Cum a crescut AUR în Frății ortodoxe tolerate de Biserică, așa cum BOR l-a tolerat și pe Zelea Codreanu. Manipulările via Sputnik și pericolul real - Interviu

• AUR este o organizație profesionistă.
• Declarațiile lui George Simion cu privire la finanțarea partidului nu sunt foarte convingătoare.
• În ultimii ani, Frǎția ortodoxă s-a dezvoltat puternic.
• În provinciile de est ale României, influența rusă în cercurile bisericești a crescut semnificativ.
• Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de declarațiile antirusești făcute de George Simion.
Cum a crescut AUR în Frății ortodoxe tolerate de Biserică, așa cum BOR l-a tolerat și pe Zelea Codreanu. Manipulările via Sputnik și pericolul real - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span>

Extremismul AUR a crescut lent, în sânul unor Frății ortodoxe de sorginte neolegionară, pe care Biserica Ortodoxă Română le-a tolerat. Discursul antirusesc al formațiunii este fals, o spune ferm istoricul Oliver Jens Schmitt, iar miza trebuie căutată în îndepărtarea României de Uniunea Europeană.

E momentul, spune acesta în dialogul cu SpotMedia.ro, ca BOR să își deschidă dosarele și să își asume pactizarea atât cu dictatura comunistă – iar asta nu exclude suferințele unor prelați – , cât și cu cele regală și legionară.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

În loc de asta însă, după înfrângerea la referendumul pentru familie, în biserici s-au format mici frății ortodoxe, cu conexiuni academice și cu urme care duc până la Moscova: ”în special în provinciile de est ale României, influența rusă în cercurile bisericești a crescut semnificativ în ultimii ani: Putna a primit clopote de la Moscova, tot mai multă literatură teologică rusă și hagiografii sunt disponibile în traducere română în mănăstiri; Ucraina este descrisă ca un adversar al României, în timp ce situația Transnistriei nu este abordată în mod deliberat”.

Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena și, din 2017, preşedintele Secţiei filozofic-istorice a Academiei Austriece de Ştiinţe, este autorul monografiei Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului“, publicată la Editura Humanitas. În 2018 a publicat, tot la Humanitas, volumul România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie.

În ultimii ani, Frǎția ortodoxă s-a dezvoltat puternic; liderii ei poartă uneori cămașa verde legionară, iar culoarea legionară verde apare în simbolica lor.

În seara alegerilor parlamentare, România a aflat că are un partid cu tente extremiste, AUR, care a obținut 10 procente, deloc puțin, și ai căror membri amintesc, prin discurs și comportament socio-cultural, de Mișcarea Legionară. Ați studiat Mișcarea Legionară și efectele, zestrea lăsată de ea regimurilor politice de după. Putem vorbi despre un curent latent în societatea românească?

AUR este tânăr ca partid, dar nu a ieșit din nimic. Reunește unii oameni a căror istorie e legată de perioada târzie a comunismului. Candidații săi sunt experți în propagandă, intelectuali cu simpatie mai mult sau mai puțin deschisă pentru legionarism și intelectuali legionari sau filo-legionari, oameni de afaceri și politicieni traseiști care rătăcesc de la un partid radical la altul.

Organizația este profesionistă, iar declarațiile lui George Simion cu privire la finanțarea partidului nu sunt foarte convingătoare.

AUR a beneficiat de criza Covid, dar și de faptul că PNL nu reprezintă o alternativă convingătoare generală la PSD, deoarece și el suferă de corupție. USR-PLUS s-a slăbit prin conflicte interne și, prin urmare, a pierdut din puterea de convingere.

Succesul AUR nu poate fi explicat doar de performanța slabă a celorlalte părți.

Pe de o parte, politicienii AUR au fost susținuți de reprezentanți ai altor partide vreme de ani de zile; contactele sunt evidente cu reprezentanți ai PSD, PNL și PMP.

Aparent, AUR beneficiază, de asemenea, în mod masiv de rețele ortodoxe puternice, care sunt abia percepute de mass-media urbană, un fel de contracultură ortodoxă. Aceasta se caracterizează, prin altele, prin impactul  unor duhovnici cu un trecut legionar sau simpatii legionare. În special în mănăstirile din Moldova, au apărut în mod repetat de-a lungul anilor cazuri de exprimări de simpatii legionare, de pildǎ în jurul lui Iustin Pârvu.

În ultimii ani, Frǎția ortodoxă s-a dezvoltat puternic; liderii ei poartă uneori cămașa verde legionară, iar culoarea legionară verde apare în simbolica lor. Aceste grupuri, aparent în cooperare cu părți ale forțelor de securitate, au provocat conflicte interetnice în 2019 (Valea Uzului). Limbajul folosit și punerea lor în scenă în costume naționale, dar și termenul Frǎția ortodoxă, amintește de Frǎțiile de cruce din perioada interbelicǎ.

Organizarea taberelor de vară amintește și ea de taberele de muncă legionare. Neolegionarii apropiați de AUR preiau astfel practicile și ideile Legiunii.

BOR a tolerat aceste activitǎți, cum a facut și pe vremea lui Codreanu, prin faptul că nu se pronunță deschis împotriva lor.

Unii ierarhi ai BOR folosesc chiar criza Covid pentru a face campanie împotriva autorităților, în special în legătură cu pelerinajele. În acest sens s-a remarcat controversatul Mitropolit al Constanței.

În special în provinciile de est ale României, influența rusă în cercurile bisericești a crescut semnificativ în ultimii ani: Putna a primit clopote de la Moscova, tot mai multă literatură teologică rusă și hagiografii sunt disponibile în traducere română în mănăstiri; Ucraina este descrisă ca un adversar al României, în timp ce situația Transnistriei nu este abordată în mod deliberat. Gradul în care conducerea BOR este sub presiune a fost demonstrat de problema recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Pentru a răspunde la întrebarea dumneavoastră, da, există curente ortodoxiste care preiau idei din perioada interbelică: antiberalism, anti-occidentalism, anti-individualism, propagandă împotriva minorităților, ideea unei Românii a românilor creștini, legătura strânsă dintre națiune și Biserică într-un proiect de stat autoritar. Aceste grupuri s-au putut dezvolta, la fel ca în perioada interbelică, deoarece unele idei cheie ale lor despre stat-biserică-familie sunt propagate și de instituții recunoscute, precum Academia Română.

Se remarcă faptul că ideile neolegionare, AUR și reprezentanții de vârf ai Academiei sunt promovați de către mediul de propagandă rus Sputnik.

Așadar, unele idei ale AUR sunt cel puțin parțial susținute – ca „valori tradiționale” – de instituții de seamă ale statului român.

BOR nu se poziționează oficial și închide ochii la faptul că membrii clerului tolerează un climat neolegionar; mai mult, în cazuri individuale, cel puțin aparent, îl promovează și ea.

BOR a ratat până acum șansa de a arăta cum poate fi conectată pozitiv tradiția ortodoxă la orientarea occidentală a României, aderarea la UE și NATO. Prin urmare, ea împărtășește responsabilitatea pentru curenții anti-occidentali care servesc în cele din urmă intereselor Rusiei, și cu siguranță nu celor din România.

Din cauza problemelor disciplinare din interior, care includ, aparent, și cazuri de corupți, atitudinea BOR nu este foarte consecventǎ și credibilă

AUR se definește ca fiind partid creștin. De altfel, mulți dintre membrii lui s-au remarcat în Coaliția pentru Familie. Care e rolul BOR în alimentarea acestui curent?

De ani de zile, BOR a menținut un discurs categoric conservator asupra problemelor sociale, dar a încercat să-și ascundă propriile probleme disciplinare, cauzate de abateri sexuale (de exemplu, Corneliu al Hușilor).

Din cauza problemelor disciplinare din interior, care includ, aparent, și cazuri de corupți, atitudinea BOR nu este foarte consecventǎ și credibilă.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că BOR nu acționează întotdeauna ca o unitate, ierarhiile regionale, în contextul nostru mai ales în Moldova, stabilindu-și ele propriile accente.

Referendumul asupra familiei este una dintre marile înfrângeri ale BOR, deoarece a dezvăluit, printre altele, limitele puterii sale mobilizatoare. Cu toate acestea, pe orbita bisericilor s-au format organizații precum frățiile ortodoxe, care mențin, de asemenea, contacte în mediul academic.

În plus, pentru că trecutul legionar al unor părți importante ale elitei românești a fost întotdeauna discutat cu o ambivalență considerabilă și cu o înclinație rapidă către argumentele apologetice, ideile de propagandă legionară și-au păstrat atracția. Ca și în perioada interbelică, credințele și interesele BOR și ale activiștilor ortodocși se suprapun: naționalism, accent pe importanța BOR și tiparele de gândire tradiționale.

Am văzut că BOR a avut o luare de poziție puternică în această perioadă, când chiar patriarhul Daniel a avertizat puterea politică de la București să nu limiteze un pelerinaj religios. Spunea șeful BOR că așa au procedat și comuniștii, și au plătit pentru asta. Cum interpretați această declarație? De fapt, întrebarea e mai amplă: care e miza conducerii BOR?

Comparația cu dictatura comunistă mi se pare periculoasă, deoarece delegitimizează sistemul democratic. Declarația conține, de asemenea, o amenințare la adresa statului, fapt care ridică întrebarea dacă patriarhul acceptă actuala ordine constituțională.

Însă problema este mai profundă: patriarhul descrie BOR ca pe o victimă a comunismului. Cu siguranță, mulți clerici au suferit de persecuții, în special cei ai Bisericii Unite și ai bisericilor catolice și protestante. Dar BOR ca instituție a fost un pilon al regimului comunist până la capăt: începând cu Iustinian Marina, patriarhii au lucrat îndeaproape cu regimul. Securitatea ținea ferm sub control BOR.

BOR reacționează iritată atunci când se face referire la trecutul său în comunism.

Declarații precum cele ale Patriarhului arată că BOR trebuie să își deschidă arhivele și să înfrunte trecutul său autoritar.

BOR a tolerat legionarismul și a lucrat împreună cu regimurile autoritare și totalitare ale României: dictatura regală, în care patriarhul Miron Cristea, în calitate de prim-ministru, a legitimat abolirea statului constituțional; dictatura lui Ion Antonescu și, în cele din urmă, cele patru decenii de dictatură comunistă.

Prin urmare, patriarhul Daniel trebuie să se întrebe ce anume simte despre parlamentarismul democratic și despre un stat constituțional democratic. Sau dacă modelele binecunoscute din anii 1930 și 1940 indică drumul către viitor.

Am văzut și ascensiunea AfD în Germania, Cinque Stelle în Italia. Se înscrie AUR în acest curent populist?

Trebuie remarcat faptul că România, spre deosebire de Franța, Italia sau Germania, nu a avut niciun partid extremist de dreapta și niciun partid populist de dreapta de la sfârșitul Partidului România Mare. Cu AUR, s-ar putea argumenta, România se transformă într-un stat european „normal”.

Cu toate acestea, ceea ce distinge AUR de partidele menționate în Occident sunt relația strânsă cu biserica și sprijinul din partea organizațiilor legate de biserică, cum ar fi Frăția ortodoxă.

Ceea ce au în comun sunt sprijinul și/sau finanțarea din partea Rusiei, în special legătura cu agenții ruși de influență precum Alexander Dughin și ajutorul mediatic de la canalul de propagandă rus Sputnik.

Ar fi important ca acei reprezentanți ai elitei românești care sunt promovați în mod regulat de Sputnik să ia o poziție cu privire la modul în care evaluează ei această susținere.

În orice caz, nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de declarațiile antirusești făcute de George Simion în lungul său interviu acordat Radio Europa Liberă.

Reacțiile forțelor pro-europene din Republica Moldova ne arată ce trebuie să credem despre presupusul unionism al AUR: o manipulare pentru a descuraja România în orientarea sa către UE și NATO.

Cu siguranță, AUR nu este o forță care să susțină cursul curajos al politicii externe a Maiei Sandu. Oricine agită împotriva minorităților precum Sorin Lavric cochetează cu legionarismul, relativizează rolul lui Ion Antonescu în Shoah și stârnește resentimentele anti-occidentale, subminează drumul Moldovei către Occident. Dăunează intereselor oamenilor dintre Prut și Nistru, chiar dacă pretinde contrariul.

Ca și în alte țări, elitele politice, mass-media și intelectuale pro-europene din România au subestimat emoțiile și frustrările unor părți ale populației.

Sunteți un observator lucid al României. Cum arată rezultatul acestor alegeri, victoria PSD, apariția unui partid naționalist, la capătul unor ani politici și sociali turbulenți?

Pe de o parte, este o situație mentală specială: la fel ca în alte țări, teoreticienii conspirației beneficiază de incertitudinea multor oameni din cauza crizei Covid. Această dezorientare a fost promovată de influența vizată a Rusiei. În această privință, România nu diferă de alte țări. Nici măcar întoarcerea unui partid extremist de dreapta nu face, în sine, din România un caz special. Ca și în alte țări, elitele politice, mass-media și intelectuale pro-europene din România au subestimat emoțiile și frustrările unor părți ale populației.

Elitele trebuie să ia în serios aceste griji și temeri – România trebuie să investească mult mai mult în zonele rurale și în infrastructura de transport, în îngrijirea sănătății și în educație. Protestul alegătorilor AUR ar trebui să impingă noul guvern spre o politică pozitivă și activă de dezvoltare economică și socială.

PSD a arătat că structurile sale sunt intacte acolo unde a fost puternic de la căderea comunismului și poate continua să se mobilizeze. Cu toate acestea, partidul este în prezent departe de a obține majoritatea. De asemenea, îi lipsește un lider puternic.

Rezultatul alegerilor poate fi explicat și prin comportamentul PNL și USR-PLUS. Pentru observatorul extern, este întotdeauna uimitor să vedem cât de repede forțele pro-europene se paralizează prin conflicte interne. Și aceste conflicte nu se bazează adesea pe strategii diferite, ci apar mai degrabă din rivalități personale. Cu toate certurile interne, PSD funcționează mai bine în această privință; și aceasta este o moștenire a partidului comunist, strâns condus.

În cele din urmă, rezultatul alegerilor din diaspora este remarcabil: PSD a primit cu greu voturi, ceea ce înseamnă că aversiunea față de post-comuniștii din diaspora rămâne pronunțată.

Dar succesul AUR este impresionant. Aici trebuie analizat cu precizie ce rețele sociale și ce grupuri, înclusiv în biserici, au propagat ideile AUR.

Imaginea diasporei românești în Europa s-a schimbat în urma alegerilor. Se pare că este mai predispusă la sloganuri naționaliste decât se credea anterior. Dar nu ar trebui să exagerăm: marea majoritate a românilor sunt proeuropeni.

Acum este sarcina partidelor și mass-media pro-europene, dar și a cetățenilor pro-europeni, să asume dezbaterea politică de purtat cu AUR. Partidul nu trebuie demonizat.

Este mult mai bine să arătăm incompetența liderilor, ideile lor radicale, dar mai ales să avem o dezbatere despre cine vrea să scoată România din integrarea euro-atlantică. Și mai presus de toate: unde? Ar trebui România să existe singură între UE, Rusia și Turcia? Ar trebui urmat din nou visul lui Ceaușescu despre o Românie autosuficientă și respectată?

Mulți români își amintesc cum s-a încheiat această utopie: în izolare, sărăcie și violență.

Oricine agită împotriva Europei în România, fie că procedează subtil, cum o fac intelectualii și părți ale BOR, sau deschis, ca propagandiștii AUR, ar trebui să răspundă la această întrebare.