În apele turcoaz și limpezi din largul orașului Limassol, Cipru, scafandrii monitorizează starea pajiștelor de iarbă de mare pentru a evalua sănătatea ecosistemului costier local. Activitatea lor face parte dintr-un efort mai amplu de a înțelege cum se transformă țărmurile Europei și cum pot fi protejate cât mai bine.
„Majoritatea populației lumii trăiește în apropierea coastelor, inclusiv în multe orașe mari și în jurul lor”, a spus dr. Apostolos Papakonstantinou, conferențiar universitar de cartografie și geoinformatică la Universitatea de Tehnologie din Cipru (CUT).
Papakonstantinou coordonează proiectul COASTLINE, o inițiativă finanțată de UE, care se desfășoară din ianuarie 2024 până la sfârșitul anului 2027. Cercetători din Cipru, Grecia și Italia combină imaginile din satelit, inclusiv cele furnizate de Copernicus, programul european de observare a Pământului, cu imagini culese cu drone, măsurători din teren și inteligență artificială.
Ei folosesc această abordare combinată pentru a monitoriza eroziunea costieră, calitatea apei și patrimoniul cultural, inclusiv vestigiile arheologice antice. Scopul este de a obține o imagine mai clară a modificărilor de-a lungul coastei, de la cele observate în anumite situri până la transformările pe termen lung de-a lungul unor porțiuni întregi de țărm.
Rezultatele ar putea avea relevanță dincolo de zonele studiate. Aproximativ 40 % din populația UE trăiește la mai puțin de 50 km de mare, iar regiunile costiere generează aproape 40 % din PIB-ul UE.
„Orice schimbare care are loc în zonele costiere este deosebit de importantă când se iau decizii cu privire la amplasarea zonelor rezidențiale și la infrastructura necesară, de exemplu pentru a preveni inundațiile”, a spus Papakonstantinou.
Cartografierea schimbărilor de pe coastă
Înțelegerea modului în care se schimbă litoralul presupune o analiză din perspective diferite și pe parcursul unei perioade de timp.
Echipa COASTLINE și-a organizat activitatea în patru direcții tematice: cartografierea și monitorizarea patrimoniului cultural, urmărirea schimbărilor de mediu de pe uscat și de pe fundul mării, identificarea zonelor cu cele mai mari riscuri și crearea unei platforme online pentru a prezenta rezultatele și a urmări evoluțiile din diferite locuri și în timp.
Pentru a monitoriza transformările costiere din cele trei țări, cercetătorii studiază atât situri individuale, cât și zone mai întinse de coastă. Ei folosesc senzori, inteligență artificială și date din satelit și de la drone, împreună cu experiența și probele colectate de scafandri, de exemplu cei care lucrează în largul coastei orașului Limassol.
Cercetătorii analizează atât schimbările pe termen scurt de pe coastă, cât și procesele naturale care remodelează uscatul pe perioade mai lungi, uneori de secole, a explicat Pietromarco Santoro, cercetător asociat la CUT.
„Tehnologia noastră poate combina aceste două aspecte și ne poate ajuta să ne imaginăm cum ar putea arăta zonele costiere în viitor. Chiar și o schimbare mică poate genera multe probleme de mediu, sociale și economice”, a spus Santoro.
Echipa dezvoltă, de asemenea, metode prin care să obțină informații mai utile din observațiile făcute cu ajutorul sateliților. „Pe baza datelor din satelit, încercăm să dezvoltăm și noi aplicații, algoritmi și metode de combinare a datelor pentru a obține rezultate mai bune”, a spus Papakonstantinou.
Probele culese de scafandri corelate cu datele obținute de la drone și sateliți, ar putea dezvălui modificări în pajiștile de iarbă de mare care ar indica o posibilă problemă de poluare, determinând autoritățile locale să investigheze.
De la vestigii arheologice antice la țărmuri în schimbare
Cercetarea acoperă cinci zone de coastă: Limassol și Paphos în Cipru; Elounda în Creta și Eresos în Lesbos, în Grecia; și Margherita di Savoia, o localitate de coastă din regiunea italiană Puglia. Fiecare zonă pune probleme diferite, de la protejarea siturilor arheologice până la înțelegerea motivelor pentru care plajele sunt erodate.
În Cipru, echipa folosește date publice pentru a evalua riscurile la care sunt expuse siturile arheologice, multe dintre ele aflate pe coastă. După integrarea acestor date în platforma web, cercetătorii speră că instrumentul ar putea ajuta autoritățile să identifice zonele în care proiectele de dezvoltare planificate ar putea afecta vestigiile arheologice din apropiere sau unde sunt necesare măsuri de protecție împotriva inundațiilor sau alunecărilor de teren.
De-a lungul coastei din Eresos, dronele joacă un rol esențial în monitorizarea schimbărilor costiere. Dotate cu senzori de mare precizie, dronele survolează în mod repetat aceeași zonă de coastă pentru a urmări în timp modificările liniei de țărm și ale plajei, captând detalii fine pe care imaginile din satelit nu le surprind.
În jurul golfului Elounda, cercetătorii studiază mediul costier și patrimoniul cultural al zonei. Monitorizarea implică gruparea informațiilor despre adâncimea apei și tipurile de fund marin, oferind o imagine mai detaliată a zonei.
În Margherita di Savoia, cercetătorii se concentrează asupra modului în care procesele naturale și activitatea umană au remodelat linia de țărm. Construcțiile portuare ridicate și extinse în ultimele decenii au schimbat modul în care nisipul se deplasează de-a lungul coastei. Nisipul se acumulează la sud de port, în timp ce plaja din nord se erodează.
Situația se agravează din cauza cantității tot mai mici de nisip adusă pe coastă de râul Ofanto. Râurile transportă sedimente spre mare, unde valurile le redistribuie de-a lungul țărmului. Când este adus mai puțin nisip, plajele au mai puțin material pentru a înlocui nisipul luat de valuri.
„Obiectivul nostru principal este să înțelegem impactul intervențiilor umane asupra proceselor costiere și să oferim dovezi care să ajute la luarea deciziilor privind gestionarea costieră”, a spus Alessandra Capolupo, conferențiară specializată în cartografiere și teledetecție la Universitatea Politehnică din Bari, Italia.
Comparând observații din surse diferite și din perioade diferite, cercetătorii pot documenta modificările liniei de țărm și pot afla cum se corelează cu infrastructura de coastă și alte presiuni.
„Înțelegerea efectelor intervențiilor din trecut ne ajută să luăm decizii mai bine informate despre managementul integrat al zonei costiere și să planificăm acțiunile viitoare”, a spus Capolupo.
Colaborarea internațională le permite, totodată, cercetătorilor să facă schimb de metode și experiență, trecând peste granițele disciplinare și naționale. Santoro, care a studiat la Bari înainte de a se muta în Cipru, a spus că această colaborare îi ajută să identifice problemele comune ale zonelor costiere, chiar dacă abordările diferă de la o țară la alta.
Transformarea hărților în decizii
Colectarea datelor este doar o parte a provocării. Informațiile trebuie să fie și accesibile și utile celor care răspund de managementul integrat al zonelor costiere.
Cercetătorii dezvoltă o platformă online cu hărți și reprezentări tridimensionale, pe baza consultărilor cu locuitorii, firmele și autoritățile publice din zonele studiate. Participanții au fost rugați să precizeze informațiile de care au nevoie și cum i-ar putea ajuta hărțile să ia decizii.
„Interpretarea datelor geospațiale face parte din munca noastră de zi cu zi, ca oameni de știință. Provocarea noastră este să facem aceste informații ușor de înțeles și utile pentru oameni cu experiențe și nevoi diferite”, a spus Capolupo.
Centralizând informațiile relevante într-un singur loc, platforma își propune să ajute autoritățile publice să evalueze riscurile costiere, să compare opțiunile de protecție și să evalueze propunerile de dezvoltare.
Platforma online este deja disponibilă și prezintă rezultate preliminare, în timp ce echipa continuă să o dezvolte. Obiectivul pe termen lung este ca instrumentele de acest tip să ajute autoritățile responsabile de patrimoniu și planificare să anticipeze problemele și să planifice măsuri de protecție sau reparații înainte să se producă pagube.
Revenind la apele din largul Ciprului, fiecare probă prelevată contribuie la o imagine mai clară a coastelor Europei și oferă factorilor de decizie informații mai bune pentru a le proteja.
Articol scris de Maria Vlastara
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista UE pentru cercetare și inovare.
Cercetările prezentate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al Uniunii Europene.
Mai multe informații
