Liderii Franței și Canadei îi răspund președintelui american cu aceeași monedă. Dar este oare o idee bună să intre într-o confruntare directă cu președintele SUA?
La începutul acestui an, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, le-a oferit aliaților occidentali, la Davos, un sfat părintesc, în contextul în care aceștia se săturaseră să fie ridiculizați și provocați de președintele Donald Trump și de consilierii săi: „Stați pe loc, respirați adânc, nu ripostați”, le-a spus el. „Lăsați lucrurile să evolueze.”
Declarațiile sale vizau în principal tarifele vamale, însă, la reuniunea din Alpii elvețieni, Bessent și alți membri ai administrației Trump au repetat același sfat în aproape toate chestiunile care îl priveau pe președintele american. În general, liderii statelor aliate cu Washingtonul au ținut cont de avertisment, chiar dacă au încercat cu greu să-și ascundă indignarea față de amenințările lui Trump privind invadarea Groenlandei, scrie Politico.
Pentru Gavin Newsom, guvernatorul Californiei care îl critică frecvent pe Trump și care se afla, de asemenea, la Davos, totul a fost prea mult. Liderii lumii prezenți la reuniune sunt „jalnici”, a spus el. „Nu mai suport complicitatea asta a oamenilor care se lasă călcați în picioare. Ar fi trebuit să aduc o grămadă de genunchiere pentru toți liderii lumii.”
De atunci, însă, lucrurile s-au schimbat — în special pentru premierul canadian Mark Carney și președintele francez Emmanuel Macron, care în ultimele săptămâni i-au răspuns lui Trump cu aceeași monedă. Pe fondul tensiunilor comerciale tot mai mari și al divergențelor cu Casa Albă în privința Rusiei, cei doi nu au ezitat să escaladeze confruntarea atunci când au fost atacați, uneori chiar provocându-l pe Trump fără ca acesta să-i fi atacat imediat înainte.
Carney și Macron au devenit „liderii rezistenței”, spune Rohinton Medhora, economist canadian și profesor la Universitatea McGill, care a descris viziunea politică în evoluție a lui Carney drept „realism bazat pe valori”.
„Au încercat să-l flateze. Au încercat să-l ignore. Nimic nu a funcționat, iar acum nu au nimic de pierdut prin aceste provocări reciproce”, a mai spus Medhora.
Carney i-a transmis lui Trump că ar trebui „să înceteze cu meme-urile, cu ironiile și cu încercările de a poza în dur”, însă acest lucru nu l-a împiedicat să-l ironizeze public pe președintele american.
Premierul canadian l-a tachinat pe Trump după ce acesta a susținut că a fost vorba despre un „sabotaj” atunci când prompterul său s-a defectat în timpul unui discurs susținut anul trecut la Organizația Națiunilor Unite. Când s-a confruntat cu o problemă tehnică similară la Toronto, Carney a spus sec: „Aș dori acum să vă informez că prompterul a încetat să funcționeze. Spre deosebire de un anumit lider mondial, eu nu consider că este vorba despre o conspirație.”
La Ottawa, Carney a stârnit atât aplauze, cât și râsete imitând gesturile caracteristice ale mâinilor lui Trump, asemănătoare unui „acordeon”.
Așadar, ce se întâmplă? Există riscuri în a-l provoca pe „urs”?
Potrivit lui Steve Bannon, fost strateg al Casei Albe și actual influencer MAGA și realizator de podcasturi, există astfel de riscuri. „Se joacă cu focul”, a declarat el pentru Politico. „Sunt complet dependenți de noi pentru comerț.” Bannon a adăugat și un avertisment sumbru privind „mișcarea pentru secesiunea provinciei Alberta, care prinde amploare” - Bannon și alte personalități ale curentului MAGA au încurajat provincia canadiană bogată în petrol să se desprindă de Canada.
Bannon a invocat, de asemenea, acordul încheiat recent de Trump cu Danemarca și Groenlanda, ca exemplu al puterii SUA și al capacității Washingtonului de a obține ceea ce dorește. „Acordul nostru privind Groenlanda arată realitatea incapacității Canadei de a se apăra pentru a nu deveni următoarea Ucraină - de această dată în Arctica”, a spus el.
Ivo Daalder, fost ambasador american la NATO, trage însă o altă concluzie din acordul privind Groenlanda, care prelungește un acord anterior din 1951 și nu îi oferă lui Trump controlul asupra insulei, așa cum președintele american și-ar fi dorit. În opinia lui Daalder, acordul arată că, atunci când aliații își susțin poziția, președintele SUA dă înapoi. „Prin acest acord, Trump nu a obținut literalmente nimic”, a declarat el pentru Politico.
„Cred că ceea ce se întâmplă este că aliații încep să înțeleagă cum să-l abordeze”, a spus Daalder.
Nu este surprinzător nici faptul că Macron a fost mai rapid decât alți lideri occidentali în a-l provoca pe Trump, afirmă Daalder. „Este francez, până la urmă.” Chiar și în timpul primului mandat al lui Trump, Macron a fost dispus să intre într-o confruntare directă cu președintele american, strângându-i mâna atât de puternic în timpul unei întâlniri încât încheieturile celor doi s-au albit și refuzând să-i dea drumul chiar și atunci când Trump a încercat să-și retragă mâna.
Tonul președintelui francez pare însă acum mai aspru, iar acțiunile sale sunt și mai tranșante. Daalder indică în acest sens modul în care Macron a reușit, în luna iunie, să-l convingă pe Trump să semneze la Versailles un acord cu Iranul — un palat devenit celebru pentru tratatul care a pus capăt unui război mondial, dar care a contribuit ulterior la izbucnirea altuia. Criticii lui Trump au salutat acțiunea lui Macron drept o formă spectaculoasă de „trolling” diplomatic.
La ce categorii de public încearcă cei doi lideri să ajungă și pe cine vor să influențeze? „Este o întrebare bună”, spune Medhora. „În mod clar, nu pe americani.” Există, fără îndoială, și o componentă internă, deoarece ambii lideri obțin capital politic prezentându-se drept cei care îi țin piept unui om pe care îl descriu drept un agresor.
Medhora consideră însă că atitudinea lor are probabil și o componentă mai largă și mai strategică. „Făcând aceste lucruri public, îi încurajează pe ceilalți lideri să-și depășească ezitările și să li se alăture”, spune el. „Iar dacă și alții li se alătură, atunci toată lumea este mai puternică în tabăra anti-Trump.”
Dar această strategie va funcționa doar dacă acțiunile lor produc consecințe reale — și există întotdeauna riscul ca lucrurile să se întoarcă împotriva lor.
Poate că, în condițiile în care Trump s-ar putea confrunta cu un recul la alegerile legislative de la jumătatea mandatului din SUA, Carney și Macron ar face mai bine să urmeze sfatul lui Bessent și să lase lucrurile să evolueze. Liderul american s-ar putea confrunta după alegeri cu noi constrângeri, pe fondul unei opoziții democrate mai puternice. Deocamdată, însă, ambii par să se distreze prea mult provocând „ursul” pentru a face acest lucru.
Leul se prăbușește pe piața interbancară. Euro a atins un nou maxim istoric, pe fondul crizei politice
S&P anunță astăzi ratingul României. Nazare: Incertitudinea politică atârnă greu, dar avem argumente solide
Dorit de FCSB și U Cluj, Nicolae Stanciu a ales: Și-a dat acordul pentru transfer
Sectorul 4 recrutează pentru patrule stradale. Unde vor acționa și cine se poate înscrie
