Donald Trump, un politician cunoscut pentru capacitatea de a ignora scandalurile și de a trece peste controverse fără să pară afectat, începe să reacționeze diferit atunci când este pus în situații pe care le percepe drept umilitoare.
Confruntat cu scăderea popularității, critici tot mai numeroase și dificultăți pe scena internațională, Trump își îndreaptă furia către cei pe care îi consideră responsabili pentru eșecurile sale.
„Una dintre superputerile lui Donald Trump este lipsa de rușine”, arată o analiză publicate de revista americană The Atlantic. Liderul american a demonstrat ani la rând o capacitate neobișnuită de a trece peste scandaluri sau greșeli care ar fi afectat grav cariera altor politicieni.
Publicația amintește mai multe episoade controversate din trecutul lui Trump.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este scandalul izbucnit în 2016, în timpul primei sale campanii prezidențiale, după publicarea unei înregistrări din 2005 realizate pentru emisiunea „Access Hollywood”. În înregistrare, Trump făcea comentarii vulgare despre femei și despre comportamentul său față de acestea. Declarațiile au provocat un val de critici, însă Trump a minimalizat situația, susținând că era vorba doar despre „discuții de vestiar”, iar scandalul nu i-a afectat candidatura.
The Atlantic amintește și de obsesia lui Trump privind dimensiunea mulțimilor prezente la evenimentele sale. După ceremonia de învestire din 2017, când fotografiile arătau că numărul participanților era mai mic decât la ceremonia lui Barack Obama din 2009, administrația Trump a insistat că imaginile fuseseră manipulate și că mulțimea fusese, de fapt, una dintre cele mai mari din istorie. Controversa a devenit unul dintre primele conflicte majore dintre noua administrație și presă.
Un alt episod invocat de publicație este cel legat de uraganul Dorian, în 2019. Trump a afirmat inițial că statul Alabama urma să fie afectat de furtună, deși prognozele meteo nu mai indicau acest lucru. După ce specialiștii au contrazis declarația, Trump a prezentat ulterior o hartă modificată cu un marker negru, aparent pentru a susține afirmația inițială.
Potrivit The Atlantic, aceste situații ilustrează modul în care Trump a reușit mult timp să treacă peste crize prin negare, atacuri asupra criticilor și mobilizarea bazei sale electorale.
Însă revista susține că această strategie pare să funcționeze mai greu acum, pe măsură ce președintele se confruntă cu noi eșecuri și cu o imagine publică tot mai fragilă.
„Această putere pare să dispară”, notează publicația, care afirmă că președintele american traversează o perioadă dificilă: a scăzut în sondaje, republicanii se tem că ar putea pierde una dintre camerele Congresului la alegerile din noiembrie, iar comportamentul său public a devenit tot mai imprevizibil.
Analiza susține că Trump a început să manifeste o reacție diferită: aceea de a se simți „jenat” și de a căuta vinovați atunci când proiectele sale eșuează sau când imaginea sa de lider puternic este afectată.
Bătălia pentru Reflecting Pool și „țapul ispășitor” găsit de Trump
Un exemplu prezentat de The Atlantic este controversa legată de renovarea Reflecting Pool, bazinul emblematic din apropierea Memorialului Lincoln.
Trump a transformat proiectul într-un simbol al dorinței sale de a lăsa o moștenire vizibilă la Washington, alături de alte inițiative precum modificări la Casa Albă, renovarea Grădinii Trandafirilor sau proiecte legate de Centrul Kennedy.
Problema a apărut după ce renovarea Reflecting Pool a eșuat. Administrația Trump a investit peste 16 milioane de dolari într-un proiect care trebuia să rezolve problemele vechi ale bazinului, însă rezultatul a fost opus: apa a devenit verde din cauza algelor, au fost montate garduri, iar bazinul a fost închis chiar în perioada festivităților de Ziua Independenței.
Potrivit publicației americane, Trump a fost furios și a căutat un responsabil.
Acesta a fost găsit în persoana lui David Hearn, un fost canoist olimpic în vârstă de 67 de ani, care a fost acuzat că ar fi vandalizat bazinul după ce a atins apa verde.
Trump a susținut pe Truth Social că Reflecting Pool fusese distrus de vandali, inclusiv printr-o presupusă fisură de zeci de metri lungime. Mai multe verificări jurnalistice au contrazis această versiune, indicând că problemele proveneau de la instalarea defectuoasă a proiectului.
Cazul împotriva lui Hearn s-a prăbușit ulterior, iar procurorii au cerut retragerea acuzațiilor.
Decizia a provocat însă o nouă reacție furioasă din partea președintelui. Trump a criticat-o public pe Jeanine Pirro, procuror federal și una dintre susținătoarele sale, acuzând-o că a renunțat prea ușor la dosar.
„Pentru Trump, episodul a devenit o nouă sursă de frustrare: unul dintre proiectele sale de referință eșuase, iar responsabilitatea nu putea reveni administrației sale”, notează The Atlantic.
Controversa Air Force One și conflictul cu presa
Un alt episod analizat de revista americană este disputa privind noul Air Force One.
Trump a criticat ani la rând aeronavele prezidențiale existente, pe care le considera depășite. După ce Qatarul s-a oferit să furnizeze un avion de lux de aproximativ 400 de milioane de dolari, președintele a susținut folosirea acestuia ca soluție temporară până la livrarea noilor avioane Boeing.
Decizia a fost criticată de mai mulți oficiali și experți, care au ridicat probleme legate de securitate și de influența unui guvern străin asupra aeronavei simbol a președintelui american.
Situația s-a complicat după ce New York Times a relatat că avionul nu avea toate sistemele de protecție necesare pentru a fi utilizat în apropierea unei zone de conflict.
Trump a reacționat prin declanșarea unei investigații privind sursa informațiilor și prin emiterea unor citații pentru jurnaliști ai publicației.
Ulterior, Departamentul Justiției a retras aceste solicitări, după intervenția unui judecător federal.
The Atlantic interpretează aceste reacții ca parte a unui tipar: atunci când imaginea de forță a președintelui este afectată, Trump răspunde prin atacuri împotriva celor pe care îi consideră responsabili.
Războiul cu Iranul, cea mai mare sursă de frustrare
Potrivit analizei, cea mai mare provocare pentru Trump rămâne însă războiul cu Iranul.
Publicația susține că liderul american se confruntă cu o situație pe care nu a anticipat-o: un conflict care trebuia să fie scurt s-a prelungit, iar Iranul refuză să accepte presiunea americană.
Trump a declarat în repetate rânduri că a obținut victoria și a amenințat că va distruge Iranul, însă aceste obiective nu s-au concretizat.
„Războiul a devenit profund personal pentru Trump”, scrie The Atlantic.
În ultimele zile, președintele american ar fi fost aproape să ordone noi atacuri, dar a renunțat după discuții cu aliați regionali și temeri privind reacția Teheranului.
Ulterior, Trump a afirmat că diplomația ar putea avea rezultate și că negocierile avansează, însă Iranul a negat existența unor astfel de discuții.
Revista americană concluzionează că marea întrebare este cum va reacționa Trump la aceste eșecuri repetate: va încerca să încheie conflictul, va escalada militar sau își va concentra furia asupra celor care îi critică deciziile.
„Președintele care părea imun la rușine începe să arate că și el poate fi afectat de umilință”, este ideea centrală a analizei publicate de The Atlantic.
