Reacțiile din societate la ele sunt chiar mai îngrijorătoare decât rezultatele testelor PISA 2022 însele, care plasează elevii români de 15 ani pe locul penultim în Europa, cu jumătate dintre cei testați analfabeți funcționali, incapabili să facă o conversie a prețului dintr-o monedă în alta sau să identifice ideea principală a unui text.
Despre comentariile scandaloase ale dnei ministru Deca la aceasta situație am scris deja, nu mai e nimic în plus de comentat.
Dar au apărut și comentarii, la fel de relaxate, ale unor profesori, intervievați de presă, sau pe rețele sociale, care explică nici mai mult, nici mai puțin decât irelevanța testelor PISA.
Aceste tipuri de teste “reflectă un sistem de educație diferit de al nostru, evaluarea nu are cum să fie una care să reflecte realitatea. Nu aș exagera rezultatele testelor PISA, pentru că noi avem alte modele.
Mă refer la faptul că, cel puțin pe partea aceasta de scris și citit, nu vorbim de literatură, să ne înțelegem, este vorba despre texte non-literare cu răspunsuri cu alegere multiplă pe baza unor informații. Pe mine nu mă îngrijorează rezultatele, pentru că nu reflectă scopurile sistemului educațional românesc”, spune pentru Presshub Ruxandra Achim, profesoară de limba română la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din București.
Sau dna Eugenia Trica, director al Colegiului Tehnic „Petru Maior” din București: „Noi, profesorii, chiar nu înțelegem de ce continuăm să participăm la aceste evaluări. Noi nu predăm astfel încât copiii să știe să facă aceste teste. Aceste teste nu prea sunt relevante, dar eu cred că vrem să ne aliniem la Uniunea Europeană cu orice preț, dar tocmai de aceea și suntem pe penultimul loc”.
Ce ne spun cele două doamne profesor? Că elevii români sunt îndopați cu texte literare, nu învățați să le și înțeleagă, că scopul școlii nu este ca ei să poată folosi practic ce învață teoretic, ci doar să acumuleze. Ceea ce este un diagnostic corect.
Confirmă asta și Andreas Schleicher, directorul OCDE pentru Educație: „Este o evaluare diferită de modul de predare din România. Evaluează felul cum vezi probleme așa cum apar în lumea reală. Elevii români sunt adesea foarte buni să-și amintească matematica așa cum sunt învățați, dar întâmpină dificultăți atunci când trebuie să aplice ceea ce au învățat”.
Ceea ce este însă siderant și taie orice speranță de redresare este că cele două doamne profesor consideră normală această abordare a școlii romanești și socotesc că soluția ar fi să nu ne mai obosim cu testări internaționale irelevante de la nivelul nostru astral.
Dacă tu poți turui definiția genului liric și poți reproduce la literă comentariul lui „Ion”, pe care nici nu e nevoie să-l citești, ce mai contează dacă poți înțelege ideea principală dintr-un text sau dacă poți distinge între fapt și opinie?
Dacă în Capitală osificarea este atât de mare, care poate fi situația în restul țării?
Dacă profesori din școli de top, cum este Colegiul Caragiale, nu pricep dezastrul provocat de actuala situație și consideră arogant și sfertodoct că testarea educațională internațională cea mai amplă și reputată nu este suficient de bună pentru valoarea școlii românești, nu văd cum și de unde ar putea începe o minimă redresare.
De la profesori tineri poate, dar, din păcate, și ei sunt produsele aceleiași școli castratoare de minți, trebuie să asume salarii mici și minciuni repetate ale guvernanților, iar dacă gândesc diferit vor fi devorați de dinozaurii precum doamnele de mai sus.
Dar aici o vină imensă o au și părinții. Societatea e mută la dezastrul PISA. Dezinteres total, eventual un moment de nostalgie după școala comunistă din ale cărei metehne (mult mai de înțeles în epoca de atunci) se trage dezastrul de acum.
În general, societatea este total dezinteresată de orice dezbatere despre educație, de orice discuție serioasă despre ea. Interesează doar scandalurile legate de școală: că nu știu ce s-a cântat la nu știu ce bal al bobocilor, că s-au bătut doi elevi nu știu pe unde, că se dau sau nu se dau cadouri profesorilor, câte școli au toalete în curte, cât e coada pentru afterschool și altele asemenea.
Ce învață copiii nu interesează pe nimeni. Unii părinți, pur și simplu, nu dau doi bani pe educație și consideră că succesul odraslei depinde de alte abilități. Ceea ce, dacă ne uităm la modelele autohtone de toate felurile, de la influenceri la clasa politică, nici măcar nu e greu de explicat.
Alții sunt convinși că școala e doar o parcare și ceea ce e important se rezolvă la meditații în care bagă bani mulți. De ce e greșit explică Radu Gologan, președintele Societății de Stiințe Matematice: “Rezultatele PISA au fost date de copiii de 15 ani, care au fost în clasa a VIII-a și sigur au făcut meditații, dar nu au făcut meditații ca să gândească o problemă simplă de tip PISA, pentru care îți sunt suficiente intuiția și o gândire liberă, ei au învățat să rezolve rețete”.
Meditațiile nu corectează așadar viciile fundamentale ale școlii românești – decuplarea de lumea reală, teoretizarea excesivă, automatismul. Testările românești asta verifică, deci meditațiile asta antrenează.
Dar un copil astfel pregătit nu își dezvoltă gândirea critică și liberă. Iar în lumea reală de această gândire are nevoie pentru a fi creativ, pentru a se adapta unei realități care se schimbă cu viteză amețitoare, pentru a avea succes și a fi competitiv.
Însă pentru o testare de tip PISA nu e nevoie de meditații, o industrie care rulează bani foarte mulți. Și atunci beneficiarii ei (să fie și cele două doamne de mai sus?) nu au niciun interes să piardă găina cu ouă de aur, deci vor ține cu dinții de acest sistem toxic.
Unii dintre copii se salvează plecând să facă măcar studiile superioare în sisteme moderne, adaptate la lumea reală, scapă din grota educației românești. Dar nu se mai întorc, nici în țară, nici la părinți, decât în vacanțe.
Soluția este ca societatea, măcar partea care înțelege importanța educației, să reacționeze, să protesteze, să își arate interesul maxim pentru temă, să iasă în stradă dacă e nevoie, pentru a cere intrarea școlii în mileniul III. Altfel, vom rămâne cu alegerea între copii mutilați intelectual și copii care se salvează în străinătate.