Nu că am vrea să diminuăm rolul prestațiilor lui Constantin Tănase care a încântat generații și generații de români, dar ce se întâmplă acum pe scena politică seamănă foarte mult cu scena de la Tănase. Diferența fundamentală între scena de comedie și scena politică este că la una se râde și la alta se plânge.
Păi, nu deunăzi l-am auzit pe metamorfozatul premier Cîțu, spărgându-și alveolele pulmonare, că atâta timp cât va fi el președintele PNL, nu va exista nicio posibilitate de colaborare cu PSD? Păi, cât a trecut de când virtualul premier Ciolacu se cocoța pe treptele de la Kiseleff ca ursul pe stupul de miere și se (în)jura că PNL a dus țara de râpă și îi ura premierului zombie zbor lin spre casă?
Nu s-a învârtit bine fostul PSD-ist Vîlceanu proaspăt instaurat în funcția de ministru de Finanțe numit de PNL, că iată retorica dintre cele două partide a și intrat în era eufemismelor: negociere, cooperare, guvernare rotativă; aș, nu e nimic altceva decât era ciolanelor partajate. Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Odată întrați în sârba asta a înfrățirii, nu l-am văzut noi pe Superman cum se autoflagela cu microfoanele reporterilor și se rățoia că portofoliile guvernamentale vor fi împărțite juma-juma, iar premierul va fi de la PNL?
Păi, nu fostul premier al PSD-ului, baricadat în Palatul Victoria și dat afară cu forța de daddy, Grindeanu, care tocmai ce se minuna zilele trecute că există un premier mai penibil decât el, nu tot el vorbește acum de aritmetica parlamentară și faptul că funcția de prim-ministru va fi acoperită de PSD?
Nu s-a trezit bine ”tehnocratul” Dîncu în poziția de ideolog al demagogilor PSD-iști, că iată deja se vorbește de rotativă, de alternanță, de ”noi primii, voi pe urmă”. Nu știu de ce din atâta contopire de ideologii, protagoniștii teatrului absurd nu vin cu o soluție inedită de a avea doi prim-miniștri în același timp! Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Nu am fost noi aceia care am asistat la pledoariile peni(bi)liste că ciuma roșie a aruncat România în procedura de deficit excesiv prin pomenile pe care le-a împărțit doar de dragul de a rămâne la butoane, în timp ce confrații pesediști se jeleau că guvernarea de dreapta a înghețat tot: salarii, pensii și apa din calorifere?
Iată că veni vremea când guvernarea concupiscentă joacă la rotativă pușculița națională, o întind, o trag, o sucesc, o învârtesc, să ajungă la toată lumea... pe ochi frumoși, că doar ne apropiem de 150 de miliarde de euro datorie. Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Păi, nu ieși întâiul mânuitor de crosă al țării în capul scărilor de la Cotroceni și înșurubă printre dinți ”Guvernul PSD trebuie să plece!” atacându-i din toate pozițiile pe cei care, de fapt, au avut scorul cel mai mare în alegeri? Nu cumva nu e nicio lună de când Ciolacu, acest băiat de mingi al PSD-ului și cheerleader al anturajului lui Hayssam, spunea răspicat: ”Iohannis ar trebui suspendat”?
Iaca, doar că între timp se aliniară planetele și Ciolacu se cere insistent la Cotroceni în calitate de prim-ministru desemnat, iar locatarul de pe deal a și ieșit în bătătură să ungă porțile ca să nu scârțâie ceva la intrarea alaiului de viitori comeseni de la palatul din Piața Victoriei. Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Cum, s-a întors roata? Oare câți Iohannis mai sunt în țara asta, că doar mai știu unul care, la căderea lui Boc, a fost susținut de PNL, PSD și UDMR pentru preluarea mandatului de prim-ministru? Ce coincidență, ce potrivire de personaje, denumiri de partide și uniuni în cuget și simțire!
Numai că se răsturnă căruța, iar protagoniștii au câștigat fiecare, alternativ, alegerile tocmai pe principiul care l-a înjurat mai tare pe celălalt, votanții îmbulzindu-se să le arate votul pentru hora bălăcărelii în care s-au prins veneticii politicii, astăzi deveniți iar frați de cruce. Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Și ca să nu uităm și povestea veșnicei balamale la toate guvernările mai mult sau mai puțin majoritare, Jo napot kivanok, UDMR! Până mai ieri simțeam cu toții cum freamătă fibra maghiară rezonând cu guvernarea de dreapta, dar contribuind din plin la destrămarea acesteia prin poziția ipocrită față de teme majore precum desființarea Secției Speciale, desființarea pensiilor speciale sau aruncarea pomenilor către aleșii din teritoriu prin programul Anghel Saligny.
Acum, bărbițele ascuțite ale confraților maghiari se leapădă de dreapta șuierând nevinovat: nem tudom, nem tudom! Păi, hotărâți-vă, oameni buni, ori că-că, ori că-că!
Gata, încheiem aici că scăpăm știrile și pierdem o scenă idilică în care Iohannis îl conduce pe Ciolacu până la intrarea la prima ședință de guvern.
Nu pot încheia înainte de a vă ruga să descifrați logica prin care Cîțu îl înlătură șerpește pe Orban prin sloganul antiPSD, rupe coaliția cu USR tocmai pentru că a votat o moțiune inițiată de PSD, acum se încuscrește chiar cu PSD, dar, ce să vezi, îl ajunge blestemul lui Orban și este pe cale să fie aruncat din partidul căruia i-a preluat frâiele cu doar câteva săptămâni în urmă.
Ce-a fost asta, o cometa, Superman, zombie sau un personaj meteoric prin politica românească, manevrat și asmuțit de un președinte care, vezi Doamne, se pregătește să fie chiar el prim-ministru, după cum zic unii?
Ce să mai înțelegem din acest teatru al absurdului jucat în fața unor spectatori bolnavi, săraci și umiliți în ultimul hal chiar de protagoniștii de pe scenă? Răspunsul nostru ar trebui să fie unul singur: ”Asta-i țara noastră, mă, nu mai merge ori că-că!”