Dat fiind că lumea se schimbă sub ochii noștri atât de rapid încât nici nu avem timp să chibzuim asupra fotogramelor relevante, și că urechea noastră dedată la „economia de pace” nu e obișnuită să deceleze infrazgomotele acestor schimbări, să fixăm câteva exemple care să configureze lecția pe care trebuie să ne-o însușim noi, cei angrenați în economia reală – ca să ne alegem măcar cu niște concluzii utile și indispensabile din acest foarte greu an 2026.
Înainte de toate, scrie Cristian Grosu pe Curs de Guvernare, trebuie să observăm un lucru: criza prin care trecem – noi, cei din economia românească alături de cea europeană și chiar occidentală în ansamblul ei, nu e atât de „simplă” pe cât a fost cea din 2008-2012. Atunci lucrurile erau clare, previzibile, încălcarea legilor economice și ale pieței din deceniul premergător era cuantificabilă. Azi avem o suprapunere de crize – geopolitice (și, pe cale de consecință, politice) – geoeconomice (și pe cale de consecință, economice) – ideologice (și, pe cale de consecință, democratice) – căci nici democrația viitorului pe termen mediu și lung nu va mai fi ceea ce am știut noi până acum că ea este.
Așadar, să plecăm ca la matematici de la ipoteză – 3 fapte din 3 maniere de abordare – ordinea lor e aleatorie:
1. În urmă cu vreo 3 luni, într-o discuție cu un antreprenor italian, l-am întrebat cum face față mediul lor antreprenorial unui lung șir de crize politice și unei incertitudini guvernamentale permanente. În 50 de ani ați avut vreo 60 de guverne. Toate astea sunt pentru afaceri o atmosferă de permanentă incertitudine”, i-am zis.
„O să vă obișnuiți și voi” – mi-a răspuns. „Când vine un guvern suntem atenți la schimbările pe care le pregătește în fiscalitate și pe piața muncii, în rest, îi lăsăm să-și vadă de spectacolul politic.
Secretul este să nu te opreși, ba chiar să nici nu încetinești.”
2. În luna mai a acestui an, PSD și AUR au demis guvernul Bolojan, în ciuda oricărei logici politice clasice: PSD avea miniștri conectați la resurse, PNL avea premierul care urma să deconteze cel mai dur aspect al guvernării – scăderea deficitului și evitarea downgrade-ului la junk – rotativa prevedea venirea ca premier a dlui. Grindeanu din primăvara lui 2027 când, cu o situație macroeconomică stabilă, putea începe să reia aruncarea cu bani în salarii și pensii pentru anul electoral următor. Și totuși - în pofida chiar a așteptărilor dlui. Grindeanu - scena politică a fost răsturnată.
3. Aderența României la modificările de pe falia geoeconomică sud-est europeană a început prost. Doar 2 exemple: prețurile pe care decidenții guvernamentali erau dispuși să le plătească pentru GNL-ul american venit pe Coridorul Vertical erau umflate cu pompa, astfel că și Romgaz și România ar fi avut de pierdut, iar afacerea SMR-urilor de la Doicești tocmai a picat ca urmare a unuui lung șir de ne- și i-legalități.
De ce aceste 3 exemple configurează situația pentru mediul de afaceri?
Miza celei de-a doua tranziții a României și noul actor de pe scenă: capitalul autohton maturizat
Nici România și nici Occidentul nu se mai află în ecuația geoeconomică globală de acum 30 de ani, când ne-am lipit și noi la economia de piață – iar această nouă tranziție, care e una globală, resetează și parcursul economic al României.
Spre deosebire de prima tranziție – extrem de dureroasă pentru societate și de confuză pentru mediul antreprenorial – România are acum un ecosistem antreprenorial matur, trecut prin câteva crize, care e mai greu de „anesteziat” decât pe vremea în care antreprenorul era considerat „exploatatorul”.
Dar și provocările sunt altele, de o magnitudine mai mare și cu hățișuri care depășesc granițele țării mult dincolo de trasele comerciale construite pe competitivitate.
Avem în fața ochilor și în jur un sistem politică – stat – servicii secrete – interese regionale și geoeconomice mult mai bine organizat și violent în manifestările sale, ale cărui acțiuni scapă, uneori, înțelegerii noastre obișnuite cu „regulile vechi”.
Dacă ar fi să luăm la rând cele 3 exemple de mai sus, ele ar putea fi citite astfel – să le luăm în sens invers:
3. Exemplul cu GNL-ul american și Coridorul Vertical: a doua tranziție a României trebuie să fie nu numai despre economie, ci și despre miza guvernamentală prin care e administrată această tranziție.
NU mai suntem în situația primei tranziții, când vindeam pe mai nimic active pentru că nu aveam nici capitalul de dezvoltare și nici know-how-ul, și eram blocați între piețe, iar a continua pe aceeași linie, din ultimii 30 de ani, în care industria comisioanelor a fost o super-industrie și super-mecanism de scoatere a banilor către paradisuri fiscale, înseamnă că n-am învățat nimic din timpul scurs de la Ceaușescu încoace.
2. Dărâmarea unui guvern în plin proces de refacere a echilibrelor macro, în condițiile în care însuși agresorul politic are de pierdut politic din abaterea de la calendarul guvernamental, arată că însăși miza politică a trecut pe locul doi, iar prim-planul a fost luat de interese care au de-a face cu politica internă și cu economia DOAR în sensul în care acestea pot fi instrumentalizate.
Dacă la acestea mai adăugăm bizareriile flagrante – precum încredințarea construirii bazei NATO de la Kogălniceanu firmei lui Deripraska, sau vanzarea companiei de la Mediaș, care pune armament pe tachetele românești (și cu care cdg.ro încă se află în proces) unui personaj din Top 500 Forbes Rusia – arată că logica pe care Economia o caută pe scena politică are alți termeni și alte necunoscute.
1. În fine, despre zisa lui Fabio și antreprenoriatul italian în mijocul puzderiei de crize politice, și lecțiile sale. Da, nu te opri, indiferent ce se întâmplă pe scena politică – și nu doar nu te opri, ci nici măcar să nu încetinești: guvernele nu au bani și, după cum vedem, nici măcar nu se mai pot împrumuta la prețuri plătibile – singura șansă a economiei și a țării este ca nimeni – de la IMM la corporație – să nu se oprească din planurile și strategiile lui.
Optimista lecție a anului 2026 – Economia reală și conștiința ei
Raportarea defensivă – mereu defensivă – a economiei și societății la decidentul politic și guvernamental e o mentalitate rămasă de pe vremea comunismului. Ea e explicabilă în timpul primei tranziții către economia de piață, atunci când jucătorii din real life nu aveau nici capitalul, nici forța și nici capacitatea de organizare pe care și le pot activa astăzi.
Asta pentru că astăzi a venit vremea ca economia să le vorbească cu autoritate, de la egal la egal, politicului și guvernanței. Da, există și riscuri – statul are institutii de control și agresiune pe care le poate folosi dincolo de lege și de Constituție, dar în fața acestei conștiințe a economiei reale nu poate reprima oricând și pe oricine la infinit – până la urmă, nu poate împușca boul care trage.
Și dacă tot am străbătut atât de greu acest an 2026, putem trage niște concluzii – din mers, pentru că lucrurile se schimbă sub ochii noștri:
Citește integral articolul Nu te opri. Resetarea mentalității de business și secretul avansului pe următorul deceniu, scris de Cristian Grosu, pe Curs de Guvernare.
Luca Niculescu anunță ce pregătește pentru pensii și salariile bugetarilor. Luni continuă negocierile pentru noul guvern
Compusul din rodie și efectul lui neașteptat asupra inimii
Meciul echipei lui Andrei Rațiu, abandonat după un protest al fanilor: S-a jucat până în minutul 13
„Frugalii” vs „Prietenii Coeziunii”: ce este în spatele disputei pe viitorul buget al UE și care e miza pentru România
