Refacerea unei construcții imperialiste, cu Belarus și Ucraina încorporate, transformarea Ucrainei într-o zonă gri cât mai largă, de tipul Transnistriei, relegitimarea Rusiei ca mare putere într-un sistem bipolar sunt câteva dintre mizele pe care știm că le are Vladimir Putin. Ce vrea însă Vestul și mai ales cât de unitar?
E un loc comun să remarci strategia Rusiei de a specula faliile din interiorul Uniunii Europene. Moscova nu se adresează niciodată Uniunii Europene ca întreg politic, nu vorbește despre Uniunea Europeană ca un organism unitar, nu negociază cu Uniunea Europeană, ci cu statele membre în parte în materie de politică externă, tocmai pentru a alimenta narațiunea dezbinării din interiorul UE.
Cu o Uniune de state de importanță diferită în dosarele Moscovei, Vladimir Putin pretinde astfel să stea la masă doar cu vesticii de greutatea lui – președintele SUA, președintele Franței, cancelarul Germaniei – și cu cei care îi servesc scopului de a da în vileag dezbinarea UE, de tipul premierului ungar Viktor Orban.
De altfel, nu poate fi o coincidență noua masă la care Vladimir Putin îi așază pe politicienii occidentali: forma dreptunghiulară și distanța sugerează din plin logica Războiului Rece pe care liderul de la Kremlin vrea să o reînvie și care îi legitimează statutul de pol de putere.
Dacă mizele lui Vladimir Putin sunt evidente, ce vor ceilalți?
În esență, mai toți liderii occidentali care s-au așezat la masa lungă de la Moscova vor și ei să obțină legitimare.
Emmanuel Macron
Ambițiile lui Emmanuel Macron de a poziționa Franța ca lider al UE nu sunt noi, ci au fost mai degrabă un leitmotiv al primului mandat al președintelui francez.
A bifat și unele reușite – crearea unui nou grup politic în Parlamentul European, care este, de altfel, desemnat informal ca „grupul lui Macron” și impunerea Ursulei von der Leyen la președinția Comisiei Europene. Iar acum, când Germania nu o mai are cancelar pe Angela Merkel, Macron încearcă să umple spațiul rămas gol.
Pe de altă parte, Emmanuel Macron este în linie dreaptă pentru obținerea celui de-al doilea mandat în fruntea Republicii. Nu și-a anunțat oficial candidatura, ceea ce face ca aceasta să pară mai degrabă o necesitate pentru țară, decât pentru propriul orgoliu politic.
Negociind un summit Biden – Putin, Emmanuel Macron a intenționat să se poziționeze drept reprezentantul legitim al Vestului și să ocupe locul central într-o Uniune Europeană care, la nivel declarativ, vrea să depășească paradigma cercurilor concentrice de putere.
Joe Biden
Președintele american, Joe Biden, a recuperat în noua criză rusească o parte din capitalul simbolic pierdut odată cu retragerea precipitată din Afganistan. Statele Unite au fost primele care au setat temele, punând de câteva ori Rusia în postura de a răspunde.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, profesorul Corneliu Bjola puncta de altfel faptul că, de la Războiul Rece încoace, SUA au învățat să joace mai bine pe terenul a ceea ce, uneori în exces, este numit războiul hibrid practicat de Moscova.
Avansarea unei date pentru atacul Rusiei asupra Ucrainei face parte din această strategie de a-i sugera lui Putin că există informații ale Kremlinului, la care serviciile americane au acces.
Olaf Scholz
Noul cancelar al Germaniei, Olaf Scholz, trebuie să umple locul lăsat de Angela Merkel și istoria îi servește un prilej, deși pare cu un pas în urma lui Macron. Luni, Berlinul a anunțat că și Scholz va purta o nouă convorbire cu Putin.
Sunt aceste strategii ale liderilor europeni potrivite sau mai degrabă îi servesc lui Vladimir, Putin, a cărui retorică singur împotriva celorlalți din Vest este supralicitată intern? Puteau impune Macron și Schulz o întâlnire comună cu Vladimir Putin, alături de alți lideri ai UE?
Vladimir Putin a încercat să accentueze imaginea unei Uniuni Europene fără mandat politic, de altfel una dintre restanțele majore ale Bruxelles-ului, care se vede acum, când e nevoie de reprezentare externă, ca o slăbiciune, și prin unul dintre aliații săi, premierul ungar Viktor Orban.
Viktor Orban
Acesta nu doar că a mers la Moscova separat de orice mandat al UE, când o echipă a Parlamentului European era la Kiev, dar folosește aceeași narațiune ca Vladimir Putin, a unei Ucraine care nu merită apărată, pentru că își tratează prost minoritățile.
Dincolo de manipularea folosită și care constă în folosirea unor bucăți de adevăr – prevederile controverstaei Legi a politicii lingvistice - , discursul Budapestei validează teza pe care Putin vrea să o impună acum, atacarea Ucrainei nu pentru că Rusia vrea să facă asta, ci pentru că minoritarii ruși din Donbass sunt supuși unei exterminări.
Tehnica prin care călăul vrea să se dea victimă este una sovietică, o știe și Putin, dar parcă e câtuși de puțin validă dacă li se întâmplă și altora, i.e. etnicilor maghiari din Ucraina, nu?
Iar Viktor Orban nu a avut nicio problemă să-i servească lui Vladimir Putin, și pe el îl așteaptă acasă alegeri în care are nevoie de mitul cetății asediate, naţiunea care, în pofida faptului că e mică, își apără etnicii.
NATO
Așa cum remarcă Ofer Fridman, unul dintre autorii mai multor cărți consacrate războiului hibrid, Kremlinul nu caută să intre într-o confruntare deschisă cu Vestul, nici nu crede că NATO e o amenințare pentru el.
Doctrina militară a Rusiei, spune Fridman (Russian "Hybrid Warfare": Resurgence and Politicization"), nu definește NATO ca pe o amenințare militară, ci se referă la expansiunea NATO, adică la comasarea de infrastructură militară în state membre NATO aflate lângă frontierele Rusiei, ca fiind un risc.
Din acest punct de vedere, NATO a răspuns Rusiei exact în termenii pe care Kremlinul nu vrea să îi accepte, iar asta servește și relegitimării Alianței Nord-Atlantice, care a utilizat paradigma războiului hibrid pentru a se repoziționa.
"Totuși, în același timp, politizarea acestui război hibrid în sensul rusescului gibridnaya voyna și a metodelor sale subversive a ajutat conducerii Rusiei să folosească narațiunea noului/vechiului dușman, Vestul, și astfel să mobilizeze opinia publică și sprijinul acesteia pentru actorii politici ruși”.
La întrebarea „ Ce vrea Vestul să obțină prin aplicarea de sancțiuni contra Rusiei?” (sondaj făcut de institutul Levada), 71% dintre ruși spuneau în 2014 (după invazia din Crimeea și declararea celor două zone din Donbass regiuni separatiste) că intenția Vestului e să „umilească și să slăbească Rusia”, amintește Fridman.
Doar 4% dintre ruși spuneau că prin aceste sancțiuni Vestul ar vrea să „oprească războiul și morțile din estul Ucrainei”. Într-un sondaj reluat în 2015, 82% dintre ruși își exprimau convingerea că Vestul este ostil Rusiei și 44% acuzat Vestul că poartă un război informațional contra Moscovei.