Cum a ajuns România, o țară cu resurse importante, să intre într-o criză energetică atât de gravă?
Și ce alte soluții sunt în afară de întoarcerea la cărbuni votată de PSD+AUR?
PSD și AUR au dat primul exemplu de guvernare efectivă prin legiferarea păstrării exploatărilor de lignit și huilă până în momentul în care vor exista noi capacități energetice similare.
Totuși, lignitul autohton produce cea mai scumpă energie din sistem (odată cu introducerea certificatelor privind emisiile de gaze care produc efect de seră – certificate de CO2), iar huila din Valea Jiului, deși ar ajunge pentru încă 100 de ani, are o putere calorică redusă, jumătate față de cea germană, ceea ce o face ineficientă.
Pe de altă parte, cele câteva termocentrale pe cărbune sunt foarte vechi și ar trebui retehnologizate pentru a fi profitabile.
Social-democrații și radicalii se opun angajamentelor luate de România față de Comisia Europeană prin PNRR (Programul Național de Redresare și Reziliență) și deciziilor din CSAT.
Cărbunele pare să mizeze pe raporturile de putere bazate pe electoratul din Gorj și Valea Jiului, mai degrabă decât pe ieșirea din criza energetică. România a promis, potrivit PNRR, că renunță treptat la capacitățile care folosesc lignit și huilă până la sfârșitul anului 2025.
PSD+AUR - o coaliție energetică antieuropeană?
Prevederile votate de PSD+AUR ar putea duce la pierderea miliardului de dolari din PNRR, din care s-au făcut deja câteva plăți.
Premierul interimar Ilie Bolojan a precizat că modificarea unui jalon PNRR deja considerat îndeplinit - și pentru care România a primit deja bani - poate atrage penalități și bloca cererile de plată următoare.
Președintele Nicușor Dan a declarat că nu va promulga legea, dar acest instrument e relativ, fiindcă șeful statului poate retrimite doar o dată o lege în Parlament, după care e obligat să o promulge.
România se află în stare de alertă la nivel național pe fondul celei mai severe secete hidrologice, iar Dunărea a coborât sub minimul istoric din 1985. Miercuri seară a fost cel mai mare consum de energie electrică din această vară, de până acum (7.700 MW la ora 20.00, iar producția internă era de 5.300 MW), deși premierul le-a cerut oamenilor să facă economie în perioadele de vârf.
Una din vulnerabilitățile sistemului național energetic ține de faptul că România nu are capacități de stocare, așa că la prânz produce mult și exportă ieftin, iar seara producția scade, iar importul e foarte scump.
Bulgaria, spre exemplu, a construit cu banii de la PNRR baterii uriașe în care stochează inclusiv curentul pe care îl cumpără din România.
Hidrocentralele produc la capacitate limitată; un reactor de la Cernavodă a fost oprit și ar putea urma și al doilea să se oprească din cauza nivelului scăzut al Dunării.
România importă seara, între 19:00 și 23:00, până la 2.500 MW, într-o regiune care are un deficit de producție de peste 4.000 MW (România, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova).
Cât de gravă e criza energetică?
România se află într-o situație severă, dar care poate fi gestionată pentru moment.
Dacia și Ford au anunțat o suspendare a activității lor între 4 și 19 august, devansând astfel perioada pe care o aveau programată pentru lucrări de mentenanță pentru a doua parte a lunii august. Nu există riscul întreruperii curentului, dar curentul e cel mai scump de pe continent.
Seceta a scos la iveală vulnerabilitățile care existau deja: dependența de energia hidro, care în anii buni ajunge la o treime din producția internă, absența aproape totală a stocării, întârzierea sistematică a capacităților de înlocuire.
Pe scurt, nu e vorba despre o criză excepțională, ci despre expunerea tuturor slăbiciunilor acumulate în ultimii 15 ani.
De pildă, hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești, un proiect de 1000 MW gândit în anii 1970, are o istorie de 50 de ani de opriri și porniri. Anul trecut a fost semnat un acord cu francezii de la EdF, dar asocierea e la nivel de studii, nu de șantier.
Restul portofoliului de înlocuire a cărbunelui sugerează aceeași neputință: grupurile noi pe gaz de la Ișalnița și Turceni, care trebuiau puse în funcțiune în 2025, sunt amânate pentru 2029, cu costuri explodate (Ișalnița: de la 492 la 739 de milioane de euro). La Iernut, lucrările au început acum 10 ani, dar deocamdată se fac doar teste.
Exemplul invers. Și ce diferență e între Cernavodă și Kozlodui
Exemplul invers pare să fie la Mintia, situată pe Mureș, lângă Deva, una din cele mai mari termocentrale din Europa. Termocentrala care funcționa pe cărbune era în conservare când a fost cumpărată în 2022 de Mass Global, o companie controlată de iordanianul Ahmad Ismail Saleh, care a investit deja peste 1 miliard de euro la Mintia.
Termocentrala a fost retehnologizată și trecută pe gaz, iar la sfârșitul anului devine funcțională. Are o putere instalată preconizată de 1700 MW, ceea ce ar însemna cam un sfert din nevoile României. Un reactor de la Cernavodă are 700 MW și acoperă circa 10% din necesarul național, dar ultimele reactoare (tehnologie Candu din anii 1980) au deocamdată perspective doar pe hârtie.
Spre deosebire de România, Bulgaria construiește unitățile 7 și 8 de la Kozlodui cu tehnologie americană (Westinghouse) împreună cu Hyundai E&C ca antreprenor, cu ținte de operare 2035 și 2037 și 2.300 MW capacitate totală.
Iarna care urmează ar putea fi complicată, cu prețuri mari: aproape jumătate din producția României depinde, direct sau indirect, de apă (hidro + răcirea nucleară), ceea ce înseamnă că lacurile de acumulare intră în sezonul rece cu rezerve diminuate.
Dacă toamna nu aduce ploi, România va intra în iarnă cu producția hidro redusă și, posibil, cu un singur reactor funcțional la Cernavodă, fiindcă din 2027 până în 2029 Unitatea 1 intră într-un proces de retehnologizare după 30 de de ani de funcționare.
Sistemul energetic național pare dependent de vreme, la fel ca agricultura.
Cum a ajuns România în criză energetică profundă?
- (1) În primul rând, statul a închis înainte de a construi (ordinea operațiilor din tranziția cărbunelui a fost inversată față de restul Europei);
- (2) din cauza incapacității cronice de execuție a proiectelor (Iernut, Tarnița, Turceni);
- (3) decenii întregi fără decizii în privința strategiilor pentru marile companii energetice.
Pe scurt, România nu are o criză de resurse, ci o criză de conversie a resurselor în capacități, a banilor în șantiere și a strategiilor în decizii.
Sabina Fati
Horoscop zilnic: 7 august
O triplă campioană olimpică și-a anunțat retragerea
Cu cât va reduce eclipsa din 12 august producția de energie solară în Europa
Dunărea a atins, cu două zile mai devreme, un nou debit minim istoric. Scufundarea barjelor e analizată foarte strict UPDATE Operațiunea a fost amânată
