În urmă cu 25 ani, cu câteva luni înainte ca românii să fie chemați la urne pentru a alege în fruntea țării între Ion Iliescu, fost activist comunist, cu studii la Moscova, și Corneliu Vadim Tudor, scriitor și jurnalist antisemit, un tânăr matematician, aflat la conducerea unei asociații care-și propunea salvarea Bucureștiului, a scris un articol în publicația culturală “Dilema”, care lansase o dezbatere cu privire la naționalism.
“Naționalismul meu ideologic este sentimentul de identificare a membrilor comunității naționale cu valorile culturale tradiționale și opțiunea pentru primatul acestora în fața altor valori culturale”, a scris Nicușor Dan, în martie 2000.
Dacă ar fi condus atunci destinele țării, cu o astfel de viziune, apropiată de cea promovată de Virgil Măgureanu, primul șef al SRI, pe culoarele puterii de la București, integrarea euro-atlantică a României ar fi fost pusă sub semnul întrebării dacă nu chiar amânată, la fel cum s-a întâmplat în 1999.
Astăzi, când într-adevăr conduce destinele țării, se observă clar conflictul dintre ce crede Nicușor Dan și așteptările celor care l-au votat.
E o confruntare epică între viziunea închisă, naționalistă și tradiționalistă a președintelui cu liberalismul, occidentalismul și progresismul celor care l-au votat.
În mai 2025, alegerea a fost, într-un fel, asemănătoare cu cea din urmă cu un sfert de secol, între un candidat naționalist, conservator, mascat în pro-european, și un candidat creat și finanțat de SRI, pierdut prin ițele spionajului rusesc. Adică Nicușor Dan și George Simion.
Pe zi ce trece, acest conflict devine tot mai vizibil, dar mai important ca vizibilitatea lui e faptul că slăbește instituția prezidențială.
Lupta lui Nicușor Dan cu legea de combatere a fascismului și legionarismului descrie clar conflictul dintre extremismul naționalist și liberalism, unul care vulnerabilizează instituția prezidențială.
Deși legea a trecut de filtrul Curții Constituționale, Nicușor Dan a refuzat s-o promulge, amânând intrarea acesteia în vigoare prin retrimiterea în Parlament.
“Legea trimisă la promulgare nu îndeplinește condițiile de previzibilitate în ceea ce privește chiar conținutul constitutiv al infracțiunilor pe care le instituie. Operează cu categorii juridic penale insuficient definite, care pot duce la interpretări neunitare și chiar abuzive”, a scris președintele în argumentația refuzului de promulgare a legii.
Conform citatului de mai sus, te aștepți ca în lege să găsești cine știe ce abominație juridică, una care în urma consultării cu specialiștii necesită intervenția de urgență a parlamentarilor.
Ion Creangă, fascistul
“Legea încadrează ca infracțiune transmiterea oricăror materiale care conțin idei antisemite sau xenofobe, inclusiv opere clasice”, scrie Nicușor Dan.
Dar “literatura clasică românească sau străină cuprinde numeroase opere care conțin idei xenofobe (Ion Budai-Deleanu, Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, William Shakespeare, Christopher Marlowe, Walter Scott, Charles Dickens, Joseph Conrad). Astfel că se “încadrează ca infracțiune, pedepsită cu închisoare de la unul la cinci ani, transmiterea unor astfel de opere”, explică președintele.
De fapt, asocierea pe care o face Nicușor Dan între fascism și operele clasice ale literaturii românești, dar și universale, e neadevărată și forțată.
Însuși termenul de operă clasică definește trecerea creației respective în registrul cultural fundamental, care o scoate din zona propagandei politice, iar, în al doilea rând, o lege acționează doar pentru viitor.
Astfel că Ion Creangă nu mai poate fi trimis la închisoare pentru că nu mai e printre noi, iar cititorii săi pot fi găsiți vinovați pentru propagandă fascistă de un complet de judecată doar dacă se filmează cu banderola fascistă pe braț sau în cămăși negre, cu diagonale din pile, citind Amintiri din copilărie și, apoi, postând clipul pe TikTok.
Acest gest al președintelui de a contesta legea de combatere a fascismului și legionarismului e “interpretat ca o încurajare extraordinară pentru acel segment din societate care își dorește, în esență, să distrugă democrația din România. O încurajare pentru promovarea în continuare a ideologiei legionare, a conducătorilor organizațiilor extremiste, inevitabil, a antisemitismului și a tuturor formelor de extremism”, spune deputatul Silviu Vexler, inițiatorul legii contestate de președinte.
E prea devreme ca această poziție, cel puțin discutabilă, a lui Nicușor Dan să provoace un scandal internațional, dar într-un context politic generat de anumite evenimente viitoare, pozițiile față de fascism și legionarism ale actualului președinte vor deveni problematice pentru credibilitatea României din punct de vedere politic, social și economic.
Căsătorie din interes
Dar conflictul dintre conservatorismul prezidențial și liberalismul unei mari părți din societatea românească a fost vizibil în campania pentru București, acolo unde Nicușor Dan a înregistrat o înfrângere usturătoare, Cătălin Drulă, deputat USR, candidatul pe care l-a susținut, terminând cursa pe locul 4. Pentru conformitate, candidații liberali și progresiști (Ciucu, Drulă și Ciceală) au obținut 56% din voturile bucureștenilor.
A fost imposibil de ascuns slaba chimie și comunicare dintre președinte și fostul lider USR, ultimul fiind un om politic cu viziuni democratice și pro-europene puternice, bine conturate.
În realitate, președintele mai mult l-a încurcat pe Cătălin Drulă prin lipsa lui de convingere în ce privește susținerea, timiditatea și fragilitatea relației dintre cei doi. A părut mai mult ca o căsătorie din interes decât ca una din dragoste, iar senzația de falsitate n-a trecut neobservată de cel puțin o parte din opinia publică.
Deși viziunea politică a lui Nicușor Dan e mai apropiată de cea naționalist-securistă, promovată de Virgil Măgureanu după 1990, decât de cea liberală, reaprinsă în societatea românească de Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu, actualul președinte a avut talentul de a-și ascunde convingerile profunde în spatele unor mișcări politice puternic progresiste cum a fost cea împotriva Gold Corporation - Roșia Montana și cea de salvare a Bucureștiului, care a dus la apariția USR (Uniunea Salvați România).
Primul mare conflict între valorile lui Nicușor Dan și realitatea politică din România a apărut în 2018, în timpul campaniei pentru modificarea Constituției legată de definirea familiei.
Atunci, actualul președinte a vrut să împingă partidul pe care-l fondase pe o cale controlată de agenții de influență ai Rusiei, care au finanțat o organizație extremistă, Coaliția pentru Familie, cu scopul de a provoca o criză politică în România.
În urma unui vot al membrilor USR, care nu i-au dat câștig de cauză, Nicușor Dan a părăsit partidul.
Independența solidară a fost decorată
Inadecvarea dintre președintele României și cei care l-au votat tinde să se transforme în conflict deschis în următoarele luni.
Există critici puternice din partea militarilor și experților în securitate, atlantiști, care consideră că introducerea termenului de independență solidară în strategia de națională de apărare reprezintă, în realitate, o detașare de valorile politice ale NATO.
În contextul crizei provocate de Donald Trump în relația SUA-Europa, acest lucru e mai puțin vizibil, dar de la sfârșitul anului viitor, după alegerile pentru Camera Reprezentanților din America, e posibil să devină un concept stânjenitor pentru diplomația românească.
Trebuie precizat că autorul acestui articol a interpretat iniţial în mod diferit conceptul de independență solidară, dar după mai multe interviuri și discuții cu experți în siguranță națională și militari care au interacționat de-a lungul anilor cu NATO, ideea care se desprinde e că acest concept va stârni cel puțin perplexitate în interiorul alianței vizavi de România și nu va aduce nimic bun.
Președintele a stârnit o nouă controversă printre susținătorii săi prin faptul că la 1 Decembrie, de Ziua Națională a României, a decorat o singură persoană, un veteran de război, “soldat în trupele nazisto-române”, acuzate că au comis pogromuri la Iași și Odesa, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Probabil, dacă Ion Vasile Banu ar fi fost unul dintre cei decorați de Ziua Națională, impactul asupra unei părți a opiniei publice ar fi fost mai mic, dar gestul unic indică destul de clar că președintele României a urmărit să transmită un mesaj politic.
“De 1 Decembrie a decorat o singură persoană, Ion Vasile Banu, fost soldat în trupele nazisto-române, care, în 1941, au comis pogromurile de la Iași și Odesa, precum și nenumărate alte masacre și deportări în lagăre de concentrare, înaintând, apoi, ca invadatori, în teritoriul URSS până la cotul Donului și Stalingrad”, a scris jurnalistul Cristian Tudor Popescu, pe pagina sa de Facebook.
“Știa, deci, președintele de ce blochează legea împotriva extremismului și negării Holocaustului: dacă ar fi fost în vigoare, domnul Dan ar fi fost sancționat drastic. Din nou, proteste ale unor istorici de prestigiu și organizații pentru Memoria Holocaustului. Și ce dacă? Președintele a câștigat astfel simpatia nostalgicilor fascisto-legionari, fani Ion Antonescu și Corneliu Zelinski (referire la Corneliu Zelea Codreanu -n.red.), ceea ce nu-i puțin lucru. La urma urmei, e președintele tuturor românilor, nu?”, a mai scris Cristian Tudor Popescu.
Până acum, încercările periculoase ale lui Nicușor Dan de a câștiga bunăvoința AUR și a segmentului extremisto-populist din societate nu au avut decât un singur efect, acela de a aliena relația sa cu votanții care l-au propulsat la Palatul Cotroceni.
George Simion, Lavric și Lulea nu vor avea nicio problemă să susțină suspendarea președintelui în situația în care conflictul, acum mocnit, dintre președinte și USR-PNL se va acutiza.
Chiar dacă procesul suspendării nu va fi lansat, deocamdată, e suficient să se coaguleze o mișcare parlamentară anti-prezidențială pentru ca influența politică a lui Nicușor Dan să fie anihilată.