe un instrument de măsurare a acestei credibilități. Nu există, în momentul de față.
Nu există un instrument prin care să măsori corectitudinea unui canal media. Dacă în plină pandemie Guvernul oricărei țări vine și spune ”Tu ești bun și tu ești rău”, am o uriașă problemă.
Din punctul meu de vedere, faptul că nu s-a pus problema calității jurnalistice judecate de Guvern este un punct bun, dar ajungem la paradoxul menționat: fac campanie de informare corectă cu niște medii care nu fac informare corectă.
Un motiv în plus să nu crezi ce vezi/citești în presă
Presa este în general într-un proces de erodare a credibilității.
Nu cred că și-a pus cineva de la nivel guvernamental problema în felul acesta. Nu cred că au fost gândite toate consecințele.
La cum arată lucrurile, mie mi s-a părut că s-a gândit artimetic, după care s-au construit argumentele și criteriile. S-a pornit de la ce putem face, nu de la ce ar trebui să facem. Nu e pentru prima și mă tem nici pentru ultima dată.
Dacă vrem să ajutăm presa, o ajutăm atunci când are nevoie și îi ajutăm pe cei care au nevoie. Nu a existat criteriul care a fost la celelalte, să dovedești că ai avut o pierdere. Din ce am vorbit cu oameni din industrie în perioada asta, au crescut volumele de publicitate, au crescut audiențele, deci unele platforme nu au avut de suferit în această perioadă.
O primă posibilă soluție ar fi fost să vezi cine a avut de suferit și să îl sprijini pe acela. O a doua soluție, nu știu exact care sunt pașii de urmat, dar există o comunicare de la nivelul Comisiei Europene, de răspuns economic la pandemie, în care se lasă la latitudinea statelor naționale să ia un set de măsuri.
Prima dintre acestea este subvenționarea salariilor. Cred că ar fi fost mult mai onest să sprijini salariile din interiorul companiilor de media, în felul ăsta te-ai fi asigurat că banii ajung la oameni și ai fi avut și un criteriu obiectiv.
Noi am fost printre primii care au solicitat sprijin pentru presă, pornind de la realitatea obiectivă: bugetele pentru presă, cel puțin în presa locală, s-au dus în cap. Ziarele locale au fost lovite grav, grav.
La nivelul puterii de informare, presa locală este mai puternică decât cea așa-numit națională.
Un alt model, pe care l-am văzut în Canada și care se asigură că banii ajung acolo unde trebuie, este acela prin care Guvernul creează un fond, breasla își creează un organism intermediar și fiecare redacție aplică la acest fond cu o cerere specifică: ”Pe perioada pandemiei, am nevoie de un reporter pe sănătate. În următorele șase luni, salariul este acesta”. Și fondul respectiv finanțează în mod exclusiv acele joburi.
Așa cum a făcut Guvernul, este vulnerabilizat în egală măsură cu presa.
Chiar dacă Guvernul nu are nicio intenție să pună condiții, ”îți dau banii ăștia, dacă scrii frumos de mine”, reflexul de autocenzură există și cum banii aceștia sunt gestionați la nivel local, acolo legăturile politice există.
Se și vede deja la nivelul discuțiilor publice: ”Lasă, că v-a cumpărat Guvernul pe toți”. Asta e ideea, chiar dacă dăm beneficiul dubiului Guvernului, adică nu mă aștept ca domnul Orban să spună: ”V-am dat bani, scrieți frumos de mine”. Dar dacă te uiți cine a luat cea mai mare parte din bani, trustul care e defavorabil Guvernului, te poți gândi și la asta”.
Cine primește cei mai mulți bani – centralizare Pagina de media
Potrivit centralizării făcute de Pagina de media, de departe cel care ia partea leului este Trustul Intact, prin trei posturi de televiziune - sunt peste 1,7 milioane euro pentru Antena Group (campania este pe Antena 1 și pe Antena Stars) și 630.000 de euro la Antena 3 - și câteva site-uri (250.000 de euro), Radio ZU (625.000 de euro) și cu Jurnalul Național (30.000 de euro).
Pro TV primește aproape 1,5 milioane de euro pentru posturile TV, aproape la fel și Kanal D - 1,3 milioane de euro, iar România TV, aproape 900.000 de euro.
Dintre posturile de radio, cea mai mare finanțare a obținut-o Antenna Group (Grecia), adică Kiss FM, Magic FM și Rock FM - peste un milion de euro pe toate cele patru luni.
Compania care deține Europa FM primește finanțarea de 670.000 de euro, Radio ZU - Camina (din grupul Intact) va beneficia de 625.000 de euro.
O situație în oglindă pe online, unde site-uri tabloide, cancan.ro, de pildă, și care au rostogolit în perioada pandemiei știri de clik-bait iau cei mai mulți bani pentru, ironic, informare corectă.
Aproape 300.000 de euro ajung la Web Editinng Development (prosport.ro și cancan.ro). Alți 240.000 de euro se duc către Gândul, editat de Titluri Quality SRL.
DCNews, prin Press Media Electronic, va primi 224.000 de euro, iar HotNews (MediaBit - aproape 100.000 de euro). Site-urile Ringier au fost admise în campanie pentru un buget de 192.000 de euro.
În lista site-urilor mai sunt Comisarul.ro, impact.ro, redacția.ro, bzi.ro, PaginiAurii.ro. Două site-uri de parenting au, de asemenea, bugete aprobate pentru campanie: desprecopii.com și suntmamica.ro.