Joi, 5 octombrie, ora 17. Ziua Educaţiei, adică nu se face şcoală! Şi totuşi la o şcoală din Bucureşti era agitaţie mare în faţa porţii.
A doua zi de dimineaţă începeau înscrierile pentru programul Şcoală după Şcoală (ȘDȘ), subvenţionat parţial de primăria de sector.
Iar nişte părinţi şi bunici care au vrut să fie siguri că prind loc pentru copiii lor s-au gândit să se așeze la coadă cu 15 ore înainte de începutul programului de înscrieri.
Zis şi făcut. Şi-au adus scaune (pescăreşti, taburete sau clasice de lemn) şi s-au instalat în faţa porţii.
Vestea a zburat rapid în cartier şi pe grupurile de Whatsapp. Din ce în ce mai mulţi părinţi s-au adunat în faţa şcolii 51 din Pantelimon.
Nu e vreo şcoală de elită. Şi atunci de ce e aşa îmbulzeală? Primăria Sector 2 finanţează programul ŞDŞ de aici cu 35 de lei pe zi, în aşa fel încât coplata părinţilor este de doar 20 de lei, mult sub preţurile unui afterschool privat, iar copilul face temele cu învăţătoarea de la clasă.
Şi, cum nu se putea sta la coadă atâtea ore în şir, s-a făcut evident o listă. Listă care s-a strigat din oră în oră până la 6 dimineaţa. Dacă ai absentat, ai bulină neagră. La trei strigări ratate, eşti şters!
Şi oamenii s-au tot înmulţit şi lista a trecut de 100 de persoane.
Pe seară a apărut şi o maşină de poliţie locală. A văzut despre ce este vorba, lumea stătea liniştită, niciun pericol social, dar totuşi echipajul a rămas de pază.
Pe la ora 23 au venit primele camere TV. Deodată, oamenii volubili până atunci au început să se ferească de întrebările jurnaliştilor. Iar prezenţa nu s-a mai făcut nominal, ci doar s-au strigat numerele de pe listă. Comunism, comunism, dar cu GDPR!
A plecat televiziunea, oamenii au rămas la coadă şi s-au continuat strigările din oră în oră cu GDPR. Ţi-ai uitat numărul, mergi în faţă la doamna cu lista şi afli.
Buimăciţi de somn şi zgribuliţi de frig, oamenii se mai plimbau pe străduţe, mai dormeau un pic în maşină, îşi mai aduceau de acasă un ceai cald, un sandviş, o pătură, un hanorac. Unii au făcut cu rândul, stătea mama în faţa şcolii, tata prindea un pui de somn, dar nu plecau amândoi din front, că la fix se strigă lista!
De la ora 6 nu s-a mai mişcat nimeni de la coadă, ca să nu îşi piardă rândul şi s-a format un şir lung de oameni pe trotuarul din jurul şcolii.
Cine e de vină?
Dacă întrebi părinţii, de vină pentru nebunia aceasta ar fi conducerea şcolii, care a decis că din fiecare clasă se pot înscrie la ŞDŞ doar maximum 12 elevi.
Nu există niciun criteriu de selecţie. Nici de ordin social, nici ţinând cont de cei care au fost înscrişi şi anul trecut. Aşa că rămâne regula primul venit, primul servit, care a funcţionat şi în 2022. Doar că atunci nu s-a gândit nimeni să vină cu 15 ore înainte. Coada a început pe la ora 5 dimineaţa, s-a stat câteva ore, ziua, cât de cât omeneşte.
Despre înscrieri online nici nu se pune problema, toţi copiii sunt trecuţi cu pixul pe hârtie în registrul de la secretariat.
Conducerea şcolii a explicat însă (prin învăţători) nevoia de a pune limită numărului de elevi care se pot înscrie. Nu există spaţiu pentru ca toate clasele care ar dori să facă ŞDŞ, aşa că se vor grupa câte 2 clase. Fiecare cu cel mult 12 elevi şi 2 cadre didactice.
În această dimineață, părinții și bunicii care au stat la coadă întreaga noapte vor vedea dacă „au prins un loc” pentru copil, căci statul la coadă nu îți garantează că te vei afla între primii 12 din clasă la înscriere. Aventura se va termina curând.
Rămân în urmă câteva întrebări:
De ce au venit acele doamne înainte de ora 18 să se aşeze la o coadă pentru ceva ce începea la 8 dimineaţa?
De ce au rămas şi ceilalţi părinţi, deşi era rost de stat pe străzi cel puțin 15 ore?
Mai scăpăm vreodată de sindromul cozii şi al listei comuniste?