• Deși vaccinat cu trei doze, Ludovic Orban anunță că nici el, nici parlamentarii care îl susţin nu vor vota proiectul implementării unui certificat verde Covid la locul de muncă. Şi ca să nu pară cumva antivaccinist pe faţă, Orban își motivează decizia prin aceea că un astfel de certificat ar restricționa dreptul fundamental la muncă.
Dar cu „dreptul” de a răspândi virusul la locul de muncă, cum rămâne, stimabile? Iar dacă acest „drept” se soldează cu decese, ce măsuri preconizează domnul şef de nou partid? Iar ne facem că uităm că situaţia de criză dă dreptul Parlamentului să restrângă temporar anumite drepturi şi libertăţi, în interesul naţional?
De când ne-moartea cetăţenilor nu face parte din interesul naţional? Nu cumva acest drept este mai puternic decât „dreptul” de a infecta după bunul plac? Iar avem aici de-a face cu o fractură de logică, care trebuie să primească un vot de blam.
Domnul Orban, ca şi domnul Teodosie, ar avea nevoie de niscaiva lecţii de constituţionalitate de la domnul Augustin Zegrean, ca să priceapă de ce sunt în eroare. Pentru că de ce persistă în ea este clar pentru toată lumea, oamenii sunt loviţi la cap de leuca alegerilor din 2024.
• Fiind domnul Simion un obişnuit al galeriilor de fotbal, a adoptat în lupta sa împotriva certificatului verde tacticile ălora de au stricat manifestaţia din 10 august şi le-au oferit jandarmilor „pretextul” de a interveni. În goana sa după adepţi, individul nu s-a sfiit să dea năvală în curtea Parlamentului, ca să amâne sau să strice votarea certificatului verde.
În opinia mea, s-a grăbit, nu era nevoie de demonstraţia asta de forţă cu tineri spoitori de maşini şi de fascişti îmbrăcaţi în blană de oi dacice cu briceag şi conservă la purtător. Mai mult, ideea de a bârâca pe scări peste gardul Parlamentului moşi cu tensiune mi se pare un atentat la sănătatea publică a susţinătorilor dumisale.
Nu ştiu cum o fi fost cu legionarismul, dar la noi orice ajunge de râsul curcilor, orice e maculat şi făcut în batjocoră. Poate pentru că neseriozitatea este pricipala caracteristică naţională a românilor, chiar şi a ălora de pe extrema dreaptă.
Îl înţeleg pe domnul Simion, se teme sărmanul că certificatul verde va domoli pandemia şi susţinătorii săi vopsiţi în culorile curcubeului ne-homosexual se vor întreba de ce a agitat el apele împotriva vaccinului, dacă se poate şi aşa. Dar nu trebuie să se teamă, are în Parlament şi în Guvern destui tovarăşi de drum şi idioţi utili ,,cauzei” sale, care îi vor spori procentele de popularitate. Ciorovăiala pe tema certificatului verde din coaliţie o dovedeşte.
• Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, a afirmat că este de acord cu ideea potrivit căreia certificatul verde nu trebuie să fie obligatoriu la locul de muncă, el considerând că oamenii nu trebuie să fie „dispreţuiţi şi trataţi cu distanţă”. El consideră că acest certificat verde reprezintă doar un pretext, „un instrument de oprimare, un instrument de dezbinare”.
N-am înţeles dacă omul se referă şi la locul său de muncă, pentru că sper că nu se va vaccina, dacă certificatul verde ar trece prin Parlament, personal m-aş simţi trădat.
Deci iar vorbeşte sfinţia sa în numele Domnului sau face zicerea din rărunchii săi ofuscaţi de antivaccinist convins? Cum vaccinarea n-are de-a face cu scrierile din Biblie, presupun că Teodosie citează din Şoşoacă, Budeanu, Terheş sau Simion şi vorbeşte cu litere chirilice.
Trebuie să mărturisesc că am fost fascinat de arderea pe rug a logicii din discursurile antivacciniştilor. Ascultându-l pe înaltul de doi coţi prelat tomitan mă întreb ce ar fi făcut dumnealui dacă ar fi trăit în Spania pe vremea inchiziţiei. Un drăcuşor îmi şopteşte că s-ar fi plimbat prin Todelo doar cu caleaşca, nu şi cu merţanul, da, sigur ar fi făcut şi asta după ce ar fi aprins nişte ruguri prin pieţe. Tot drăcuşorul acela îmi şopteşte că Teodosie este o încarnare nefericită, nereuşită şi incompletă a lui Rasputin, cel de dinainte de a ajunge şef peste muierea ţarului.
Mă frământă o întrebare şi n-am răspuns: oare cum o suporta sufletul dumnealui mireasma de tămâie din timpul slujbelor?
• Imunitatea colectivă se câştigă cu morţi, ca şi libertatea în 1989. Zicerea asta care umblă nestingherită prin minţile multor politicieni este bineînţeles falsă. Nu cu morţii din valul 4 s-a câştigat imunitate, ci cu cei ce au trecut prin boală şi au scăpat. Pentru că, să fim realişti şi macabri, bieţii decedaţi din vina ştim noi cui nu mai pot răspândi virusul.
Deci morţii valului patru nu ne apără de valul cinci. Zicerea asta produsă de nişte minţi bolnave politic vrea doar să justifice decesele trecute, ca domnii din politică să se tolănească în fotoliile parlamentare, guvernamentale sau prezidenţiale apăraţi de vina deceselor viitoare.
Uite o frază mai tare ca certificatul verde, cel nenăscut încă, prin grija politicienilor PSD şi PNL.
• După doi ani de pandemie, nu pot spune că am ieşit din ea, declară Boris Johnson în discursul său de Crăciun. În discursul său de Crăciun, domnul Iohannis n-a pronunțat nici vaccin, nici pandemie.
Uite cu astfel de lucruri a ajuns certificatul verde să fie certificat Covid și să aibă o culoare mai închisă, neplăcut mirositoare, asta spre bucuria antivacciniștilor.