Cu glume, pahare de vodcă și o abordare neconvențională, John Coale, emisarul special al lui Donald Trump pentru Belarus, a construit o relație personală cu dictatorul Aleksandr Lukașenko și a contribuit la eliberarea a sute de deținuți politici.
Strategia sa, inspirată de stilul de negociere al președintelui Donald Trump, stârnește însă controverse: criticii susțin că Washingtonul face concesii unui regim autoritar în schimbul unor eliberări de prizonieri, scrie New York Times într-o analiză.
Diplomatul John Coale se laudă însă că abordarea sa personalizată dă rezultate și se potrivește stilului prezidențial.
O relație complicată
Când John Coale, un prieten al președintelui Trump, a fost rugat să se întâlnească cu liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr G. Lukașenko, el a urmat sfatul colegilor de a „se ține de glume și distracție”.
Poate că sugestia era surprinzătoare. Guvernul SUA îi întorsese spatele diplomatic lui Lukașenko după ce acesta îi ceruse președintelui rus Vladimir Putin, în 2020, ajutor pentru reprimarea violentă a protestelor pro-democrație. Lukașenko și-a izolat și mai mult țara permițându-i lui Putin să folosească Belarusul ca bază pentru invazia Rusiei în Ucraina, doi ani mai târziu.
Cu toate acestea, Coale a zis că merită încercat. A sosit în capitala Belarusului, Minsk, anul trecut, înarmat cu glume și replici spirituale.
În calitate de emisar special pentru Belarus, a început să construiască o relație cu Lukașenko prin glume porcoase, pahare de vodcă și sfaturi pentru slăbit.
Relația lor a deschis calea pentru ca Belarusul să elibereze 500 de deținuți politici și să acorde grațieri altor câteva sute.
În plus, Lukașenko a devenit un canal diplomatic indirect între Statele Unite și Rusia, cel mai apropiat aliat al Belarusului.
În schimb, Coale a negociat relaxarea sancțiunilor impuse lui Lukașenko și a oferit o foaie de parcurs pentru normalizarea relațiilor dintre Statele Unite și Belarus.
„Umorul este o armă uriașă”
„Umorul este o armă uriașă”, a declarat Coale, 79 de ani, într-un interviu recent acordat la Washington, într-un club privat cu vedere spre Casa Albă. „Dacă îl faci pe celălalt să râdă, ești la jumătatea drumului și nu mai ești o amenințare.”
Ideea asta întruchipează abordarea personalizată și orientată spre încheierea de înțelegeri pe care Trump o preferă în diplomație.
Președintele îi marginalizează adesea pe diplomații de carieră în favoarea unor emisari precum Coale, un avocat cu puțină experiență anterioară în guvern.
Trump savurează dramatismul schimburilor de prizonieri și al eliberărilor de ostatici de mare vizibilitate, considerându-le victorii care oferă publicului o poveste de succes mai clară decât conflictele geopolitice mai complexe.
Eforturile lui Coale i-au atras atenția președintelui. Cei doi au discutat despre extinderea misiunii sale pentru a include eliberarea deținuților politici oriunde în lume.
Criticii săi spun că Coale recompensează un guvern corupt și autoritar, prin relaxarea sancțiunilor pentru eliberarea deținuților politici. Activiștii locali spun că sistemul judiciar este „o bandă rulantă”, deoarece noi deținuți politici sunt închiși mereu, în timp ce alții sunt eliberați. De fapt, posibilitatea de a tranzacționa libertatea în schimbul relaxării sancțiunilor „încurajează traficul de persoane”.
Coale respinge aceste critici. El spune că a avut două obiective în Belarus: să elibereze prizonierii și să determine guvernul acestei țări „să își dorească să facă parte din familia națiunilor”.
Susținătorii săi i-au atribuit lui Coale și Departamentului de Stat meritul pentru eliberările masive de prizonieri, considerându-le realizări rare.
„Face o muncă extraordinară fără să fie preocupat de faptul că este văzut negociind cu Lukașenko”, a declarat Valery Kavaleuski, fost diplomat belarus și fondator al unui grup care militează pentru eliberarea prizonierilor.
Ce a făcut înainte de diplomația de pahar
Originar din Baltimore, Coale a profesat ca avocat înainte de a se alătura administrației Trump. El a reprezentat victimele celui mai grav dezastru industrial din lume, scurgerea de gaz de la Bhopal din 1984, și a negociat în 1997 primul mare acord cu marile companii producătoare de tutun, în valoare de 386 de miliarde de dolari.
A fost activ politic, construindu-și relații atât cu democrații, cât și cu republicanii. A fost mai întâi democrat, dar a ajuns la concluzia că partidul se deplasase prea mult spre stânga pentru gustul său. Soția sa, Greta Van Susteren, este o fostă prezentatoare Fox News, care lucrează în prezent la Newsmax TV.
După ce principalele rețele de socializare i-au interzis accesul lui Trump în urma atacului asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021, avocatul Coale a spus că mai mulți aliați ai președintelui, printre care senatorul Lindsey Graham, i-au sugerat să îl accepte pe Trump drept client.
Ulterior, Coale i-a prezentat lui Trump strategia juridică ce avea să ducă în cele din urmă la plata de către Meta, YouTube și X a zeci de milioane de dolari pentru soluționarea proceselor intentate în legătură cu suspendarea conturilor.
În mandatul Trump 2, lui Coale i s-a oferit un post în administrație, mai întâi ca adjunct al emisarului pentru Ucraina, înainte de a fi trimis în Belarus.
De vorbă cu ultimul dictator al Europei
Cu aproximativ 9 milioane de locuitori, Belarusul este prins între Rusia și Uniunea Europeană și este considerat o importantă zonă-tampon între cele două. Regimul represiv al lui Lukașenko i-a adus acestuia eticheta de „ultimul dictator al Europei”, atribuită de Condoleezza Rice în 2005, pe când era secretar de Stat. Washingtonul nu mai are ambasador la Minsk din 2008.
Cele două țări au urmărit o apropiere prudentă, inclusiv în timpul primului mandat al lui Trump, însă aceasta s-a oprit după reprimarea violentă a protestelor din 2020 de către Lukașenko.
După ani de izolare a liderului autoritar, Christopher W. Smith, diplomat de carieră căruia i se atribuie în mare măsură meritul pentru reluarea relațiilor Washingtonului cu Belarusul, a pregătit în liniște terenul pentru negocieri.
Prima întâlnire cu Coale, cel mai înalt oficial american care vizita Minskul de ani de zile, a reprezentat o nouă victorie diplomatică pentru Lukașenko.
La 20 de minute de la începutul primei întâlniri, Lukașenko își vărsa furia împotriva liderilor europeni care încercaseră să îl izoleze. „Țipa și se răstea la ei, așa că i-am spus: «Sunt niște lași»”, și-a amintit Coale, folosind un termen mai vulgar.
„Știam că asta voia să audă, ceva de genul ăsta, ca să mai destindem atmosfera”, a adăugat Coale râzând, explicând că opiniile sale despre ceilalți lideri europeni sunt, în realitate, mai nuanțate.
„După asta m-a adorat. Europenii, în schimb, nu”, a spus Coale, care este autoironic și afișează o încredere prietenoasă, lipsită de pretenții, potrivit NYT.
După criticile la adresa UE, a venit timpul pentru băutură. Coale a spus că a dat pe gât două pahare de vodcă din marca personală a lui Lukașenko, după care a turnat alte pahare pe podea pentru a rămâne treaz în timpul negocierilor.
După ce a băut astfel, Lukașenko l-a anunțat pe Coale că, pe lângă eliberarea unui cetățean american pentru a cărui libertate Washingtonul făcuse demersuri insistente, avea să trimită acasă alt american care nu fusese inclus în negocieri, „pentru că îmi place de tine”.
În timpul unei întâlniri ulterioare la Minsk, în iunie 2025, Lukașenko a observat că Coale slăbise. Americanul i-a povestit despre Zepbound, injecția pentru slăbit care îl ajutase să piardă 18 kilograme.
La scurt timp după aceea, au fost eliberați 14 deținuți politici, printre care soțul liderei opoziției, Svetlana Tihanovskaia.
Aducător de speranță
Într-o colonie penitenciară din Belarus, printre cusut uniforme pentru forțele de ordine și efectuarea de muncă fizică, Kațiaryna Andreyeva urmărea la televizorul de stat vizitele lui Coale. Andreyeva fusese închisă pentru că relatase despre protestele din 2020 pentru postul Belsat, cu sediul la Varșovia, și ajunsese să se resemneze cu executarea celor două pedepse ale sale, care însumau mai mult de opt ani. Dar vizitele lui Coale i-au dat o oarecare speranță.
La jumătatea lunii februarie, a fost transferată într-o închisoare a serviciilor de securitate de stat din Minsk. După cinci săptămâni de presiune psihologică, a povestit ea, bărbați mascați au urcat-o într-un vehicul și le-au spus deținuților să meargă în liniște, cu capetele plecate.
Abia când Coale, pe care îl văzuse la televizor în timpul sesiunilor obligatorii de vizionare a propagandei, a deschis larg ușile dubei închisorii, a știut cu siguranță că era liberă.
„Sunteți liberă!”, și-a amintit ea că i-a spus. El și-a întins brațul pentru o strângere de mână. Andreyeva l-a tras spre ea și l-a îmbrățișat.
Momentul în care vede cum deținuții politici își dau seama că sunt liberi este principala motivație pentru Coale. „Ceea ce mă motivează este să deschid ușile” vehiculelor care transportă prizonieri proaspăt eliberați.
El intenționează să folosească relațiile pe care și le-a construit pentru a-i ajuta și pe deținuții politici ruși. Coale susține că a fost contactat de laureatul rus al Premiului Nobel pentru Pace, Dmitri A. Muratov, pentru a facilita un schimb de prizonieri civili între Rusia și Ucraina. Deși un asemenea demers ar fi extrem de complicat, Coale a spus că a primit angajamente financiare din partea a două organizații pentru relocarea prizonierilor în altă parte.
Dar, mai întâi, vrea să îi scoată din închisori pe toți ceilalți deținuți politici din Belarus. Se așteaptă la o nouă eliberare importantă foarte curând.
B.B.
