Schimbarea de la conducerea armatei ucrainene este privită de mulți drept începutul unei noi etape în războiul cu Rusia. Însă provocarea lui Mihailo Drapatîi nu este doar să oprească ofensiva rusă sau să pregătească noi operațiuni. El preia o armată afectată de probleme profunde de organizare, comandă și, mai ales, de o criză tot mai gravă de personal.
Deși frontul este mai stabil decât în urmă cu un an, Ucraina continuă să ducă un război de uzură împotriva unui adversar superior numeric. În aceste condiții, reformarea armatei ar putea conta la fel de mult ca livrările de armament occidental.
Potrivit unei analize publicate de Kiev Independent, Drapatîi moștenește o serie de probleme acumulate în timpul mandatului fostului comandant-șef Oleksandr Sîrski, de la o cultură rigidă de comandă și structuri militare ineficiente până la o repartizare controversată a recruților și o lipsă acută de personal.
Frontul este mai stabil, dar armata rămâne greu de coordonat
Autorul analizei arată că Drapatîi preia funcția într-un moment mai favorabil decât cel în care Sîrski conducea armata în urmă cu un an.
Frontul din sud s-a stabilizat, iar forțele ucrainene desfășoară contraatacuri limitate și metodice. Cea mai dificilă situație rămâne în regiunea Donețk, unde luptele continuă în zona centurii de fortificații după pierderea celei mai mari părți a orașului Kosteantînivka.
Cu toate acestea, noul comandant trebuie să reorganizeze o armată care, potrivit analizei, funcționează încă sub efectele deciziilor luate în mandatul lui Sîrski.
Una dintre cele mai mari probleme este că reforma prin care armata ucraineană urma să fie reorganizată într-un sistem de comandă bazat pe corpuri de armată a rămas neterminată. Lansată în februarie 2025, aceasta a produs rezultate inegale.
Unele corpuri de armată au ajuns să funcționeze bine, deoarece au fost construite în jurul unor brigăzi cu experiență, precum Azov sau Khartiia, ori au fost încredințate unor comandanți competenți.
În schimb, multe alte corpuri reunesc brigăzi epuizate, au puține resurse și nu dispun de unități proprii de artilerie, drone sau asalt, ceea ce le reduce considerabil eficiența.
Situația este complicată și de existența unor unități de asalt care răspundeau direct fostului comandant-șef, fără să fie integrate în structura normală de comandă.
În opinia autorului, toate acestea au făcut ca responsabilitatea pentru eșecurile de pe front să rămână aproape exclusiv la nivelul brigăzilor.
O cultură a fricii și a raportărilor false
Analiza susține că cea mai importantă reformă pe care trebuie să o realizeze Drapatîi nu este una militară, ci una de cultură organizațională.
Sîrski este descris ca promotorul unui stil de comandă rigid, inspirat din modelul sovietic, caracterizat prin control excesiv, intervenții până la nivel tactic și sancționarea rapidă a comandanților pentru orice greșeală.
Acest sistem ar fi încurajat raportările false din teren.
Potrivit analizei, unii comandanți preferau să nu anunțe pierderea unor poziții, de teamă că vor primi ordine imposibil de executat pentru recucerirea lor sau că vor fi demiși ori anchetați.
Autorul consideră că această lipsă de asumare a responsabilității s-a propagat în întreaga structură militară.
În schimb, Drapatîi și-a construit reputația pe un model diferit de conducere. El și-a prezentat demisia din funcția de comandant al Forțelor Terestre după atacurile asupra unor poligoane militare, deși acestea nu îi puteau fi atribuite direct, argumentând că responsabilitatea finală îi aparține.
Potrivit Kiev Independent, această atitudine explică de ce mulți militari văd în el omul capabil să schimbe modul în care funcționează armata ucraineană.
Cea mai mare problemă: lipsa oamenilor
Totuși, cea mai dificilă provocare rămâne criza de personal. După mai bine de patru ani de război, o mare parte dintre voluntarii care au intrat în luptă în 2022 au fost uciși, răniți sau sunt epuizați fizic și psihic.
În același timp, noii recruți sunt considerați mai puțin pregătiți și mai puțin motivați. Analiza arată că mulți dintre cei mobilizați au probleme de sănătate, sunt mai în vârstă sau nu sunt apți pentru serviciul militar, însă ajung totuși în armată.
În paralel, mobilizarea forțată alimentează tensiunile din societatea ucraineană, unde tot mai mulți oameni privesc serviciul militar ca pe o condamnare la moarte, captivitate sau răni grave.
Autorul susține însă că problema nu ține doar de numărul militarilor disponibili, ci și de felul în care aceștia sunt repartizați.
Recruți concentrați în unități controversate
În ultimul an, un număr disproporționat de recruți a fost trimis către anumite regimente de asalt devenite controversate din cauza acuzațiilor privind abuzurile și a modului în care își folosesc efectivele.
În timp ce brigăzile mecanizate obișnuite primeau doar câteva zeci de oameni pe lună, unele regimente de asalt ajungeau să primească peste o mie de recruți.
Autorul afirmă că mulți dintre aceștia erau trimiși în atacuri cu beneficii tactice neclare.
Un exemplu este o misiune desfășurată înaintea demiterii lui Sîrski, când militari ai Regimentului 425 Skelia au fost trimiși să arboreze drapelul ucrainean într-o zonă disputată din Kosteantînivka, iar ulterior au apărut pe canale rusești de Telegram după ce fuseseră capturați.
Analiza susține că această politică a slăbit brigăzile obișnuite și a afectat încrederea populației în modul în care este gestionat războiul.
În același timp, multe dintre noile brigăzi create în ultimii ani au rămas insuficient pregătite și echipate, ceea ce le reduce eficiența în luptă și crește riscul unor pierderi mari.
Potrivit autorului, o parte dintre aceste brigăzi ar putea fi desființate, iar personalul și tehnica redistribuite către unitățile mai eficiente.
Un prim semnal în această direcție a venit deja din partea lui Drapatîi, care a dispus o evaluare privind modul în care sunt repartizați militarii în unitățile de luptă.
„Onoare, demnitate și empatie”
Analiza susține că schimbarea așteptată de mulți militari ține atât de organizare și strategie, cât și de modul în care conducerea armatei își tratează propriii oameni.
Fostul șef de stat major al Brigăzii Azov, Bohdan Krotevici, unul dintre criticii lui Sîrski, afirmă că armata are nevoie de lideri care să dea dovadă de „onoare, demnitate și empatie”. „Dacă tratezi oamenii doar ca pe niște cifre, dacă privești războiul ca pe un simplu exercițiu de matematică, atunci am pierdut deja”, spune acesta.
Autorul conchide că Drapatîi nu trebuie idealizat, însă reputația sa și declarațiile făcute în ultimii ani sugerează că încearcă să construiască o armată bazată pe responsabilitate, respect și comunicare sinceră.
PNL și USR depun o nouă lege a integrității, fără amendamentul "Fritz". PSD are două variante pentru a-l reintroduce
A treia alertă aeriană în Tulcea în doar 24 de ore. Avioane Eurofighter britanice au decolat de la Borcea
Sauna, antrenament pentru caniculă? Cum ne ajută expunerea intenționată la căldură
FCSB pierde lamentabil cu Auda și este eliminată din Conference League
