Cu toate că e convenabil pentru politicienii și instituțiile implicate, direct sau indirect, în operațiunea concertată de discreditare a alegerilor din România, să pună în prim-plan marea represiune neo-legionară, asaltul asupra democrației de la București e mult mai complex decât o mână de neolegionari extrem de periculoși, dar crescuți sub ochii unei părți a statului român.
Circumstanţele care au fertilizat terenul în care forțe interne retrograde au deschis poarta Rusiei în România
România se află astăzi într-o prelungire vicioasă a președinției lui Klaus Iohannis, care se compară în toxicitatea efectelor cu președinția lui Ion Iliescu: marșul neo-legionarilor și foștilor mercenari spre București are o gravitate mai mare decât marșul minerilor, deopotrivă prin consecințele externe și interne.
Deschizând frontul extremiștilor în România, pentru a putea manipula echilibrul politic, președintele Klaus Iohannis și guvernele PSD – PNL au vulnerabilizat nu doar România, ci și aliații din NATO, ceea ce nici Iliescu&Vadim Tudor nu reușiseră.
Asta demonstrează o incapacitate riscantă de a înțelege contextul geopolitic și o abdicare fără precedent de la siguranța națională.
Tragedia națională prin care România trece astăzi, pentru că anularea unui proces electoral, așadar a suveranității exercitate de popor, conform Constituției, are proporțiile unui moment de turnură democratică, nu ar fi fost posibilă fără condițiile de posibilitate create de câteva instituții:
- Președinția României care, exercitată de Klaus Iohannis, a deteriorat contractul de reprezentare și a decuplat astfel instituția căreia Constituția îi rezervă cea mai mare reprezentativitate de națiune. Lipsa de transparență, opacizarea instituției, refuzul autarhic de a se adresa națiunii, culminând cu punerea României într-un joc personal de obținere a unei funcții au reprezentat cea mai acută etapă a înlocuirii democrației reprezentative cu una delegativă, în care poporul are corp politic doar în momentele electorale, după care îi sunt viciate toate pârghiile de control asupra puterii. Asta duce automat la o paradigmă în care relația dintre stat și cetățeni este pur tranzacțională, bazată pe privilegii și recompense pentru cei fideli și care întrețin rețelele de dependențe – cea mai profundă formă de corupție.
Acest proces este unul deosebit de grav, nu doar pentru că a creat un vid de autoritate, ci pentru că vidul de autoritate a fost populat de forțe retrograde, sub atenta grijă chiar a președintelui, începând cu validarea Vioricăi Dăncilă drept răul mai mic până la ascensiunea AUR, despre care experții consultați de Spotmedia.ro de-a lungul timpului avertizează că e mai degrabă o creație a tehnologiei politice românești.
„Partidul AUR este în acea direcție, fiind radical, populist de dreapta, și în același timp făcând declarații care sunt benefice pentru Kremlin. Dar desigur întrebarea este dacă acest partid este un partid real sau o creație a tehnologiei politice sau a serviciilor secrete românești. Deci nu sunt atât de sigur că acesta este un partid de extremă dreaptă real, așa cum s-ar spune” - Anton Șehovțov, analist specializat în instrumentele de manipulare ale Rusiei din Occident.
“AUR este produsul unor structuri ale statului. Acestea se pot apăra spunând că vor să combată un populism care ar risca altfel să fie fi dirijat din afară, mai ales din zona putinistă. Elementul central este acela al unei forme de revanșă ideologică prin care cei care au acumulat multă putere și resurse după 1989, dar care au trebuit să țină un discurs corect politic ca să profite de integrarea în UE, vor acum să revină la o formă de naționalism care, stilistic vorbind, e aproape de cel practicat de Ceaușescu.” – Alexandru Gussi, profesor de științe politice.
- Manipularea procesului electoral, prin stabilirea unui calendar al alegerilor convenabil anumitor forțe politice – PSD și PNL.
- Întreținerea unui filon naționalist retrograd de către două instituții socio-culturale importante – Biserica Ortodoxă Română și Academia Română. Acest fapt a permis generalizarea unei mitologii în jurul unor mișcări criminale, cum este Mișcarea Legionară, ca fiind anti-sistem și necesare pentru a înnoi clasa politică. Istoria ne arată însă care erau aceste instrumente legionare de înnoire – crimele politice, violența, antisemitismul.
“Este vorba de profesori, de exemplu, o parte din conducerea Academiei Române, care în ultimii ani, sub conducerea lui Ioan Aurel Pop, a promovat în repetate rânduri tendințe antisemite, de exemplu, prin glorificarea lui Nicolae Paulescu sau prin relativizarea numărului de victime ale pogromului de la Iași din 1941.
BOR joacă un rol și prin faptul că a tolerat ani de zile tendințe neolegionare, în anumite mănăstiri, dar și în cercurile intelectuale, apropiate de Biserică. Conducerea BOR a trebuit să se confrunte cu diferite curente din Biserică, atunci ca și acum. Atunci, ca și acum, nu s-a distanțat de extremiștii ortodoxist-ultranaţionalişti din rândurile sale. Iar acest lucru încurajează mințile intelectuale din cadrul AUR” - Oliver Jens Schmitt.
Nu întâmplător, iată, Oliver Jens Schmitt este cel care a atras atenția asupra lui Călin Georgescu încă din 2022, ceea ce arată că acesta nu a trecut chiar sub radarul instituțiilor politice din România, din contra:
“Subestimat de public, dar foarte prezent în mediile provinciale, este liderul autoproclamat al Mișcării pământul strămoșesc, Călin Georgescu. El se pune în scenă cu un limbaj clar neolegionar; imită chiar și modul lent de a vorbi al lui Codreanu; mișcarea sa folosește clar simbolistica neolegionară, cum ar fi culoarea verde, și se distinge prin strategii legionare, cum ar fi taberele de muncă, care sunt prezentate în mod mediatic. Mișcarea lui Georgescu este susținută de cunoscuți reprezentanți ai taberei naționaliste, printre care și vicepreședintele Academiei Române, Victor Voicu. Spre deosebire de Simion, Georgescu se prezintă ca un lider hotărât „pentru neam și țară”, călăuzit de Dumnezeu. Acest limbaj corespunde cu dicțiunea Legiunii, care este chiar mai clară la Georgescu decât în AUR”.
- Instituții media de cazarmă, care au orchestrat campanii de defăimare și de linșaj la scară mare și care, corelat cu retragerea autorității, au adâncit polarizări sociale și percepția oamenilor că statul este unul ostil.
Cum a început
Iată cronologia:
- 12 martie - președintele Klaus Iohannis decide să intre în competiţie pentru șefia NATO, contra lui Mark Rutte. Este momentul în care România a creat prima breșă în interiorul NATO, stârnind iritare, mai ales după ce Viktor Orban l-a atras pe președinte în capcana unei iluzorii susțineri – de fapt, liderul de la Budapesta și-a mai arătat o dată potențialul de șantaj, iar România e cea care i-a prilejuit asta.
- Cu doar câteva zile înainte de primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, Călin Georgescu apare cotat și cu 10 procente într-un sondaj, cu o evoluție spectaculoasă.
- Călin Georgescu se clasează pe primul loc în primul tur de scrutin al prezidențialelor. Profesorul Corneliu Bjola (Diplomație digitală/Oxford) declară, la cald:
“Sentimentul pe care l-am avut a fost, de fapt, cel al unei lovituri de stat – o încercare clandestină de a prelua puterea într-un stat NATO prin intermediul războiului informațional, nu prin tancuri sau invazie militară”.
Apar primele informații despre campania pe sub radar derulată pe platforma chineză TikTok, care se va dovedi o amplă operațiune derulată cu sprijinul unui actor statal extern, așa cum vor arăta documentele desecretizate de CSAT.
- Marcel Ciolacu pierde cursa pentru prezidențiale, în turul doi calificându-se candidata USR, Elena Lasconi. Este important de notat aici atitudinea suspect de neutră a lui Marcel Ciolacu, care acceptă imediat înfrângerea, dar este reconfirmat la conducerea PSD. Astăzi, Marcel Ciolacu își joacă intenția unui nou mandat de premier.
- Într-o înșiruire rapidă, se întrunește CSAT, CCR decide inițial validarea primul tur și apoi anularea întregului proces electoral, o decizie fără precedent. Alegerile parlamentare aduc forțe extremiste în Parlament în procent de peste 30%.
- Președintele Klaus Iohannis anunță că el va asigura interimatul și că data pentru noi alegeri va fi stabilită nu de actualul guvern, ci de cel care va rezulta în urma noilor negocieri parlamentare. E o temporizare fără explicație legală.
- Aliații din NATO anunță să susțin decizia României de anulare a scrutinului prezidențial, ceea ce indică nervozitatea maximă a aliaților occidentali în fața vulnerabilizării aduse de București.
- Putin vorbește ironic despre alegerile din România, ceea ce arată intenția de a-și asuma un profit.
Totuși, implicarea Rusiei este, cel mai probabil, spun experții, o etapă de parcurs. Iată cum explică istoricul Cosmin Popa, specializat în spațiul ex-comunist și în contracararea propagandei rusești – “un complot structural care se desfășoară astăzi în România și care adună laolaltă facțiuni din spectrul politic oficial, grupuscule din aparatul de forță, aparatul de poliție politică, servicii speciale”.
“Eu cred că a băgat foarte multă lume bani, în primul rând, băieți și fete din România sau legate și legați de România în mod direct. Oameni care au probleme de rezolvat, politice, oameni care au fost înlăturați din mijlocul deciziei politice, oameni care vor să rămână privilegiați în România. Și sigur că s-a format un coș de resurse în care a participat și Rusia, probabil a participat și Beijingul, că TikTok e aplicație chineză”.
Coluziunea dintre Rusia și China o remarcă și Thierry Wolton:
“Este o situație tulburătoare, cu dovezi posibile de coluziune politică între Beijing și Moscova, chiar dacă nu directe. Adică probabil că Putin nu l-a sunat pe Xi Jinping să-l întrebe: „Nu te supăra, pot să-ți folosesc un pic rețeaua TikTok?/…/ Dacă România a fost un cobai și experimentul a eșuat – ceea ce pare să fie cazul acum, ținând cont de situație – nu este o notă prea bună pentru manipulatori, pentru a repeta în celelalte democrații din Europa Centrală și de Est, deoarece mă îndoiesc că operațiuni atât de grosolane pot avea loc în democrații vechi”.
- În tăcerea autarhică a autorităților, începe represiunea televizată a neolegionarilor și mercenarilor, personaje retrograde cu diverse legături cu instituții ale statului. România cade în plasa scenariilor care au ocultat și evenimentele din 1989, așa cum de altfel arată și experții străini consultați de Spotmedia.ro:
“Unele lucruri amintesc de manipularea evenimentelor din 1989, deoarece interpretarea revoluției din 1989 este, de asemenea, caracterizată de discuții despre influența sovietică și tot felul de scenarii conspiraționiste” – Oliver Jens Schmitt
“Faptul că Securitatea a confiscat Revoluția din 1989 împreună cu membrii partidului, adică Iliescu și cei din grupul său, este un lucru fundamental. În comunism exista deja o supra-reprezentare mentală a puterii Securității. Din păcate, cum nu a existat o ruptură clară în 1989, ați moștenit această supra-reprezentare mentală a comunismului și în democrație” – Thierry Wolton (autor al unor volume de referință despre KGB și Rusia).
Oliver Jens Schmitt avertizează:
“Nucleul dur al neo-legionarilor, inclusiv bărbații care au fost arestați de poliție la sfârșitul săptămânii, nu este probabil foarte mare în termeni de număr.
Mult mai periculoase sunt acele cercuri ale „statului profund” român care au tolerat și au promovat în secret tendințele neo-legionare timp de mulți ani. De ce poliția și sistemul judiciar au stat deoparte ani de zile, în ciuda tuturor avertismentelor? Ce rol joacă serviciile de informații în ascensiunea tendințelor neo-legionare?”
Unde suntem și la ce să fim atenți
Suntem într-o fereastră de oportunitate în care să diminuăm efectele vulnerabilizării României, pe de o parte, plasată, după expresia lui Iulian Fota, într-o zonă de carantină de către restul aliaților NATO, și, pe altă parte, să restabilim democrația avariată deopotrivă de vicierea procesului electoral și de decizia CCR de anulare a întregului scrutin prezidențial.
Este un moment de turnură, din care fie ieșim cu democrația avariată și societatea slăbită pentru generații, fie cu instituțiile curățate și transparentizate, într-un efort colectiv de mani pulite.
Oliver Jens Schmitt atrage atenția că, fără reformarea fundamentală a întregului sistem politic, România poate pierde și achiziția democratică de până acum:
“Aparent, Parlamentul nu are o funcție de control asupra serviciilor secrete, ci mai degrabă invers. Desigur, este foarte dificil să reformezi un număr mare de servicii secrete atunci când există un conflict în desfășurare în imediata vecinătate.
Este evident că acest sistem trebuie să fie reorganizat în mod fundamental și plasat sub control parlamentar. Cu toate acestea, se pune întrebarea cine are voința politică pentru o astfel de reformă, care ar avea, de asemenea, un impact asupra principalelor partide.
Cu alte cuvinte: o reformă a serviciilor secrete este cu greu posibilă fără o reformă fundamentală a sistemului politic. Aproape niciun partid nu ar fi neafectat. Prin urmare, se pune întrebarea - există oameni în partidele principale care ar pune interesele țării mai presus de interesele particulare ale partidului lor într-o astfel de situație de urgență?”.
Corneliu Bjola: “Pe termen lung, este esențial să analizăm cauzele rupturii sociale profunde pe care această criză a revelat-o, arătând clar existența a două Românii: una modernistă, în general bine așezată economic, în linii mari seculară, majoritar urbană și confortabilă în cadrul cultural european; și o Românie tradiționalistă, marginalizată economic, cu valori religioase puternice, care se simte trădată de o clasă politică aparent detașată de preocupările lor din viața de zi cu zi. Ambele direcții trebuie abordate: pe termen scurt, repararea vulnerabilităților instituționale, iar pe termen lung, reconectarea celor două Românii. Cine și cum va realiza acest lucru reprezintă întrebarea esențială pentru următorii 4-5 ani. A ignora acest semnal de alarmă puternic ne va aduce, fără îndoială, înapoi pe marginea prăpastiei pe care am evitat-o, cu mare dificultate, în ultimele zile”.
În pofida avertismentelor, însă, semnalele care vin dinspre instituțiile politice arată că politicienii de la putere lucrează mai degrabă pentru a prezerva status quo-ul, arătându-ne o vânătoare de vrăjitoare menită să potolească furia electoratului.
Nici președintele, nici responsabili din serviciile de informații, nici prim-ministrul nu s-au pus la dispoziția națiunii, din contra, își protejează puterea cu prețul netrasparenței și al uzurpării democrației.
Nu există o celulă de criză publică, nu există comunicare ritmică, nu există altă interfață decât același vid de autoritate în care tot forțele extremiste sunt alimentate.
Când Boris Nemțov a fost asasinat în Moscova, fabrica de troli a lui Prigojin a primit ordinul sa inunde piața cu cât mai multe scenarii alternative, cu cat mai fabulatorii, cu atât mai bine: l-au ucis cecenii, au fost naționaliștii, au fost alți oligarhi, a fost mâna Kremlinului (Kremlinul nu voia să nu fie o ipoteză, ci voia ca totul să fie ipoteza - nimic nu e adevărat și totul e posibil, titlul cărții lui Peter Pometantev).
Când Ioan Petru Culianu a fost ucis în toaleta universității, imediat după cāderea oficială a comunismului, strategia a fost aceeași: l-au ucis neolegionari din SUA, l-au ucis carteluri de droguri, l-a ucis o facțiune din fosta Securitate. Nu știm adevărul nici astăzi, iar dosarul este clasat de FBI.
Suntem în același scenariu, în care se aruncă pe piață ipoteze concurente, cât mai grotești, cu aceleași elemente: neolegionarii, neosecuriștii, rușii. Să ne întoarcem la întrebările de bază: ce s-a întâmplat, când a început, de ce? Suntem în plin război hibrid și haosul e o armă.
Fără abordarea frontală a problemelor structurale și de personal grave din instituții, soluțiile sunt cârpeli, tabloidizări și agravări ale condiției socio-culturale a electoratului.
Fără politici sociale integrate care să vizeze atât statutul economic, cât și calitatea educației și restabilirea reprezentativității, fără reconectarea statului cu problemele reale ale comunităților, fără o operațiune de mani pulite de proporții în serviciile de informații, în justiție, în partide, în educație condițiile de posibilitate ale lui (Georg)-escu folosit de forțe retrograde sub rânjetul Kremlinului rămân.
Rămân și legionarii din suflet, cum le spune istoricul Stefano Bottoni în interviul acordat spotmedia.ro.
Istoria are și o lecție de predat, spune istoricul Oliver Jens Schmitt, în cel mai recent interviu acordat spotmedia.ro: "represiunea singură nu este suficientă. Dacă sistemul politic nu câștigă credibilitate, potențialul extremist rămâne.
Pentru a proteja România de o criză atât de gravă în viitor, nu este suficient să discutăm doar despre serviciile secrete. Ar trebui, de fapt, să înceapă o dezbatere fundamentală despre întregul stat".
Or, așa cum se arată acum jocurile, președintele Klaus Iohannis, într-o prelungire nefirească de mandat, este gata să-i acorde lui Marcel Ciolacu a doua șansă, după ce amândoi sunt parte din condițiile de posibilitate ale situației de vulnerabilizare maximă, internă și externă, în care se află România.