Vladimir Putin a pierdut demult războiul din Ucraina. Încă din seara zilei de 25 februarie 2022, atunci când forțele Kievului au reușit să respingă atacul desfășurat de trupele speciale ale Kremlinului asupra aeroportului Hostomel, punct strategic al invaziei, a fost clar pentru liderul rus că decizia de a invada Ucraina a fost o uriașă greșeală.
De multe ori, acest lucru se întâmplă mai ales în cazul oamenilor puternici, al celor care sunt foarte siguri pe ei, primul gând, prima evaluare a unei situații, cea făcută din instinct, e cea corectă, dar rapid îndepărtată, fiind considerată eronată pentru că intră în conflict cu așteptările noastre.
E momentul în care începem să ne mințim, să spunem că raționamentul, planul, strategia sunt corecte, iar semnalul negativ e doar unul nesemnificativ, un mic obstacol care va fi trecut cu ușurință.
Vladimir Putin a căzut în această capcană și, de peste patru ani, continuă să se mintă pe el și întreaga Rusie că va câștiga războiul, iar dezastrul pe care l-a lansat și-l întreține nu putea fi evitat.
Încă din 23 iunie 2023, atunci când Evgheni Prigojin, conducătorul trupelor Wagner, a declanșat revolta împotriva lui Vladimir Putin, liderului de la Kremlin i-a fost clar că are nevoie de o cale credibilă pentru a ieși din criza pe care a generat-o.
O amenințare existențială
De atunci au trecut peste trei ani și n-a găsit-o. O vreme a sperat că ocuparea întregii regiuni Donbas și păstrarea teritoriilor cucerite în sudul Ucrainei vor reprezenta o realizare suficient de consistentă pentru a putea fi prezentată rușilor ca o mare victorie militară și, astfel, să poată încheia un armistițiu pentru o perioadă necesară de refacere. Dar n-a reușit.
Apoi, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, după alegerile din 2024, Putin a mizat mult pe “relația specială” pe care o avea cu președintele american, pe încetarea sprijinului american pentru Ucraina, ceea ce s-a și întâmplat pentru o vreme, dar și pe distrugerea solidarității europene în ce privește puternicul ajutor militar și economic acordat Kievului.
După o perioadă de fricțiuni puternice între SUA și țările europene, a fost clar atât pentru Trump, cât și pentru Putin că ajutorul european va continua, va crește și se va diversifica.
De ce? Pentru simplul motiv că, la nivelul continentului, Rusia lui Putin e percepută ca o amenințare existențială, cu toată propaganda și încercările de modificare a acestei percepții făcute de Moscova.
După ce a pierdut peste un milion de militari în Ucraina, după ce războiul a ajuns pe teritoriul Rusiei și peste 40% din capacitatea de rafinare a petrolului a fost distrusă de atacurile dronelor Kievului, după ce baze militare, petroliere, depozite și fabrici de armament sar în aer în fiecare zi în urma unor atacuri ale militarilor ucraineni care au dezvoltat o modalitate superioară de a purta războiul prin intermediul dispozitivelor fără pilot, după ce economia a ajuns la un pas de prăbușire și au început să apară voci chiar din anturajul liderului rus care spun că războiul trebuie oprit, a devenit clar pentru Vladimir Putin că nu mai există nicio cale spre victorie, având nevoie de una să scape cu viață, el și familia lui.
Provocările Rusiei
Mai multe analize strategice realizate în acest an de diferite grupuri de studiu, formate din cercetători și experți, au scos în evidență faptul că liderul rus urmărește să extindă conflictul prin implicarea unor state NATO.
“Având în vedere perspectiva ca războiul să se îndrepte către un armistițiu, chiar dacă doar temporar, spre sfârșitul acestui an sau în 2027, factorii de decizie europeni ar trebui să conștientizeze clar că, odată ce luptele din Ucraina se vor opri, Europa va intra în cea mai periculoasă perioadă a sa în raport cu Rusia”, se arată într-un articol publicat de revista “Foreign Policy”.
“Capacitățile militare ale Europei - și, prin urmare, capacitatea sa de descurajare - se vor afla probabil la cel mai scăzut nivel în raport cu puterea Rusiei”, mai precizează jurnalistul Franz-Stefan Gady, autorul articolului citat.
Începând cu luna mai 2026, Rusia începe să dezvolte operațiuni de lovire și distrugere a unor ținte din țările aflate pe flancul estic al NATO.
În data de 29 mai, o dronă a Kremlinului a lovit un bloc de locuințe din Galați. Apoi, într-o succesiune de trei zile, 24, 25 și 26 iulie, aparate de zbor fără pilot au violat spațiul aerian al României, acestea fiind distruse de piloții forțelor aeriene.
În dimineața de joi, 30 iulie, o rachetă de tip Kh-101, aparținând Rusiei, a lovit teritoriul Poloniei, într-o zonă nepopulată, provocând un val de reacții și proteste la nivelul NATO.
Succesiunea de evenimente din ultimele săptămâni indică o schimbare de strategie a lui Vladimir Putin, care a trecut de la operațiunile de testare a țărilor NATO de pe flancul estic al alianței la unele de provocare.
Capcana lui Putin
Această nouă realitate sugerează că liderul rus ia serios în considerare extinderea conflictului dincolo de granițele NATO, cu scopul de a găsi o justificare credibilă pentru eșecul militar din Ucraina.
De câțiva ani, propaganda de la Kremlin construiește mesajul că Rusia, de fapt, se luptă cu “inamicul occidental”, care i-a pus gând rău, dorind extinderea NATO și distrugerea țării.
Înarmarea europeană “…este o amenințare foarte serioasă la adresa securității naționale a țării noastre. Toate acestea ne vor cere să luăm măsuri chibzuite, coordonate și eficiente pentru a descuraja NATO, pentru a contracara NATO”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, la jumătatea lunii iulie.
Crearea unei crize într-un stat NATO în urma unui atac al Rusiei, accidental sau planificat, care provoacă o catastrofă, decesul unor civili sau pagube materiale importante, ce ar duce la o reacție militară împotriva Rusiei, reprezintă cea mai bună cale pentru Putin să scape, cel puțin pentru moment, de furia populară și să pozeze în erou.
Intervenția unor țări NATO, afectate de Rusia, care ar putea, în mod oficial, să ajute Ucraina cu forțe militare de orice fel, ar fi un bun motiv pentru liderul rus să spună că e singur împotriva tuturor, că Rusia e sub atacul forțelor occidentale, creând o psihologie a rezistenței în fața unui inamic comun, mult mai puternic.
E cea mai bună măsură prin care poate rămâne la putere - să arate că Rusia e o victimă, el fiind singurul lider care poate salva națiunea.
Escaladarea pe care doar cine nu vrea n-o observă e strategia de salvare a lui Vladimir Putin care caută o nouă cale de a ieși din războiul pe care l-a creat, mărind din nou miza.
Țările NATO, mai ales cele de pe flancul estic, trebuie să evite cu orice preț să cadă în capcana lui Putin. Cea mai bună reacție e una hotărât defensivă prin care trebuie dejucate toate provocările Rusiei.
De aceea, distrugerea dronelor Kremlinului de către forțele aliate trebuie făcută cât mai rapid după ce au trecut granița, fără a oferi nicio posibilitate acestora de a provoca vreo catastrofă cu consecințe tragice și efecte greu de imaginat și controlat.
Procesul lui Negoiță, reluat de la zero și tot mai aproape de prescripție. Un procuror CSM vorbește despre „favorizarea făptuitorului”
Transfer la Rapid: Negocieri avansate cu un atacant
Harta locurilor din București unde te poți răcori gratis. Sunt 271 de adăposturi climatice cu apă rece și aer condiționat
De astăzi, noi reguli pentru AI în România. Conținutul generat artificial trebuie marcat. Care sunt excepțiile
