S-au pierdut 15.000 de elevi doar în timpul clasei a 8-a, poate nici n-au existat. Evaluările din clasa a 2-a, a 4-a, a 6-a s-au făcut degeaba, probabil nu s-a vrut să se știe ce se întâmplă, ca să nu se dea bani. Refuz să corectez la examene pentru că și aici a intrat sistemul pilelor. Am văzut acolo oameni cu care nu mi-aș fi dat copilul să facă matematică. Sunt câteva dintre cele mai grave concluzii ale fostului secretar de stat în Ministerul Educației, profesor Mihaela Popa.
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, prof. Mihaela Popa face o analiza dură a sistemului de educație, dar și a noii legi promulgate de președinte. Iată principalele declarații:
- Totul se întâmplă centralizat, din birou. Se vor arunca banii și din PNRR.
- Nu există diferențe între un elev de 9,80 și unul de 10 la matematică. Sunt împotriva acestui mod de a face subiecte.
- În comunism era la fel: venea inspectorul general, nu avea nimeni voie să dezbată în contradictoriu.
- În clasa a 8-a, unii copii se duc spre meditații și scad, nu cresc.
- Legea Educației nu e curajoasă. Dezbaterea la Iași s-a făcut cu Organizația Femeilor Liberale. Plângeam în fața televizorului. Eu nu am putut să mă duc să le spun ce greșesc sau părerea mea.
- Nu știu de ce avem nevoie de două admiteri la liceu.
- Refuz să corectez la examene, pentru că și aici a intrat sistemul pilelor. Am văzut că sunt acolo oameni cu care nu mi-aș fi dat copilul să facă matematică.
- Dacă planul de viitor pentru sistemul de educație este că vom aduce pensionari înseamnă că România educată nu există.
- Pierdem uneori tineri talentați care își doresc să rămână în învățământ. Mulți sunt dezamăgiți de pilăraia care există.
- Degeaba avem dotare, degeaba avem formare, dacă aceste proiecte nu sunt implementate corect și rămân doar niște statistici din birou.
- Noi nu mai avem profesori, nici în București. Și fenomenul este în creștere.
S-a terminat o sesiune de examene naționale. Primul, Evaluarea Națională. Care sunt concluziile dvs?
Evaluarea Națională este cea mai importantă, pentru că reprezintă fundamentul și baza pentru ceea ce urmează și la liceu, și la universitate, și în viața de toate zilele. Avem acolo o carte deschisă a sistemului.
Cel mai îngrijorător lucru este că s-au pierdut 15.000 de elevi doar în timpul clasei a 8-a. Cum la Evaluarea Națională sunt înscriși automat de școală, dacă nu s-a putut, înseamnă că au fost declarați repetenți/corigenți sau au abandonat în timpul clasei a 8-a. Sau poate nici n-au existat în clasa a 8-a.
Cum să nu fi existat?
Să fi existat doar scriptic, virtual, pentru că e finanțarea. Dar putem să ne lovim de trafic de copii, suntem pe locul 1 în Europa cu minore însărcinate. Despre unii poate nici nu știm.
Știți să existe vreo analiză la Ministerul Educației privind soarta acestor copii?
Eu aș fi ieșit în prima secundă în conferință de presă și aș fi cerut inspectoratelor să facă public copil cu copil, fără nume desigur, cu un cod. Vedem cazuri la televizor și ne întrebăm de ce școala nu știa, de ce instituțiile nu știau despre acei copii.
Cei 15.000 de copii reprezintă 10%, mai sunt 5% pe care școala i-a înscris, dar nu s-au prezentat. Iar în jur de 25% au luat sub 5. În total 40%, adică exact procentul pe care și PISA l-a descoperit și l-a analizat.
Asta despre prezență. Despre rezultate?
Încep cu partea de jos. Evaluările din clasa a 2-a, a 4-a, a 6-a s-au făcut degeaba, pentru că nimeni nu a constatat ceva, nimeni nu a făcut analize, nimeni nu a luat măsuri.
Dar măsurile ar fi însemnat și bani. Dăm exemplu Occidentul, dar acolo un profesor are și un asistent la clasă, copii cu probleme, are și un al doilea pedagog.
Probabil nu s-a vrut să se știe ce se întâmplă, ca să nu dea bani pentru câte un plan individual pentru fiecare copil cu probleme.
Au existat resurse pe fonduri europene, măcar de pilotat ceva bun se putea, dar toate se întâmplă la nivel de birouri. Cele trei luni ale mele în minister mi-au demonstrat că totul se întâmplă centralizat și din birou.
Noi încercăm să găsim o soluție pentru toți, la fel, ca și cum toți am fi la fel. Nu se poate așa ceva și ministerul trebuie să oprească acest lucru.
Vor fi eligibile consiliile județene, primăriile, să doteze școlile cu mobilier din PNRR. Dar este imposibil ca toate școlile să aibă aceleași nevoi, iar se vor arunca banii.
Și partea de sus? Au fost note de 10 mai multe că anul trecut?
Este inadmisibil să stăm să ne gândim între 9,35 și 9,36. Asta înseamnă că cei care au făcut subiectele nu au gândit foarte mult la aceste subiecte. Trebuia gândit astfel încât să avem toate treptele.
Am peste 30 de ani experiență ca profesor de matematică și vă spun că nu există diferențe între un elev de 9,80 și unul de 10 la matematică.
Sunt împotriva acestui mod de a face subiecte la matematică, cu 20 de grile. Mergem pe cantitate, nu pe calitate, foarte mulți elevi foarte buni și pasionați de matematică greșesc în viteză, poate la cele mai ușoare grile, extraordinar de mult punctate.
Nimeni nu încearcă să discute cu noi, ca să îmbunătățim această evaluare. În comunism era la fel: venea inspectorul general, nu avea nimeni voie să dezbată în contradictoriu.
Eu m-aș înconjura de directorii din mediul rural care au reușit, ei sunt cea mai bună resursă umană pe care poate să o aibă un ministru.
Cum se explică polarizarea în creștere între vârful și baza ierarhiei? Meditațiile?
Un elev numai cu meditații, fără să fie conștiincios la școală, nu reușește să ajungă la 10.
Dar invers?
Și meditațiile sunt împărțite, există profesori și profesori. Sunt și meditații de control. În clasa a 8-a părintele intră în panică, vede că vecinul dă copilul la meditații și face un efort.
Eu, la fiecare ședință cu părinții, le spun să nu o facă, mai ales la clasa a 5-a, să muncească pentru un 6, pentru un 7. Va descoperi că nu-i totul nota, este și bucuria unui copil de a realiza ceva, de a finaliza ceva.
În clasa a 8-a, unii copii se duc spre meditații și simt că scad, nu cresc, nu mai sunt atenți, pentru că își spun că se duc la pregătire și le face profesorul exercițiul.
Meditațiile n-au dispărut în nicio țară, dar s-ar fi putut diminua. Măsurile trebuiau să se regăsească într-o lege curajoasă.
Deci cea de-abia promulgată nu e?
Nu e o lege curajoasă, deși a început foarte bine în 2016. Să știți că am fost una din susținătoarele acestei legi, să fi mers pe învățarea timpurie, de la 4 ani până la 16 ani, momentul în care copilul are dreptul să meargă să muncească dacă își dorește.
Iar la liceu s-ar fi dat examen, cu nota minimă 5 și atunci puteam discuta de integrale, de limite, de șiruri etc. Dar un copil cu nota 1 n-ar trebui să vină.
Da, eu predau la un colegiu național din Iași, pe locul patru în județ, dar a fost o muncă fantastică a tuturor profesorilor de a ridica școala pas cu pas.
Când m-am întors din politică la școală, le-am spus că iau orice clasă a rămas. Am luat o clasă a 6-a în care nu s-a dat examen. A fost o muncă... În final am avut două note de 10, singurele din școală. Deci se poate.
Din nou, multe contestații au fost admise. Îmi puteți explica cum se poate ca la matematică o teză de 10 după recorectare să fi primit mai puțin inițial?
Am avut și eu un elev care a luat 9,85, iar după contestație, 10. Cred că s-a întâmplat ca în cazul supraveghetorilor, adică un exces de zel: a pus egalul mai jos decât o liniuță sau n-a scris frumos.
În viața mea nu am avut nicio contestație cât am corectat, dar nu mai sunt evaluator.
De ce?
Refuz să corectez pentru că și aici a intrat sistemul pilelor. Trebuia să se facă un corp de evaluatori și aceia să fie mereu formați. Am văzut că sunt acolo oameni cu care nu mi-aș fi dat copilul să facă matematică.
Toată lumea s-a bucurat că profesorii au dreptul să cumuleze pensia cu salariul. Eu nu m-am bucurat, deși mă apropii de pensie.
Dacă planul de viitor pentru sistemul de educație este că vom aduce pensionari pentru copii înseamnă că România educată nu există.
Ministerul trebuie să iasă cu un plan clar de aducere în sistem a tinerilor. Nu am văzut niciun plan pe termen scurt, mediu și lung.
Pe lângă salarizare, avem și o birocrație cum nu există nicăieri. De ce ar veni omul în sistem când vede atâtea piedici, atâta birocrație, dosare cu șină? Pierdem uneori tineri talentați care își doresc să rămână. Mulți sunt dezamăgiți de pilăraia care există.
Au venit în minister toți miniștrii, și Funeriu, nu știu ce le fac inspectorii școlari generali că deodată se schimbă toți. Inclusiv România educată avea cu totul și cu totul altceva.
Bacalaureatul? În 50 de licee nimeni nu l-a luat.
Noi mai avem un program al Băncii Mondiale, care s-a axat exact pe liceele cu promovabilitate mică la bacalaureat. În cele trei luni cât am fost eu în minister, erau peste 1.000 de licee tehnologice în acel program.
Dacă după atâta dotare și formare au 0%, mă sperie ce se va întâmpla și cu PNRR. Degeaba avem dotare, degeaba avem formare, dacă aceste proiecte nu sunt implementate corect și rămân doar niște statistici din birou.
Pe de altă parte, a fost greva profesorilor cu revendicări salariale, există și cei care spun că le-au crescut salariile și profesorilor cu zero rezultate la Bacalaureat și Evaluarea Națională.
Ministerul n-a ieșit să explice nimic. S-ar putea să aveți surpriza să descoperiți că elevii aceia nici n-au avut profesor. Și fenomenul este în creștere. Noi nu mai avem profesori, nici în București.
Mi-a scris o directoare din Satu Mare: am două profesoare de 72 de ani la fizică și două catedre libere.
Dacă nu au avut profesori la clasă, cine le-a încheiat mediile?
Profesori necalificați. Predă engleză profesorul de muzică. Colegiile naționale din orașele reședință de județ nu mai au profesori și este de datoria ministerului să vadă asta.
În mediul rural, sunt și cu clase simultane. Unde în lume mai există un profesor care să predea la clasa a 2-a, a 3-a și a 4-a deodată, la aceeași oră?
Se împletesc abandonul cu starea socială din mediul rural, cu faptul că nu mai vin profesori pregătiți.
Nu ar trebui să existe un sistem de evaluare și pentru profesori?
Ştiți ce înseamnă azi gradația de merit? Nimic. Eu nu am vrut să fac un dosar imens de prostii și de minciuni care nu reflectă activitatea profesorului la catedră.
I-am scris Ligiei Deca ce se întâmplă, să verifice că toți inspectorii 100% au gradație de merit.
Pentru asta e gradația de merit, nu pentru profesorul din mediul rural care face și navetă, care ridică un copil de la cinci la șapte, ceea ce e o muncă fantastică.
Văd că în ultimul timp profesorii din preuniversitar sunt considerați mult mai rău decât foștii lor elevi. Noi nu suntem în stare să decidem în consiliul nostru de administrație nici directorul, nici modul de a da gradație de merit.
Actualul mod este deja depășit și am ajuns să chinuim niște copii. Sunt învățătoare care scornesc diferite concursuri, ca să fie o diplomă.
Eu mă refeream la o schimbare reală, inclusiv a evaluării muncii profesorului. Avem o lege nouă.
Am studiat pe preuniversitar, acolo sunt eu expert, dacă nici acolo nu știu, înseamnă că am trecut prin viață degeaba.
Nu am văzut nicio schimbare reală decât admiterea de două ori la liceu și am văzut frauda care s-a întâmplat la nivel național. Vă dați seama ce va fi la nivel local.
Am încercat să–i transmit Ligiei Deca faptul că nici colegiile naționale nu-și doresc acest lucru. Dar pe profesori nu i-a chemat nimeni de la inspectorat să-i întrebe.
Stiți cu cine s-a făcut dezbaterea la Iași? Cu Organizația Femeilor Liberale. Plângeam în fața televizorului. Eu nu am putut să mă duc să le spun ce greșesc sau părerea mea.
Nu știu de ce, nici colegii mei nu știu de ce avem nevoie de două admiteri la liceu. Nici nu va fi admitere, ci tot ierarhizare.
De câte ori a fost întrebată cum se vă proceda, dna ministru a spus că nu știe, că ține de legislația secundară. Ceea ce denotă că legea a fost făcută de sus în jos.
Când gândești o lege, pleci de la problemă spre soluție nu invers. Asta se întâmplă și cu proiectele europene: ăștia sunt banii, hai să-i cheltuim, nu invers.