Începe cea mai complicată săptămână pentru actuala administrație de la Palatul Cotroceni. Azi, de la ora 15.00, președintele a convocat CSAT, acolo unde, pe lângă SAFE, retragerea trupelor americane din Europa și chestiuni de înzestrare a armatei, “vor fi analizate și alte tematici de actualitate din domeniul securității naționale”, conform unui comunicat oficial.
Criza politică e o “tematică din domeniul securității naționale”, cum e și “tematica Pahonțu”, dar și criza din sistemul de informații, unde principalele agenții ori nu au director civil, ori au unul compromis, ori funcționează fără niciun control din partea decidenților politici, cazul DGIA.
Dar aceste “tematici” vor fi, cel mai probabil, discutate la modul general, fără urmări și fără schimbări majore. Ar fi și foarte dificil, cu un parlament fragmentat și în lipsa unei majorități care să poată implementa un program politic.
În această săptămână, Nicușor Dan și-a propus să desemneze un premier, cu speranța că acesta va fi votat de o majoritate PSD, PNL, USR și UDMR.
Președintele nu știe încă sigur dacă persoana pe care o va desemna, oricare ar fi ea, va trece de votul Parlamentului, dacă social-democrații vor fi de acord cu o componență a guvernului care să nu servească exclusiv interesele baronilor locali și dacă PNL și USR vor fi de acord cu cei nominalizați de PSD pentru noul cabinet.
E cert, totuși, că președintele nu mai poate amâna o desemnare, și, de asemenea, nu mai poate evita intrarea într-o perioadă de pregătire a unor noi alegeri, în cazul în care prim-ministrul desemnat nu reușește să formeze o majoritate politică.
Există un mare pericol ca România să intre într-o zonă puternică de turbulențe din cauza greșelilor făcute de Nicușor Dan, a incapacității sale de a crea și conduce o majoritate parlamentară.
Amânare
În cazul în care noul prim-ministru desemnat nu primește votul Parlamentului, există posibilitatea să asistăm și la începerea procedurilor de suspendare a președintelui.
George Simion, un agent de influență al Rusiei, abia așteaptă o nouă oportunitate pentru a vulnerabiliza și mai mult România, în condițiile complicate și a presiunii puse de Kremlin pe țările NATO.
În aceste zile, pe surse, se vehiculează o serie de nume pentru poziția de prim-ministru. Fiecare tabără politică are un preferat, dar până la anunțul făcut de șeful statului, întreaga discuție se duce pe tărâmul speculațiilor.
În mod clar, Nicușor Dan, în urma lungilor și istovitoarelor negocieri, are un nume în minte, dar din continua amânare a deciziei, singura idee clară care reiese e lipsa unei garanții că persoana la care s-a gândit va reuși să formeze o majoritate parlamentară.
De fapt, președintele n-a primit nicio promisiune de la cele patru partide ale fostei coaliții că vor susține persoana desemnată. Probabil, în discuțiile cu formațiunile politice, și numele s-a tot schimbat pe parcurs, apoi, s-a revenit la unul și tot așa, un talmeș-balmeș de tatonări, mesaje, convorbiri telefonice și întâlniri directe.
Suspendat
Un astfel de proces alambicat indică și lipsa de autoritate a președintelui, o nevoie de decizie și acțiune de care n-a fost conștient la începutul mandatului, comportându-se ca un copil ajuns la Disneyland, acum fiind prea târziu și greu de recâștigat autoritatea irosită în primele zile și săptămâni după ce a ajuns la Palatul Cotroceni.
E clar pentru toată lumea, criza guvernamentală nu mai poate continua. Există semnale că unele formațiuni sunt dispuse să-și asume anumite compromisuri.
Foarte ciudat e că acestea sunt PNL, USR și UDMR. De la PSD nu vin decât “avioane”, adică declarații fără acoperire, promisiuni și propagandă.
Dacă se vine cu un astfel de guvern, cu un premier tehnocrat, cu un program de guvernare clar, care să aibă la bază nişte principii, ca de exemplu menţinerea traiectoriei fiscale pe care noi o avem, îndeplinirea condiţiilor pe care Comisia Europeană ni le-a dat pentru a reduce deficitul până la 3%, lucruri de genul acesta, să punem pe masă un guvern serios, am putea discuta în interiorul Partidului Naţional Liberal să convingem colegii să voteze un astfel de guvern...
Robert Sighiartău, deputat PNL
După atitudine, Sorin Grindeanu arată ca și cum ar fi conștient că ieșirea din criză poate însemna și debarcarea lui din fruntea PSD în situația în care ratează poziția de prim-ministru.
Poziția lui e paradoxală, totuși. Sorin Grindeanu recunoaște că nu are voturile pentru a ajunge în fruntea guvernului și face compromisuri în fața AUR, sperând că-l va susține în Parlament, dar nu e sigur de acest sprijin pentru că extremiștii lui Simion nu joacă după reguli.
Astfel, a rămas suspendat între două maluri, actuala criză fiind singura situație în care are certitudinea că va rămâne în fruntea PSD.
Capcana
Nicușor Dan a sperat, chiar a declarat acest lucru când a cerut partidelor să vină la el doar când vor avea majoritate, ca alții să rezolve problema guvernului în locul lui. Dar n-a avut cine și, mai ales, cum.
Este extraordinar de surprinzător cum președintele nu și-a dat seama că singura lui opțiune politică și drumul spre succes îl reprezintă riscul.
Faptul că, în contextul în care a câștigat alegerile, trebuia să mizeze pe cei care l-au ales, pe liderii politici reformatori și să meargă până în pânzele albe, chiar cu amenințarea suspendării, pe proiectul său politic, cel prezentat alegătorilor în campania electorală.
Această tentație de a păcăli votanții e un cancer al politicii din România și, din păcate, e practicată de mulți lideri și de multe formațiuni.
Se întâmplă asta pentru că reacția societății e, de multe ori, slabă, cum e în cazul electoratului PSD.
Nicușor Dan a căzut în această capcană, crezând că votanții săi îl vor susține în orice condiții pentru că a fost validat la urne. Dar actualul președinte n-a înțeles prea bine de ce a câștigat alegerile, de ce a fost susținut și de ce a fost preferat în locul lui Simion.
În niciun caz pentru că se dovedise a fi un lider charismatic, un mare conducător de partid sau un bun primar. Iar el a aruncat la gunoi exact motivul pentru care a ajuns la Palatul Cotroceni - garanția că România rămâne un stat de drept și că va lupta pentru asta.
