Într-o țară normală, personaje ca Iohannis, Ciolacu, Cîțu și Simion ar fi jucători de șeptică, duminica, la Mizil Interviu

Într-o țară normală, personaje ca Iohannis, Ciolacu, Cîțu și Simion ar fi  jucători de șeptică, duminica, la Mizil <span style="color:#990000;font-size:100%;">Interviu</span>
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

România e țara UE care a pierdut cel mai rapid controlul campaniei de  vaccinare sub presiunea campaniilor de dezinformare (interne si externe), dar acest eșec masiv nu e decontat de nimeni. Mai mult, în mijlocul crizei, președintele Klaus Iohannis a readus PSD la guvernare, spune Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford si director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, într-un interviu pentru spotmedia.ro.

Câteva declarații din interviu:

  • Cuvântul care descrie cel mai bine situația actuala e cel de Restaurație. Din păcate, bătălia aceasta a fost pierdută, oarecum surprinzător aș spune, dar războiul cel mare e încă în joc.
  • Iohannis ar fi trebuit să demisioneze, după ce a anulat sfidător votul celor care au avut încredere in el în 2014 și 2019. Cum se poate preveni promovarea unui viitor Iohannis pentru poziția de candidat la președinție in 2024?
  • Cosmetizarea PSD din perioada post Dragnea și-a dovedit limitele în momentul în care s-au făcut nominalizările pentru guvern. Ce o recomandă pe Firea să devină ministru: faptul că a falimentat Bucureștiul când era primar? Ce îl recomandă pe Dîncu, fost ministru al propagandei în guvernul Nastase, pentru poziția de ministru al Apărării?
  • România e țara UE care a pierdut cel mai rapid controlul campaniei de  vaccinare sub presiunea campaniilor de dezinformare (interne și externe). În mod normal, după un astfel de eșec colosal, jumătate din conducerea SRI în frunte cu Hellvig, trebuia concediată.
ADVERTISING

Corneliu Bjola, cum arată România politică, la cel de-al treilea Guvern de după alegeri?

Cuvântul care cred că descrie cel mai bine situația actuală e cel de Restaurație. Mă refer la revenirea agresivă, pe ușa din spate, eminamente prin efracție politică, folosindu-se grosolan ranga imposturii, calibrată cu indolența la Cotroceni, a forțelor politice responsabile pentru feudalizarea republicii postdecembriste.

Dezamăgirea e evident mare pentru cei care sperau că alegerile de anul trecut vor permite tranziția fermă spre un regim politic descătușat de guvernarea proastă, corupția vascularizată, instituțiile de formă, dar cu fond covidat prin abuzuri (CCR, CNA, CSM ), ideologiile extremiste si prestația politică de mahala. Din păcate, bătălia aceasta a fost pierdută, oarecum surprinzător aș spune, dar războiul cel mare e încă în joc, și sunt convins că va fi câștigat, atât timp cât se învață din greșeli.

Îmi pare bine, de exemplu, ca Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) a făcut un prim demers în această direcție și încearcă să capteze, prin noul concept pe care l-a lansat recent - REPUBLICA 3.0, energia celor din spațiul politic și al societății civile care își văd viitorul într-o Românie Europeană. REPUBLICA 3.0 este de fapt marea miză a acestui ‘război’ politic, finalizarea proiectului politic al generației de tineri din Decembrie ’89: o societate normală, educată și rezilientă, bine guvernată, bine integrată în matricea de valori europeană, cu instituții stabile si funcționale și cu o amprentă politică cât mai puțin vizibilă. Proiectul rămâne fezabil și de mare actualitate. În Republica 3.0, personaje lamentabile ca Iohannis, Ciolacu, Cîțu, Dragnea sau Simion s-ar regăsi nu ca lideri politici, ci doar ca jucatori de șeptică, duminica în parc, undeva la Mizil.

ADVERTISING

Cine e responsabilul mare, demiurgul dacă vreți, al alianței de la guvernarea dintre PNL și PSD?

Principalul responsabil e bine cunoscut. Președintele Iohannis e cel care a activat un șir lung de greșeli, care au condus la ruperea fostei coaliții, la prelungirea nepermisă a crizei politice în perioada de vârf a valului 4, și în final la pierderea guvernării și dinamitarea agendei reformiste prin aducerea PSD-ului înapoi la guvernare.

De ce a făcut Iohannis acest lucru este mai puțin important. Personal cred ca pălăria de președinte e mult prea mare pentru dânsul, nu are capacitatea intelectuală să anticipeze, înțeleagă si gestioneze crize, ceea ce este responsabilitatea fundamentală pentru poziția de președinte. Dacă ar fi avut bun simt, Iohannis ar fi trebuit sa demisioneze după ce a anulat sfidător votul celor care au avut încredere în el in 2014 și 2019. Se pare însă că bunul simț nu se regăsește în trăsăturile sale de caracter.

Ce cred însă că e important de aprofundat e lecția care trebuie învățată din ‘Eșecul Iohannis’: cum se poate preveni promovarea unui viitor Iohannis pentru poziția de candidat la președinție în 2024? Ce criterii de selecție sunt necesare pentru a împiedica rateuri colosale ca Emil Constantinescu sau Klaus Iohannis? E drept, amândoi se prezentau respectabil în perioada electorală, dar odată numiți in funcție, s-au dovedit complet inadecvați.

ADVERTISING

Răspunsul nu e ușor, pentru că funcția de șef de stat e unică și performanța în alte domenii nu e neapărat un bun indicator pentru cea de președinte sau prim-ministru. Deși nici o rețetă nu poate oferi soluția perfectă, cred însă că o capacitate bună de comunicare, dublată de o experiență solidă și pozitivă în anticiparea și gestionarea de crize, și un angajament ferm față de direcția pro-europeană și pro-atlantică a țării ar putea oferi o bază bună pentru a începe o dezbatere pe acest subiect.

Este PSD un alt partid, fără Liviu Dragnea? S-a reformat, s-a schimbat în așa fel încât din partidul pe care Klaus Iohannis ne cerea să îl scoatem de la putere – să depesidizăm România, cerea președintele – a devenit partidul pe care să îl iei la guvernare? Și în sondaje PSD stă bine, este principalul partid. Care sunt motivele care au adus electoratul în acest punct?

PSD (ca și PNL dealtfel) suferă de două probleme esențiale: lipsa de integritate și incompetența în actul de guvernare. În perioada Dragnea, cele două deficiențe au fost accentuate negativ în forme extreme.

Oameni care nu meritau să fie numiți nici administratori de bloc de teamă să nu facă rău sau să-și însușească fondurile de întreținere erau împinși în față, în poziții de conducere pentru care nu aveau nicio pregătire.

Cosmetizarea partidului din perioada post Dragnea și-a dovedit limitele în momentul în care s-au făcut nominalizările pentru guvern.

Ce o recomandă oare pe Firea să devină ministru: faptul că a falimentat Bucureștiul când era primar?  

De asemenea, ce îl recomandă pe Dîncu, fost ministru al propagandei în guvernul Nastase, pentru poziția de ministru al Apărării? Are cineva încredere în Dîncu că știe ce să vorbească într-o întrunire NATO? 

Grindeanu, mare amic de pescuit al lui Dragnea, nu a strălucit prin nimic anterior, exceptând pregătirea si aprobarea cu elan a infamei Ordonanțe 13.

Faptul că PSD se prezintă cu o garnitură așa de slabă și nepregătită la formarea guvernului după aproape doi ani de ‘reforme susținute’ vorbește de la sine despre cât de ‘profund’ s-a schimbat PSD, și de ce nu trebuia invitat la guvernare cu nici un preț.

PSD are cu siguranță capacitatea să facă rău în domeniul justiției și în cel al relației cu Uniunea Europeană, dar nu are capacitatea de a administra nici un capitol din PNNR. Vor plimba niște hârtii din dreapta în stânga și când va veni data scadentă să prezinte rezultatele activității lor, se vor eschiva blamând pe oricine în afara de ei.

În plus, joaca de-a guvernarea prin promovarea de oameni slabi și nepregătiți în funcții de decizie are ramificații serioase și pe probleme de securitate națională. Contextul geopolitic în care se găsește România în momentul de față este destul de dificil. Presiunile externe în regiune s-au intensificat, însă ele nu sunt numai de natură convențională (politice si militare). Pe fondul pandemiei, amenințările hibride, care combină presiunile politice cu destabilizarea internă, sunt la cote alarmante.

România e țara UE care a pierdut cel mai rapid controlul campaniei de vaccinare sub presiunea campaniilor de dezinformare (interne si externe), lucru care nu oferă deloc încredere în capacitatea societății de a face față amenințărilor hibride.

Mi se pare strident că după eșecul masiv în fața dezinformării din perioada pandemiei, nimeni dintre cei responsabili cu protejarea spațiului informațional nu și-a pierdut scaunul.

În mod normal, după un astfel de eșec colosal, jumătate din conducerea SRI în frunte cu Hellvig trebuia concediată, iar toată structura responsabilă de contracararea  campaniilor de dezinformare trebuia transformată radical. Nu numai că nu s-a operat nici o schimbare, dar s-a așternut și o perdea de tăcere penibilă pe subiect: nimeni nu pune întrebări în media, comisia SRI din Parlament taie frunze la câini, Iohannis împarte medalii sărbătorind succese inexistente. Lucrurile însă trebuie spuse și repetate cât se poate de clar: Războiul hibrid e aici, crește în intensitate și e nevoie urgentă de repliere!


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇