În timp ce atenția publică este concentrată asupra crizei politice și a problemelor economice, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) propune schimbări care privesc înființarea partidelor și modul în care votăm. Partidele noi ar avea nevoie de minimum 100 de fondatori, în loc de trei, iar AEP ar decide înregistrarea și, în anumite situații, dizolvarea lor. Separat, instituția pregătește „modernizarea” votării, inclusiv prin „urne inteligente”.
Miza este accesul la putere: regulile pot deschide competiția sau pot proteja partidele deja instalate. Iar o schimbare prezentată drept modernizare poate avea consecințe pe care alegătorii trebuie să le cunoască înainte de adoptarea ei, avertizează politologul Cristian Pîrvulescu, într-un interviu pentru SpotMedia.ro.
Pîrvulescu susține că România are nevoie de un cod electoral, dar contestă direcția mai multor propuneri prezentate de AEP. El pledează pentru libertatea de organizare a partidelor, pentru păstrarea unui rol important al judecătorilor în materie electorală și pentru garanții privind secretul votului.
Politologul explică și de ce consideră că actualul sistem favorizează partidele mari și cum ar putea o reformă prezentată drept modernizare să întărească tocmai formațiunile deja instalate în Parlament.
Proiectele sunt publicate în secțiunea de transparență decizională a AEP: noua lege a partidelor politice, disponibilă și aici, în format PDF, și modificările pentru organizarea alegerilor parlamentare anticipate. „Urnele inteligente” și renunțarea la ștampilă sunt intenții anunțate public de conducerea instituției.
De la trei la o sută de fondatori. Cine decide ce partide pot apărea?
CE VREA SĂ SCHIMBE AEP | Un partid ar avea nevoie de minimum 100 de membri fondatori, în loc de trei, cu reprezentarea ambelor sexe.
Una dintre propunerile criticate de Cristian Pîrvulescu este creșterea numărului de membri fondatori necesari pentru înființarea unui partid, de la trei la o sută. Politologul consideră că o asemenea schimbare trebuie analizată prin efectele asupra reprezentării politice și asupra posibilității de apariție a unor formațiuni noi.
Pîrvulescu contestă ideea că libertatea de înființare a partidelor a produs o aglomerare a Parlamentului. Selecția există deja la urne, argumentează el: „Eu am văzut că mulți jurnaliști, colegi de-ai dumneavoastră, consideră că este inadmisibil să avem partide care se formează cu trei membri. De ce? Avem noi un asemenea flux de partide în Parlament? Nu. Și nici nu vom avea vreodată. Dar oamenii, dacă apar partide, înseamnă că au nevoie ca aceste partide să se formeze”.
El mai spune că reducerea numărului de fondatori a permis apariția unor partide care au ajuns ulterior în Parlament, cum ar fi USR și AUR, dar și SOS și POT, și respinge ideea că orientarea unor formațiuni ar justifica ridicarea unor bariere administrative pentru toți competitorii.
„În plină criză politică, ne propun nici mai mult, nici mai puțin să modifice legea partidelor în ceea ce privește înscrierea. (...) O societate complicată cum este cea românească are nevoie de o reprezentare politică pe măsură. Eu cred că extrema dreaptă, pentru că există o parte a societății noastre care are idei și valori de acest gen, trebuie să se exprime în Parlament. Nu pot să hotărască niște birocrați cine poate și cine nu poate să candideze. Cetățenii o fac la vot”.
Reprezentativitatea este asigurată de pragul nostru electoral este foarte mare: „Până la urmă, știți cine hotărăște dacă un partid există sau nu? Alegătorii. Iar noi avem un prag electoral foarte mare, de 5%. Deci trebuie să fie sute de mii de alegători care să voteze un partid politic”.
În plus, beneficiarii restricțiilor nu ar fi doar PSD și PNL. AUR, partidul care se prezintă drept alternativa la sistem, are deja o poziție parlamentară de apărat. Limitarea apariției unor concurenți i-ar putea servi și lui, consideră Pîrvulescu.
„Eu cred că, odată ce devine partid de sistem, pentru că tendința asta este a AUR, AUR va fi foarte mulțumit. Această lege i-ar putea întări poziția. Pentru că AUR vizează, de fapt, preluarea masivă, folosind un termen din economie, preluarea ostilă a PSD. (...) Iar PSD pentru AUR este o mare pradă, pentru că are aleși locali care nu au niciun fel de ideologie”, spune politologul.
Atribuții mai mari pentru AEP: „Nu este o chestiune simplu-administrativă”
CE VREA SĂ SCHIMBE AEP | Cererile de înregistrare ar fi examinate de cinci angajați ai AEP, iar Autoritatea ar lua decizia. AEP ar putea hotărî și dizolvarea pentru anumite încălcări sau pentru inactivitate. Deciziile ar putea fi contestate la Curtea de Apel București. Constituționalitatea unui partid ar rămâne în competența CCR.
Cristian Pîrvulescu are rezerve și față de mutarea înregistrării partidelor de la tribunal la Autoritatea Electorală Permanentă. El consideră că deciziile privind partidele au consecințe asupra drepturilor politice, iar dreptul oamenilor de a se organiza politic nu poate fi tratat ca o simplă formalitate.
„Cum putem într-o țară ca România să renunțăm la judecători? Nu se mai merge la tribunal, se merge direct la AEP. Eu înțeleg că tribunalul poate să spună că este complicat, că nu au expertiză, dar nu este o chestiune simplu-administrativă.”
Pîrvulescu respinge și ideea ca autoritatea electorală să poată decide dizolvarea unui partid pentru motive de neconstituționalitate: astfel de decizii nu trebuie să aparțină unei instituții administrative. Soluția pe care o susține este întărirea expertizei din justiție, prin judecători și complete specializate în probleme electorale:
„Trebuie […] să întărim partea justiției și să avem complete electorale și judecători cu expertiză în domeniul electoral care să poată să se pronunțe în problemele acestea. Nu doar niște funcționari.”
AEP nu este o instituție credibilă
Cristian Pîrvulescu ridică și problema credibilității AEP. De exemplu, dacă ne uităm la modul în care a tratat finanțarea campaniei lui Călin Georgescu din 2024, când acesta a declarat cheltuieli electorale zero. O astfel de declarație ar fi trebuit să provoace verificări înaintea anulării alegerilor, spune Pîrvulescu.
În plus, există criticile din raportul Comisiei Europene privind statul de drept referitoare la sancționarea abaterilor partidelor politice - un motiv suplimentar pentru a discuta mai întâi despre îndeplinirea atribuțiilor existente.
„Pentru mine nu este o instituție credibilă din diferite motive. Iar faptul că acum intenționează, profitând de criza politică, să modifice masiv sistemul electoral mă îngrijorează foarte tare. De ce? Pentru că nu este rolul AEP-ului să facă lucrul ăsta, ci este rolul Parlamentului să facă lucrul ăsta. AEP-ul, de altfel, nu are drept de inițiativă legislativă”.
Pîrvulescu pune sub semnul întrebării și neutralitatea conducerii AEP, având în vedere traseul politic al lui Adrian Țuțuianu. El crede că instituția ar trebui condusă de specialiști fără angajamente partizane: „Sunt dintre cei care cred că nu au ce căuta politicienii acolo. Trebuie să fie specialiști absolut neutri.”
„Urne inteligente”: cine ar putea afla cu cine ai votat?
CE VREA SĂ SCHIMBE AEP | Conducerea instituției analizează urne care scanează și numără automat buletinele de vot, cu posibilitatea citirii opțiunilor într-o etapă viitoare, și înlocuirea ștampilei cu marcarea unei căsuțe cu pixul.
Numărarea mai rapidă poate fi un avantaj. Dar pentru alegător contează o garanție esențială: opțiunea sa nu poate fi legată de identitatea sa. Tehnologia trebuie să ofere această protecție și să câștige încrederea oamenilor. Altfel, teama că votul poate fi deconspirat ar putea afecta participarea, avertizează Pîrvulescu.
„Dacă în momentul în care introduc votul în urnă, el este cunoscut, mai este secret? Problema secretului votului este crucială până la urmă. Marea discuție legată de votul pe internet, de exemplu, este legată de secretul votului. […] Ce vor, să scadă prezența la vot de teamă că oamenii nu vor să fie deconspirați?”
Politologul spune că nu respinge în principiu votul electronic sau pe internet, dar consideră că asemenea schimbări necesită pregătire și o societate adaptată utilizării lor. Rezervele sale privesc garanțiile și graba cu care s-ar putea face schimbarea. Iar miza este libertatea de a alege fără presiuni.
„Schimbările acestea nu se pot face foarte repede, dar problema esențială este secretul votului. (...) Votul a devenit secret dintr-un anumit moment pentru a proteja alegătorul față de abuzurile autorităților. Și noi vrem ca acum să se citească voturile imediat? Avem noi garanții că se poate face lucrul ăsta? Într-o țară în care există suspiciunea că obiceiurile Securității sunt încă vii?”
Alegeri anticipate în 75 de zile: „Oamenii nu au dreptul să se informeze?”
CE VREA SĂ SCHIMBE AEP | Data alegerilor anticipate ar fi anunțată cu minimum 75 de zile înainte de vot, față de intervalul de 90 de zile prevăzut pentru alegerile la termen. Guvernul ar adopta hotărârile de organizare în cel mult cinci zile de la dizolvarea Parlamentului. Campania electorală ar rămâne de 30 de zile.
Pîrvulescu contestă și necesitatea scurtării perioadei de organizare a alegerilor anticipate de la 90 la 75 de zile. În opinia sa, caracterul anticipat al alegerilor nu justifică reducerea timpului disponibil pentru informarea cetățenilor și pentru competiția politică.
„De ce hotărăște Autoritatea Electorală Permanentă […] că alegerile anticipate trebuie să se desfășoare în 75 de zile și nu în 90? Adică oamenii nu au dreptul să se informeze?”
Politologul susține că există deja reguli pentru alegerile anticipate și nu consideră justificată o procedură mai rapidă: „Nu facem campanii electorale low-cost doar pentru că unora le trece prin cap acest lucru.”
Regulile care îi țin pe cei mari la putere și ce ar trebui schimbat
Întrebat care sunt problemele reale ale sistemului electoral, politologul pledează pentru libertate în organizarea partidelor și pentru revizuirea regulilor care, în evaluarea sa, îi avantajează pe competitorii mari. Dincolo de proceduri, rămâne întrebarea pe care o reformă ar trebui să o pună în centru: cât de deschisă este competiția?
Pîrvulescu propune reducerea pragului electoral și revizuirea modului de repartizare a mandatelor.
El arată că, acum, avantajele partidelor consacrate vin și din felul în care sunt construite regulile.
„Pragul electoral a fost gândit atât de mare pentru a scoate competitorii mici din joc. (...) Noi avem un prag electoral, pe de o parte, și un sistem electoral care favorizează partidele mari și, dintr-o dată, partidele mari sunt cele care sunt avantajate. Nu pentru că sunt ele atrăgătoare domină PSD și PNL viața politică românească, ci pentru că sistemul electoral le favorizează.”
Pîrvulescu recunoaște că o creștere a numărului de competitori poate aduce și riscuri de fragmentare. Consideră însă că partidele trebuie să învețe să își asume identități politice clare și să construiască acorduri, în loc să se bazeze pe reguli care le protejează poziția.
O discuție despre toate aceste efecte ar avea nevoie de un cadru comun: un cod electoral. Iar Asociația Pro Democrația a propus unul încă din 2002, amintește Pîrvulescu.
De ce nu îl avem?
„Am să vă spun de ce partidele politice nu au vrut în ultimii 25 de ani un cod electoral. Pentru că vor să modifice, fără să afecteze sistemul, diferitele bucăți de lege. (...) Noi nu-l avem pentru că, știți, trebuie să faci mici modificări care au legături cu interesele unui partid sau unui grup de partide. Dacă ai avea un cod electoral, ar afecta întregul. N-ai putea să le faci. Dar câtă vreme ai sistemul defalcat pe categorii, este mult mai ușor.”
Cât despre adoptarea propunerilor AEP, politologul subliniază că decizia va depinde de Parlament și de calculele partidelor: „Dacă partidele vor considera că există niște avantaje, vor încerca să ne prezinte aceste modificări ca fiind absolut necesare.”
Urmăriți și prima parte a interviului - Cristian Pîrvulescu: „Luca Niculescu nu va fi marioneta lui Nicușor Dan”. De ce nu a funcționat echipa cu Bolojan. AUR e în pragul colapsului
În prima parte a interviului, Cristian Pîrvulescu analizează șansele lui Luca Niculescu de a forma un guvern și explică de ce consideră că acesta nu va fi „marioneta” lui Nicușor Dan. Politologul vorbește despre negocierile pentru majoritatea parlamentară, despre motivele pentru care nu a funcționat echipa președinte - premier și despre ambițiile prezidențiale pe care i le atribuie lui Ilie Bolojan.
Ce mai puteți afla urmărind interviul integral:
- De ce un premier fără partid ar putea fi obligat să negocieze pentru fiecare vot și unde vede Pîrvulescu cele mai dificile negocieri pentru funcții.
- Ce partide ar putea susține guvernul și de ce lista miniștrilor poate schimba rezultatul discuțiilor.
- De ce respinge explicația că Guvernul Bolojan ar fi căzut din cauza presiunilor americane.
- Ce legătură e între recuperarea popularității lui Nicușor Dan și evoluția economiei.
- De ce consideră că blocajul politic ascunde conflictele din AUR și îi alimentează mesajul de alternativă.
- Ce reproșează instituțiilor românești în privința reacției la ingerințele externe și la vulnerabilitățile expuse de alegerile din 2024.
Sutiene, parfumuri și haine de lux, cumpărate din banii ANM. Diana Buzoianu cere demisii. Elena Mateescu spune că sesizase deja Poliția
Fostul negociator-șef Vasile Pușcaș, bilanț dur la 20 de ani de UE: România a valorificat doar 20-30% din șansele aderării. Ce a mers greșit
Rubio vorbește despre un „impas strategic” în Ucraina. Zelenski îi răspunde: „Este lipsă de voință”
Verdict dur pentru Ianis Hagi după ultimele meciuri ale echipei naționale
