Ce am învățat din povara zecilor de milioane de morți pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul și masele?
La 1 aprilie s-au împlinit 81 de ani de la masacrul din poiana Fântâna Albă din Bucovina de Nord al trupelor sovietice asupra câtorva mii de civili români – numărul acestora nu este cunoscut cu exactitate, el variază între 2.000 și 3.000 – care au încercat să treacă granița în România, unde rămăseseră rudele lor apropiate.
În urma pactului Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova la 23 august 1939, Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de URSS în doar 4 zile după ultimatumul din 26 iunie 1940 al guvernului sovietic de evacuare a armatei și administrației române.
Din primele zile ale anexării teritoriilor românești de către sovietici, mulți români basarabeni și bucovineni au încercat să se întoarcă acasă. Unii au reușit, dar alții au fost arestați sau împușcați la graniță.
Aceste încercări trebuiau stârpite din fașă, iar instrumentul cel mai eficace era instituirea fricii. Autoritățile sovietice au ordonat numeroase crime, însă cel mai sângeros episod al terorii a fost masacrul de la Fântâna Albă.
N.C.V.D. a lansat zvonul că autoritățile sovietice vor deschide granița cu România în ziua de 1 aprilie 1941, care era și prima zi de Paște. O coloană de peste 7.000 de români bucovineni din mai multe sate de pe Valea Siretului purtând un steag alb, icoane și cruci s-a apropiat de punctul de frontieră Fântâna Albă unde tineri și bătrâni, femei și copii au fost întâmpinați de rafalele de mitralieră ale grănicerilor sovietici.
Cadavrele au fost aruncate în gropi comune și acoperite cu pământ. Unii supraviețuitori, care între timp s-au stins, au povestit cum pământul se mișca de zbaterile celor care încă nu muriseră. Mărturiile lor se află în cele câteva cărți care s-au scris despre masacrul de la Fântâna Albă.
Jurnalista și scriitoarea Anne Elizabeth Applebaum, câștigătoare în 2004 a premiului Pulitzer pentru cartea „Gulag. O istorie“, tradusă și publicată de Editura Humanitas în 2011, a scris recent pe Twitter despre ceea ce i-a spus bunica trăitoare în fosta URSS mamei sale, care nu a crezut-o, anume că ceea ce făceau rușii, referindu-se la crimele ordonate de Stalin, vor face și peste ani.
Și iată că spusele bunicii lui Anne Applebaum s-au adeverit.
Cruzimea militarilor ruși întrece orice imaginație.
Împușcarea cu sânge rece a civililor legați cu mâinile la spate, violarea fetelor în fața mamelor lor, mormanele cu cadavre de câini care putrezesc pe asfalt, mașinile peste care au trecut tancurile, toate acestea ridică întrebarea tulburătoare „Cum este posibil?“
Aceeași întrebare au ridicat-o ororile și crimele Holocaustului și ale regimurilor comuniste. Cuvântul crimă nu mai e îndeajuns acoperit de ceea ce definește. Cuvântul atrocitate se apropie mai mult de mirosul morții, dar tot nu acoperă realitatea.
Ce am învățat din povara zecilor de milioane de morți pe care ne-a pus-o în spate istoria regimurilor totalitare? Până unde merg, umăr la umăr, dictatorul și masele? Cum se împarte vina de la cel care dă ordinul la cel care apasă pe trăgaci?
Potrivit unui sondaj realizat de institutul rus Levada, peste 80% dintre cetățenii ruși aprobă invazia armatei lui Putin în Ucraina. Institutul se declară independent, deci nu ar trebui să avem suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea datelor.
Însă putem suspecta că frica i-a făcut pe unii dintre ruși, nu putem cuantifica pe câți, să răspundă afirmativ. La fel, nu putem ști câți dintre ruși l-au ales pe Putin atâția ani în fruntea puterii din convingere sau de frică.
Revenind la atrocitățile pe care le fac militarii ruși în Ucraina, redau ce scrie jurnalista independentă Olga Tokariuk: „Bucea nu a fost o excepție. Presa de stat rusă pregătește opinia publică pentru un genocid pe scară largă al poporului ucrainean. Ei vorbesc despre crime și «reeducare», în esență despre lagăre de concentrare. Ei spun că numele «Ucraina» ar trebui să dispară.“
Tribunalul internațional de la Haga va trebui să dovedească genocidul din Ucraina și faptul că Putin este criminal de război. Cine vor fi vinovații, pe lângă Putin și cercul său de apropiați? Generalii și toți ofițerii care au ordonat masacrele? Dar soldații care au executat ordinele de a ucide civili vor fi și ei anchetați și condamnați? Dar soldații care, fără a primi ordin, au ucis civili din ură, au apăsat pe trăgaci pentru a se răzbuna? Cu ei cum rămâne?
Anchetatorii și jurnaliștii din Ucraina spun că au găsit dovezi ale uciderii deliberate a civililor în Bucea.
Masacrul de la Fântâna Albă din Bucovina de Nord face un arc peste timp după aproape un secol în care pare că nu am învățat nimic. Legile nescrise ale umanității se dovedesc a fi prea slabe în fața unei uri viscerale care poate să scoată capul oriunde și oricum.
George Arun