Previzibila prăbușire a lui Florin Cîţu este o pierdere. În urma lui nu rămâne nimeni în PNL calificat să taxeze excesele populiste ale PSD și să avertizeze asupra efectelor acestora. Cîţu este un veritabil liberal și economie știe. Avea toate premisele intelectuale să fie un premier bun și un adversar de temut pentru PSD.
Cu toate acestea, deznodământul nu putea fi evitat, este drumul sens unic pe care Florin Cîţu a intrat demult. Ar fi trebuit să se întâmple, se pare, abia în toamnă, însă presiunea din coaliţie a fost prea mare.
Ce l-a pierdut?
Pe de-o parte, faptul că structural este un aventurier. Trecutul lui, evenimentele din carieră o arată. Și demonul acesta al jocului și aventurii a ajuns să-i controleze cariera politică din momentul în care a ajuns sus.
Nu s-a putut abține să joace, se se arunce cu capul înainte, cu efecte dramatice nu doar pentru propria carieră, ci și pentru țară. Pentru că de la el a pornit tăvălugul care a readus PSD la guvernare.
Această structură periculoasă de Berbec (în zodie) a fost potențată de asocierea, aparent submisivă, cu Lucian Isar, alt jucător impulsiv, dependent de risc.
Apoi, odată ajuns pe culme, lui Florin Cîţu i s-a umflat capul cu o viteză amețitoare. Deși inteligent, probabil din cauza unui ego exacerbat, nu a înțeles niște lucruri simple.
Pe de-o parte, că mai are mult până să fie un pol de putere autonom. Că face parte dintr-un mecanism de putere și, dacă nu îl menține funcțional, se va prăvăli împreună cu el.
Pe de altă parte, că este folosit într-un joc antiOrban și că adevărata încercare va veni după ce își va fi îndeplinit misiunea.
Cum a putut Florin Cîţu să fie atât de naiv încât să creadă că toți cei care îi răcneau numele la limita apoplexiei dau doi bani pe el ca lider politic? Că partidul, despre care nu știa mai nimic, s-a amorezat deodată de el?
Iată că toți s-au lepădat de el fără un oftat și de la șefia PNL, și de la șefia Senatului, atunci când a venit consemnul.
Dacă tragem linie, ce a rămas din ciocnirea imberbilor politic care a dinamitat fosta coaliție?
Florin Cîţu, care la momentul acela se credea cel puțin Dumnezeu pe pământ, a ajuns la periferia politicii fără vreo șansă reală de revenire, pentru că nici nu și-a creat baza de putere necesară. A crezut că își este suficient.
Va mai face declarații exotice spre deliciul presei până când va deveni plictisitor sau va fi exclus din partid, astfel încât să devină complet irelevant.
USR se destramă în lupte intene. S–a rupt REPER, posibil să se rupă o parte din platforma Curaj după congres, nu mai au nici măcar suficiente semnături pentru o sesizare la CCR.
Ciucă, demisia!, strigă dl Drulă! Și dacă și-o dă, ce faceți? Mergeți în starea asta la anticipate? Sau cu cine ați putea face o coaliție din cioburi până în 2024? Ca să scoateți PSD la peste 50% în 2024?
Nu știu ce plan malefic de aducere a PSD la putere a avut Klaus Iohannis. Dar fără această confruntare a imberbilor el ar fi eșuat. Și-au cărat pumni până au căzut, pe rând, lați. Nimeni nu a fost mai înțelept, mai abil, cu un pic mai multă viziune pe termen lung.
Îmi aduc aminte discuția cu un lider USR, înainte de congresul lor, în plină criză politică. L-am întrebat cum vede viitoarea guvernare, care e planul, care-s pașii? M-a privit cu înțelegere și mi-a zis: „nu înțelegi nimic din viața partidelor. Nimeni nu se gândește acum la asta. Doar "plăcuţa suedeză Cîţu" în cor și gândul la alegerile interne”.
Dl Cîţu își rupea cămașă de pe el în declarații antiPSD și cred că era sincer. Doar că iată cum PSD pârjoleşte pământul la pas cu populisme, cu legi mutilate precum a avertizorului de integritate și se îndreaptă spre o victoie totală în 2024.
Și unii, și alții au înfrânt!
În politică nu ai nevoie doar de știință de carte, de bune intenții și integritate. Ai nevoie și de înțelepciune. Fără ea, restul sunt degeaba.