Substanţele chimice toxice din bombe vechi de decenii contaminează mediul marin în largul coastelor nordice ale Germaniei. Oamenii de ştiinţă avertizează că perioada de graţie se apropie de final.
Sub apele mărilor din largul coastelor nordice ale Germaniei, cantități uriașe de bombe și alte tipuri de armament ruginesc încet.
Acestea fac parte din cele aproximativ 1,6 milioane de tone de muniții convenționale aflate în Marea Nordului și Marea Baltică – o moștenire a celor două războaie mondiale și a eliminării masive a armamentului după 1945.
Cum devin armele vechi o nouă amenințare
Timp de decenii, aceste materiale au fost în mare parte lăsate neatinse, cu excepția cazurilor în care reprezentau un pericol de explozie. Însă, pe măsură ce învelișurile metalice se corodează, apare o altă problemă. Unele arme sunt rămășițe ale luptelor: mine, bombe neexplodate și muniții pierdute în mare. Însă cantități uriașe au fost aruncate în mod deliberat în mare după capitularea Germaniei naziste, în 1945, când Aliații au început să elimine vastul arsenal al țării.
Ceea ce odinioară era considerat în primul rând un pericol de explozie a devenit acum și un pericol pentru mediu. „Este clar că, din cauza coroziunii acestor obiecte, compuși chimici ajung în ecosistemul marin și pătrund în organismele marine”, a declarat pentru DW toxicologul Edmund Maser de la Universitatea din Kiel. „S-a constatat că acești compuși sunt toxici și cancerigeni, atât pentru oameni, cât și pentru organismele marine.”
Printre cei mai toxici compuși din vechile arme se numără trinitrotoluenul (TNT), un exploziv utilizat în domeniul militar. Jörn Scharsack, de la Institutul Thünen pentru Ecologia Pescuitului din Germania, a căutat urme ale acestuia în cambulă.
„Găsim TNT în pești sau, mai exact, produși rezultați din metabolizarea și degradarea TNT-ului”, a declarat el pentru DW.
Cantitățile sunt infime – măsurate în nanograme – și nu în fiecare pește pot fi detectate asemenea concentrații. Cu toate acestea, cercetătorii găsesc în mod repetat acești compuși în zonele în care există acumulări de muniții vechi.
„Nivelul este scăzut. Dar substanțele sunt acolo”
Până în prezent, contaminarea nu pare să provoace îmbolnăviri acute ale peștilor. „Peștii par sănătoși atunci când îi scoatem din apă. Nu prezintă mai multe boli virale, bacteriene sau parazitare”, a explicat Scharsack.
Există însă o anomalie care apare frecvent: „Ceea ce observăm sunt tumori, mai exact tumori la nivelul ficatului. Acestea apar în mod repetat.”
Echipa lui Maser a identificat compuși proveniți din muniții atât în pești, cât și în midii.
Împreună cu Institutul Alfred Wegener (AWI) din Bremerhaven, echipa sa a descoperit anomalii hepatice la peste 50% dintre peștii care trăiesc în apropierea unor zone în care au fost aruncate muniții sau în jurul unor epave. În mod normal, asemenea modificări apar doar la 1–2% dintre pești.
Midiile au prezentat, la rândul lor, semne biochimice de stres oxidativ. În timpul metabolizării TNT-ului se pot forma tipuri extrem de reactive de oxigen, care pot deteriora proteinele, lipidele și chiar ADN-ul. „Acesta poate fi un pas către apariția cancerului”, a spus Maser. Iar contaminarea nu se oprește la pești și midii.
Echipa lui Maser a detectat compuși asociați TNT-ului și în probe de țesut prelevate de la două balene eșuate, ceea ce demonstrează că aceste substanțe chimice ajung până la animalele aflate în vârful lanțului trofic marin.
Sunt munițiile din apele Germaniei periculoase pentru oameni?
Această constatare ridică o întrebare evidentă: dacă substanțele asociate TNT-ului ajung la prădătorii aflați în vârful lanțului trofic, există riscuri și pentru oamenii care consumă pește și fructe de mare? Pentru moment, ambii oameni de știință spun că răspunsul este nu.
Balenele sunt expuse în permanență prin intermediul prăzii pe care o consumă și al apei înconjurătoare, în timp ce oamenii sunt expuși doar ocazional, prin consumul de pește și fructe de mare. „Ar trebui să mănânci cantități foarte mari de pește pentru a ajunge cu adevărat la un nivel la care să devină periculos”, a declarat Scharsack. „Eu încă merg să înot. Și încă mănânc pește.”
Expertul este însă îngrijorat în privința a ceea ce se va întâmpla pe măsură ce munițiile vor continua să se degradeze: „Aș spune că este probabil ca situația să se înrăutățească, dacă ne uităm la procesul continuu de coroziune a munițiilor. Învelișurile se corodează. Din ce în ce mai multe substanțe toxice rămân descoperite și sunt expuse direct apei.”
Problema pare să fie mai gravă în Marea Baltică decât în Marea Nordului, deoarece curenții mai slabi și schimbul mai redus de apă fac ca poluanții eliberați să rămână mai mult timp în zonă, în loc să fie dispersați.
Ce dezvăluie midiile despre contaminarea cu TNT
Cercetările lui Maser sugerează că acest proces ar putea fi deja în desfășurare. Echipa sa a analizat midii păstrate în arhive încă din 1985 și a constatat că nivelul contaminării cu substanțe asociate TNT-ului a crescut constant în perioada cuprinsă între anul 2000 și 2022.
„Nivelul este scăzut, dar este în creștere”, a spus el. „Și ne așteptăm ca, în următoarele decenii – poate două, trei sau patru decenii –, să ajungem la concentrații care ar putea deveni nocive pentru consumatorii de pește și fructe de mare.”
Pentru oamenii de știință, acest lucru transformă operațiunea de îndepărtare a munițiilor într-o cursă contra cronometru.
Viața marină se află deja sub presiunea a ceea ce Maser descrie drept un „întreg cocktail” de poluanți produși de activitatea umană, printre care microplastice, pesticide și substanțe provenite din produse farmaceutice. Munițiile adaugă încă un contaminant acestui amestec.
Spre deosebire însă de mulți dintre acești poluanți, care sunt deja dispersați în oceane, bombele și minele sunt încă obiecte identificabile, care pot fi recuperate și eliminate. Dar această posibilitate nu va exista la nesfârșit.
Prea puțin, prea târziu?
Germania îndepărtează de mult timp munițiile care reprezintă un pericol imediat, însă abia recent a început proiecte-pilot pentru curățarea sistematică a acestora, cu scopul de a preveni daunele asupra mediului.
„Subiectul a fost ignorat timp de decenii. Nimeni nu a vrut să vorbească despre el”, a amintit Scharsack. Planul prevede utilizarea unor platforme plutitoare de tratare – pontoane - pe care munițiile recuperate să poată fi distruse prin ardere, în condiții de siguranță, direct pe mare, în loc să fie transportate pe uscat.
Maser estimează că o asemenea instalație ar putea procesa doar aproximativ 700 până la 1.000 de tone pe an. Având în vedere că în apele germane se află aproximativ 1,6 milioane de tone de muniții convenționale, amploarea problemei înseamnă că îndepărtarea lor ar dura zeci de ani: „Este nevoie de mai multe asemenea pontoane. Trebuie să începem cât mai devreme posibil.”
Chiar și după operațiunile de curățare vor rămâne mici fragmente de explozibili, unele nu mai mari decât „un cub de zahăr”. Maser cercetează dacă bacteriile și ciupercile marine ar putea, în cele din urmă, să descompună aceste reziduuri în CO₂ și apă.
Dar cercetările se află încă în faza de laborator și această metodă nu poate înlocui îndepărtarea fizică a munițiilor.„Dacă mai așteptăm, să spunem, 40 de ani, este posibil ca toate aceste învelișuri metalice să fie deja corodate și atunci să nu mai avem nicio posibilitate de a scoate acești compuși proveniți din muniții din apă”, a subliniat Maser. „De aceea, trebuie să acționăm acum.”
Richard Connor
Noua formulă de calcul a vârstei câinilor: Credeai că știi câți ani are patrupedelul tău?
Șeful spionajului din Ecuador și cinci americani, morți într-un accident de elicopter în Kenya
Ultimele două săptămâni pentru PNRR: România mai are de încasat 7,57 miliarde de euro și mii de proiecte de închis
Simona Halep nu-l uită pe Nick Kyrgios: Mesajul sportivei noastre după ce australianul a fost prins dopat
