Politica are de foarte multe ori accente absurde, nu pentru că actorii politici s-ar comporta aidoma personajelor lui Eugen Ionescu, ci pentru că unii dintre ei, în demersurile sau în discursurile lor, omit cu bună știință principiile de drept internațional, singurele care pot asigura liniștea lumii noastre.
De ce avea nevoie președintele Franței de un Forum pentru Pace la Paris cu ,,lideri” care cer ,,negocieri” pentru pace între Ucraina și Rusia? Să ne amintim cum a fost umilit de Putin, să ne amintim că declarațiile sale s-au potrivit ca nuca-n perete cu deciziile ucrainene, americane, englezești și UE. Nu era momentul să tacă și să aștepte?
În fond, declarațiile domnului Macron și ale altor ,,pacifiști” vor să ascundă egoismul lor politic. Domnii aceștia ar vrea o pace convenabilă, dar nu ar vrea să cheltuie un euro pentru asta.
Din nefericire pentru ei, criza energetică, declanșată de invazia lui Putin și de abordarea pro-rusă a green deal-ului Comisiei Europene, a secat visteria Franței și riscă să o facă în continuare. Cetățenii francezi s-au trezit că trebuie să suporte acum și costurile sociale și rușinea suferită de președintele lor.
Căci domnul Macron a sperat ca printr-o mișcare politică să-l calmeze pe autocratul rus și astfel să împuște doi iepuri dintr-o singură lovitură: să nu cheltuiască un euro pentru a închide agresiunea rusă și să se îmbrace în mantia marelui negociator care a menținut pacea pe continentul european.
Asta se întâmpla prin ianuarie, pentru că prin februarie autocratul rus a invadat Ucraina și l-a făcut de râs.
Domnul Macron și-a turnat un fir de cenușă în cap, cam de ochii lumii și a ajutat militar Ucraina, speriat probabil de consecințele unei victorii ruse.
Acum, că victoria rusă este aproape imposibilă, acum, la vremea plecării rușinoase a forțelor ruse din Herson, domnul Macron, în contracurent cu realitatea, a înviat și pare să se joace iar cu ideea unor negocieri de pace.
Cererea este acum edulcorată, este poleită cu respectarea principiilor de drept internațional și colorată cu culorile drapelului ucrainean, cu dreptul lor de a decide singuri în privința viitorului propriu: negocieri vor fi atunci când poporul ucrainean şi liderii săi vor decide acest lucru, în termenii pe care ei i-au decis.
Păi atunci, dacă lucrurile stau așa, corect din punct de vedere politic, ce nevoie avea președintele francez de Forumul de Pace de la Paris?
Forum de pace unde preşedintele argentinian Alberto Fernandez declară halucinant că etica impune să cerem pace și că nu există nimic mai revoluţionar decât să cerem pace, dar în același timp ce se petrece în Ucraina nu este o nenorocită de invazie rusă, nu este un război al ţărilor din Nord, este şi un război al ţărilor din Sud.
Parcă am mai auzit spusa asta din gurița domnului Putin, cel cu multipolaritatea mondială și cu cel de-al treilea război mondial în devenire.
Păi, bine, domnule Macron, asta propăvăduiește subliminal invitatul dumitale, pace în condițiile ruse, adică învechitul concept pace contra teritorii?
Alt rinocer politic, anume Umaro Sissoco Embalo din Guineea Bissau, care prezidează actualmente Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), regretă că pentru comunitatea internaţională singurul lucru de pe ordinea de zi este conflictul dintre Ucraina şi Rusia, în timp ce în Africa au loc mai multe războaie.
Pe limba literară, îi bate obrazul domnului Macron că Franța n-a putut domoli conflictele din partea de Africă a dumisale pentru că trimite arme în Ucraina. Dar, ca să dreagă busuiocul, individul african are impresia că, dacă ar exista un dialog serios, războiul s-ar putea încheia foarte repede.
Sărim peste faptul că nu poate avea loc un dialog nici măcar neserios atâta vreme cât Rusia nu intenționează să poarte vreunul altfel decât în termeni imperialiști. Mesajul este clar, dacă îi lăsați oblasturile ucrainene lui Putin, războiul se încheie în secunda doi.
Iată cum de dragul păcii ruse, nu de dragul păcii mondiale, trebuie începute grabnic negocieri de pace serioase. Toți acești tovarăși de drum ai domnului Putin, orbiți probabil de ordinea mondială multipolară, vând la bazarul francez al domnului Macron ideile propagandei de la Kremlin. Propagandă ce, de disperare, l-a rebrenduit pe președintele francez umilit de Putin în iarnă.
Acum autocratul de la Kremlin trimite prin intermediarul african o mare îmbrățișare fratelui Macron, probabil pentru că acesta a mai rămas singura speranță europeană a lui Putin de a se extrage din război.
Eu cred că asta e o umilire fără precedent pentru liderul francez, mai mare ca aceea cu masa lungă de la Moscova.
Degeaba unii dintre invitați au vorbit corect despre invazie, printre ei aflându-se și președintele României. Presa a preluat flămândă declarațiile ,,pacifiștilor”, iar pe celelalte le-a lăsat într-un con de umbră, făcând un deserviciu Ucrainei și un serviciu propagandei ruse.
Parcă în ton cu pacifiștii, preşedintele Recep Tayyip Erdogan s-a trezit să spună că Rusia este un stat puternic, iar Occidentul, în special Statele Unite, atacă aproape fără limite Rusia. Parcă înainte se pronunțase pentru retragerea Rusiei din Ucraina, inclusiv din Crimeea. Este clar, perspectivele câștigurilor din eventualul hub turc de gaze proiectat cu Putin i-au deturnat judecata.
Forumul francez a fost programat imediat după alegerile intermediare din SUA, probabil ca să fie în ton cu mult așteptatul țsunami republican. Deoarece victoria republicanilor a echivalat cu înfrângerea lui Trump, deci cu îngroparea parțială a ideii nesusținerii Ucrainei, și forumul domnului Macron în care ,,liderii” mondiali i-au spus ce voia să audă Putin a căzut cum nu se poate mai nepotrivit.
Mai ales că nesimțitorii și încurcătorii ruși au cedat Hersonul ucrainenilor imediat după pseudo-victoria republicană, fără să mai aștepte concluziile Forumului de Pace de la Paris al domnului Macron.
Prin astfel de ,,discursuri” sensul Forumului de Pace de la Paris a fost deturnat. Degeaba lideri responsabili au prezentat corect situația dacă unor trompete pro Kremlin li s-a permis să folosească tribuna forumului pentru propagandă.
Umblă vorba prin târg că Occidentul i-ar fi transmis lui Putin o propunere de capitulare. Lui Putin i s-ar fi cerut ca să se predea și să returneze toate teritoriile ocupate, cu excepția Crimeii care ar trebui demilitarizată, iar statutul ei să fie rediscutat abia în 2029. Țarul ar scăpa de acuzațiile crimelor de război și i se va permite să rămână la putere.
Dacă asta ar fi varianta maximală occidentală, singura care ar fi acceptabilă pentru Kiev, ea a fost formulată sub titlul capitulării pentru ca Putin să înțeleagă că ea nu este negociabilă. Prin propunerea aceasta lui Putin i se oferă o cale de a se retrage din conflict, o cale care să nu-l umilească, crede Occidentul.
Atunci ce face forumul lui Macron dacă dă posibilitate ,,pacifiștilor” lui Putin să-i propage ideile? Greșeala politică este nescuzabilă, pentru că dacă inițial întreprinderea putea fi interpretată ca apel către liderul rus, ea a ajuns să fie o trambulină pentru ideile nocive ale Kremlinului.
Pentru asta o fi ajuns brusc domnul Macron fratele lui Putin?
Politica a atins limitele absurdului, pentru că a permis ca la forum absurditățile emanate de la Kremlin să fie prezentate ca idei ale ,,liderilor mondiali și pacifiști”, în fond niște trepăduși politici de duzină.
Pacifiști din țările subordonate Moscovei, uniți-vă, Putin are încă nevoie de voi mai mult ca niciodată.