În interregnum, se sting și se aprind lumini, se preling umbre schimbătoare, se recompun tablouri din secvențe vechi și pânze noi. Se amestecă moșteniri ale trecutului cu străpungeri ale unui posibil, dar nesigur viitor.
Se relevă dezamăgiri de final, de la caz la caz, cu grațieri rușinoase în familie sau trădări ale serviciilor secrete, se alimentează îngrijorări sau speranțe pentru ceea ce va fi, se întețesc controversele ideologice, se reglează conturile, se încing rețelele sociale, se fac și se desfac planuri pentru anii din față.
Se petrec arestări, delimitări, regrupări. Unii sunt pe picior de plecare și par slăbiți, decredibilizați sau lipsiți de autoritate. Cei care vin încă nu au primit coroana puterii sau, și mai dramatic, încă nu știm cine vor fi iar luptele continuă, pe un teren tot mai greu.
Suntem cu toții, de o parte și de alta a Atlanticului, în zona nisipurilor mișcătoare, dar nu, nu ne vom scufunda. Nu vom lăsa lumea noastră să se scufunde în mlaștina atacului revizionist al dușmanilor valorilor liberale, indiferent de măsurile care vor trebui luate.
Imaginile prezentului pot fi înşelătoare, dar sunt singurul lucru pe care îl avem. „Există” doar ceea ce putem vedea și în același timp știm că nu „este” întotdeauna ceea ce pare să fie.
Se reașază precipitat temele și dosarele, între tiparul care se destramă și cel care încă nu s-a conturat. Războaiele se grăbesc să-și „întâmpine viitorul” în haine noi, din Ucraina până în Siria.
Toate taberele forțează în interregnum, pentru a obține poziționări cât mai favorabile la momentul inaugurării administrației Trump II.
Se prăbușesc peste noapte dictatori, în urma unor ofensive surprinzătoare, cărora încă li se caută marii sponsori, motivațiile și consecințele. Turcia se bucură la vedere, Israelul se bucură discret și profită din plin, Iranul este în cădere, Rusia suferă o înfrângere.
Trump II tace. Este doar o (mică) parte a noului tablou regional al Orientului Mijlociu, care se va desfășura mult mai amplu și mai complicat în lunile următoare. Dincolo, pe fronturile Europei de Est, aceeași agitație, aceeași dinamică.
Zelenski aleargă cu ultimele puteri dintr-o capitală occidentală în alta, încercând să smulgă un ultim aranjament de securitate pentru țara lui, înaintea marilor incertitudini care urmează de la sfârșitul lui ianuarie.
În România, democrația a fost atacată insidios, dar profund, „sub radarul” leneș și plictisit al statului corupt, fiind acum complet bulversată, pe fondul somnolenței arogante a președintelui din ultimul mandat.
Direcția pro-Vest a fost salvată (temporar) de o „decizie nucleară” de ultim moment, ieșită din comun, dar absolut necesară, a Curții Constituționale. Scriam, înainte de 24 noiembrie, „să ne punem centurile” căci vine momentul „aterizării dure la finalul epocii Iohannis”, știam că există frustrări reale ale „poporului profund”, dar nu ne așteptam nicidecum la o „revoluție TikTok” de asemenea proporții, a smintiților, conspiraționiștilor anti-știință și legionarilor.
Viktor Orbán se întâlnește plin de încredere cu Donald Trump și anunță pompos că „viitorul a început” (oare la ce se referă?), dar sondajele din țara lui arată mai degrabă că, pentru el, acesta este începutul sfârșitului, fiind cu peste 15 procente în urma Opoziției și apropiindu-se cu pași repezi de pierderea alegerilor, într-o Ungarie deteriorată economico-social de politicile suveraniste ale micului revizionist anti-Trianon, anti-UE și anti-NATO din Europa Centrală.
Interregnum guvernamental avem și la Paris, și la Berlin, cu șefi de guverne pe picior de plecare, întregind tabloul politic al unei lumi în schimbare. Deficite guvernamentale în creștere și datorii publice uriașe în Franța, respectiv criza colosului-legendă VW al economiei germane adâncindu-se, într-un amestec de cutremure politico-economico-sociale cărora democrațiile liberale occidentale le fac tot mai greu față.
Citește integral articolul Interregnum în America și nu numai. Spasme politice de iarnă, în așteptarea lui Trump scris de Valentin Naumescu pe centrulpolitic.ro.