Răspunsul reprezentantului, la nivel de secretar de stat, al Ministerului Educației la simpla observație, matematică, cum că un elev de gimnaziu muncește mai mult decât un adult cu normă întreagă, ceea ce contravine regulilor de igiena ale Ministerului Sănătății, este una dintre cele mai siderante forme de tembelism guvernamental pe care le-am auzit în cariera mea.
Și nu este un tembelism pe persoană fizică, al emitentului, dl secretar de stat Sorin Ion, ci tembelismul unui întreg minister, de sus până jos și chiar dincolo de el, al unei clase politice.
Scriam luni că un elev de clasa a VII-a, cu 31 de ore de curs/săptămână, plus minimum 2 ore alocate zilnic temelor, 10/săptămână, depășește cele 40 de ore cât reprezintă norma întreagă săptămânală a unui angajat.
Dacă adaugăm activitățile de aprofundare a unor înclinații, pregătiri pentru olimpiadă sau inevitabilele meditații, ajungem cu mult mai sus.
Asta în condițiile în care Normele de igienă stabilite de Ministerul Sănătățîi publicate în Monitorul Oficial nr. 787 din 28 august 2020 stabilesc limite clare pentru numărul de ore:
a) pentru învățământul primar:– clasa 0 și I = 3-4 ore pe zi;– de la clasa a II-a = 4 ore pe zi;
b) pentru învățământul gimnazial: 4-5 ore pe zi;
c) pentru învățământul liceal, profesional: 5-6 ore pe zi;
d) pentru învățământul postliceal și universitar: 6-7 ore pe zi.
Am avut și Legea nr. 221/2019 care introducea aceste limite, abrogată însă prin intrarea în vigoare a noii legi a învățământului preuniversitar, care nu mai prevede nicio limită. Ore fără număr.
Luni seară, invitată la Euronews România, în emisiunea Vocile care contează, am avut ocazia să îl întreb pe dl secretar de stat Sorin Ion de ce încalcă Ministerul Educației normele MS și de ce noua lege nu mai prevede limitele din vechea lege.
După o introducere istorică destul de buruienoasă, dl Ion a emis senin nucleara (min 15.11 înregistrare): reducerea numărului de ore “duce în următorul minut la disponibilizare de personal destul de importantă în sistem. Iar asta e o problemă pe care nu și-o poate asuma Ministerul Educației singur.
La învățământul primar nu suntem deloc departe de ceea ce ați enunțat dvs (…). Cea mai mare problemă este la învățământul gimnazial, și paradoxal, clasa a VII-a are mai multe ore decât clasa a VIII-a.
Dar la elaborarea acelei legi (221-n.red) nimeni nu a făcut niște norme de aplicare ca să vedem și ce facem cu personalul. În noua lege, chiar dacă nu a fost statuat un număr de ore, există măsuri pentru cadrele didactice pentru ca într-o eventuală, e de fapt o certitudine că vom micșora numărul de ore, norma didactică a profesorului să poată fi completată cu alte activități.”
Adică, ne spune senin dl sds Sorin Ion, legea care proteja sănătatea copiilor, nu un moft, nu a fost aplicată ca să nu fie afectate normele profesorilor.
Ne spune senin dl secretar de stat, în România educată, școala nu este pentru copii, este pentru interesele adulților împotriva interesului copiilor. Este pentru profesorii care trebuie, indiferent dacă predau ceva util sau nu, să ia o leafă, iar pentru că profesorii au drept de vot, politicienii nu își asumă costul electoral al respectării interesului elevilor.
Nu că ar fi neapărat o surpriză, dar este pentru prima dată când un reprezentant de la cel mai înalt nivel al Ministerului Educației expune clar, fără nicio tresărire de jenă, viziunea tembelă a României educate: școala nu este pentru și despre elev, nici măcar despre sănătatea lui fizică și psihică, nu mai vorbim despre minte.
Cine are răbdare pentru declarații inepte poate vedea în înregistrarea pusa la dispoziție de colegii de la Euronews cum dl Ion spune că normele profesorilor nu au fost micșorate având în vedere deficitul de cadre didactice. Deci nu reducem posturile la ceea ce e necesar, pentru că și așa sunt prea puțini profesori?
Iar nuanța, cum a numit-o, a acestui nonsens este că absolvenții valoroși de liceu și facultate s-au îndepărtat de domeniul Educației. Logic, nu?
În aceeași intervenție cu totul memorabilă, dl Ion - inspector școlar mai bine de un deceniu în Dâmbovița, în toate regimurile politice, până să se suie pe craca ministerială - admite că învățământul este hiperteoretizat pentru că ultimele investiții făcute în laboratoare datează din anii ’90.
În același timp, MEN a pierdut bani din PNRR. De ce? Dincolo de penibilele “erori materiale” din versiunea oficială, dintr-un motiv pe care fostul secretar de stat responsabil cu fondurile europene în MEN, prof. Mihaela Popa, îl anunța într-un interviu pentru SpotMedia.ro încă din 6 iulie. Incompetența crasă:
„Mă sperie ce se va întâmpla și cu PNRR. Degeaba avem dotare, degeaba avem formare, dacă aceste proiecte nu sunt implementate corect și rămân doar niște statistici din birou.
Vor fi eligibile consiliile județene, primăriile, să doteze școlile cu mobilier din PNRR. Dar este imposibil ca toate școlile să aibă aceleași nevoi, iar se vor arunca banii.”
Dar dna Popa a fost scoasă din minister încă din Guvernul Cîtu, pentru că este detestata de baronul Alexe spagă în tablă de la Iași, organizație din care face parte și care trebuia să o susțină pentru continuarea mandatului.
Despre asta este vorba. Despre inepți care conduc un sistem inept distrugător de copii, de șanse, de țară. Și întreaga noastră actualitate are legătură directă cu această viziune despre și pentru educație.
De la băieții cu Dusterul trimiși în pantaloni scurți după dronă, până la miniștrii incapabili să elaboreze un plan bugetar decent, la medicul care a lăsat femeia din Botoșani să moară în spital, până la magistrații care l-au scăpat pe Vlad Pascu de acuzația de consum de droguri, toți sunt produsele unui sistem de educație în care norma profesorului și votul lui contează cu mult mai mult decât mintea și sănătatea copilului.
Dar toate acestea se întâmplă pentru că societatea le acceptă. Pentru mulți părinți școala nu e decât o parcare pentru copii, cu cât mai îndelungată, cu atât mai bine, fie pentru că nu dau doi bani pe educație, fie pentru că oricum consideră că tot meditațiile sunt baza.
Lor li se adaugă cei care au nostalgia școlii făcută de ei în comunism cu ore multe, îndopare cu teorie, dresaj și uniformizare, pentru că tânjesc după predictibilitatea comunismului.