Au trecut două luni şi jumătate de când a fost demis Guvernul, iar şanse să avem unul nou nu se întrevăd până în august, cel puţin.
Sursele noastre politice ne spun că la nivelul negocierilor dintre partidele aşa-zis pro-occidentale este blocaj total.
În PSD, Sorin Grindeanu e contestat puternic de aripa dură de la Craiova, aşa că nu îşi permite să facă niciun fel de compromis, pentru a ieşi ţara din haosul actual. Nici pe guvern, nici pe legea salarizării.
La PNL, Ilie Bolojan se arată inflexibil pentru că se pare că vizează deja alegerile anticipate, unde ar obţine un scor mult mai confortabil decât cei 15% de acum din Parlament.
Iar preşedintele aşteaptă pasiv. Nicușor Dan a spus public că nu va desemna un al treilea premier decât dacă apare o înțelegere clară şi asumată între cele 4 partide, care să propună şi un nume.
Cât despre mult dezbătuta lege a salarizării, aceasta are puține șanse să treacă, iar cei 700 de milioane de euro din PNRR ar putea fi pierduți. De altfel, până şi instanţa s-a trezit să-i bage beţe în roate.
Chiar dacă Sorin Grindeanu a început demersurile pentru o sesiune extraordinară a Parlamentului care să aibă loc chiar săptămâna viitoare (lucru cerut şi de PNL care conduce Senatul), această lege pare sortită din start eşecului. În schimb, e posibil să fie adoptate celelalte 5 proiecte din pachetul necesar PNRR.
Aşadar, potrivit surselor noastre, până la sfârșitul lunii iulie, avem extrem de slabe șanse să se rezolve criza politică.
Există o luminiţă la capătul tunelului, însă abia spre sfârșitul lunii august.
UDMR nu vrea deloc alegeri anticipate. De ce? Probabil UDMR şi-ar păstra liniştit scorul etnic şi ar trece pragul electoral, însă teama cea mare a maghiarilor este explozia AUR la urne. Aşa cum a explicat deja Kelemen Hunor: AUR ar putea ajunge pe primul loc într-un eventual scrutin anticipat, ceea ce ar complica și mai mult formarea unui guvern.
Aşa că, odată cu apropierea toamnei, UDMR ar putea face presiuni la PNL și USR să susțină un guvern de sacrificiu, pentru o perioadă scurtă de timp, între șase luni și un an.
Cert este că suntem în plină vacanţă parlamentară, cu războiul care ne bate efectiv la uşă, venind dinspre mare, cu preţuri în continuă creştere, vreme extremă cu efecte catastrofale, iar noi avem un guvern şchiop şi un preşedinte lame duck, lipsit de putere reală şi prins în mrejele sistemului peste care se crede şef.
