Setul de soluții anunțate de președintele Iohannis pentru redeschiderea școlii, cu cele trei variante – verde, galbenă și roșie – mi se pare în bună măsură corect, cu speranța că nu va fi ratat ceea ce ar putea și ar trebui să reprezinte un moment de fractură.
În primul rând, mi se pare foarte bine că școala reîncepe și că majoritatea elevilor vor merge la școală. Nu din considerente care țin de programul părinților (deși cred că mai ales în an electoral și ele au contat).
Cel mai important este ca elevii să învețe, să nu avem generații care să se desprindă de școală și să fie pierdute. Este în interesul superior al copilului să meargă la școală. Mai ales al copiilor din zone fără Internet sau din medii sărace, care în general sunt și în zone verzi de Covid sau în școli cu puțini elevi, unde distanțarea e naturală.
Dacă acești copii nu vor fi recuperați pentru școală, vom rămâne pe termen lung furnizori de culegători de sparanghel.
Da, este posibil ca la un moment dat condițiile dintr-o zonă sau alta să se schimbe, să iasă din zona verde și să intre în cea galbenă, chiar roșie. Se va schimba și situația din școli în mod corespunzător, dar orice zi în care se merge la școală e o zi câștigată.
Al doilea lucru foarte bun este descentralizarea deciziei. Este absolut firesc să nu aplici aceleași măsuri într-o localitate cu multe cazuri, eventual în carantină, și într-o localitate care nu are cazuri. Iar acest model de descentralizare ar trebui să funcționeze nu numai pentru Educație.
Chiar în județele roșii, ca Argeșul, situația nu este identică în toate localitățile și fiecare caz trebuie tratat în funcție de situația concretă.
Eu mă întreb de ce nu s-a putut face la fel, în funcție de situația concretă, și în luna martie, când au fost închise intempestiv toate școlile, chiar în localități care nici până azi nu au avut un caz de Covid.
Am închis școlile la o sută de cazuri în toată țara și descoperim că se poate proceda inteligent și fără smuceli când avem peste 50 de mii. Da, la un moment dat ar fi fost închise, pe criteriile de acum, în multe locuri, dar nu s-ar fi pierdut atât de mult peste tot, chiar și acolo unde nu a fost cazul.
Sigur că soluția cu cele trei variante, verde, galbenă și roșie, prezentată de președintele Iohannis, nu este infailibilă din motive de organizare pe care le experimentăm.
Se lucrează tot cu DSP-uri care în acest moment sunt depășite de situație, decizia va fi la directori de școli, adesea numiți pe criterii politice, nu pe competență, care nu sunt în stare să facă treabă bună nici în condiții normale, dar sunt inamovibili.
E o mare problemă și cu migrația internă a forței de muncă.
În satele carantinate, primarii se plâng că majoritatea cazurilor nu locuiesc efectiv acolo, dar nu și-au schimbat datele din buletin și îi decontează satul cu care nu mai au nimic de-a face.
Sigur că e un risc această descentralizare, dar în mod evident altfel nu se poate. Într-o asemenea situație este aberant să funcționezi cu decizii egale și pentru localități verzi și pentru localități roșii.
Vor fi semne de întrebare mai ales în localitățile mari, pentru că diferențierile între culori vor fi făcute de la școală la școală, de la cartier la cartier, însă în cazul liceelor, mai ales, mulți elevi nu prea învață și trăiesc în același cartier. Trebuie stabilit ce criteriu li se va aplica acestor copii.
Nu mă îndoiesc că vor mai fi sincope, este o perioadă în care trebuie făcute reglaje până la detaliu, în care directorii de școli trebuie foarte bine instruiți, la rândul lor profesorii, dar mi se pare un mare pas înainte, cu atât mai mult cu cât pe toate statisticile, pe toate studiile, copiii sunt cel mai puțin afectați de boală.
În plus, rămân la fel de convinsă că fără responsabilitate individuală nu va funcționa niciodată nimic. Nu doar în caz de Covid, ci în general, copilul bolnav nu trebuie trimis la școală, este o regulă de bun simț și în interesul copilului propriu, și al colegilor săi.
Fără școală nu se poate!
Ceea ce mi se pare esențial este să nu mai considerăm școală un moft, prima care poate fi tăiată de pe listă, închisă, fără de care se poate. Nu, nu se poate!
Se poate fără mall, se poate fără restaurant, fără terasă, fără biserică, dar fără școală nu se poate, mai ales acolo unde părinți potenți financiar sunt gata să sară cu meditații fără număr.
Și pentru că atât de mulți cred totuși că se poate arătăm ca societate așa cum arătam.
Ce nu cred că ar trebui pierdută cu totul este această apropiere de educația digitală. Învățământul strict online s-a dovedit mai degrabă un eșec și pentru că a început total nepregătit, total nereformat, fiecare după cum s-a priceput.
Dar el nu trebuie abandonat și nu cred că învățământul hibrid trebuie să rămână doar o variantă de avarie pentru zonele galbene, intermediare între total sigur și focar.
Viitorul este al învățământului hibrid pentru că viață noastră decurge în bună măsură online, iar salturile calitative acolo se întâmplă, nu la abac. Și a explicat această exigență fostul ministru al Educației Mircea Miclea într-un interviu acordat SpotMedia.ro:
“Ar trebui să se înțeleagă foarte clar: viitorul este al învățământului hibrid, combinație de “față în față” și online. Cu fondurile europene și cele de la buget, ministerul ar trebui să demareze acum foarte clar dezvoltarea învățământului digital.
Cum?
Să vă dau un exemplu. Dacă elevul merge la școală, profesorul îi predă față în față o lecție. Dar după aceea el vede lecția, pe tabletă sau de pe telefonul pe care școala i le pune la dispoziție, în trei variante: una remedială, adică lecția ținută pentru cineva care înțelege mai greu, o variantă obișnuită și o variantă avansată, pentru cei foarte buni.
Poate să acceseze aceste lecții de câte ori dorește și înțelege mult mai bine. Asta înseamnă blended learning, să combini învățarea la clasă cu învățarea online, acesta este viitorul.
Și trebuie să facem lucrul acesta dincolo de criză, trebuie să o facem pentru mintea generației digitalilor nativi. Ei au crescut interacționând tot timpul cu tehnologia digitală și mintea lor s-a schimbat în anumite aspecte. Ei preferă să aibă acces la informații oricând, oriunde.
În modul clasic de predare eu am acces la lecția “Teorema lui Pitagora” numai când dl profesor o predă. Dar eu aștept să am acces tot timpul și tu, școală, îmi dai acces numai o dată pe an. Ceea ce e greșit. Trebuie să îmi dai acces de câte ori vreau eu, de unde vreau eu.
Învățământul hibrid e viitorul, e lecția fundamentală pe care trebuie să o învățăm.”
Proiectul dotării copiilor cu tablete, efortul extinderii Internetului, efortul de a selecta profesorii pentru lecțiile alternative online nu trebuie să fie doar pentru această criză, ci pentru viitor.
Dacă această criză ne-a împins într-acolo, ar fi păcat să nu folosim momentul pentru o autentică reformă.