Când 7 din 10 alegători nu vin la vot nimeni nu se mai poate ascunde nici în spatele pandemiei, nici în spatele indiferenței sau lipsei spiritului civic al oamenilor.
Un asemenea absenteism al electoratului, care a dat buluc la europarlamentare și prezidențiale, care se teme atât de tare de Covid încât umple mall-urile, este un vot de blam general pentru întreaga clasă politică.
Și mi s-a părut extrem de potrivit faptul că dl Iohannis a arătat că a înțeles acest lucru în discursul de luni seara. Mi s-a părut potrivită doza de smerenie și asumare din discursul domniei sale, după excesele, recunoscute de altfel, din ultima perioadă.
Participarea la vot a fost redusă și este foarte clar că sunt mulți români care fie n-au primit suficientă informație despre aceste alegeri, fie sunt nemulțumiți de mine, de partide, de întreaga clasă politică, de măsurile luate. Eu văd aceste lucruri! Sunt foarte hotărât ca în următoarea perioadă, împreună cu guvernul care se va forma, să analizăm cu mare seriozitate toate aceste chestiuni.
Klaus Iohannis
Așa cum extrem de potrivită mi se pare demisia lui Ludovic Orban.
Nu mai putea continua. După semnalul alegerilor ar fi fost o sfidare inacceptabilă și numele domniei sale ar fi fost un blocaj. Nu știu dacă a demisionat din proprie inițiativă, ca un gest de onoare, sau forțat de președinte (după cum știu eu), dar fapt e că a făcut-o și merită respect pentru asta.
De ce a pierdut PNL? Pe scurt (pentru că fiecare partid merită analize individuale mai largi care vor urma) pentru că a proiectat o pesedizare mai mare decât a actualului PSD.
Cazul de la Mureș, Cenușă a lui Vela și multe alte forme de clientelism revoltător. Decizii aberante și lipsite de orice fundament, precum închiderea piețelor și felul bălmăjit și ilogic în care a gestionat criza Covid.
Festivismul grețos al ultimelor săptămâni în care niciun WC nu a fost inaugurat fără prezența premierului. Campania cu mult prea agresivă, inclusiv a președintelui, împotriva unui adversar care în lipsa lui Dragnea, Șerban Nicolae, Iordache, Mitralieră etc și-a pierdut potențialul de a enerva și speria.
Ce nu înțelege dl Iohannis. Noul pe-se-de
Oamenii au simțit că a fost umflată fantoma unui adversar vechi pentru a masca lipsa de proiect, viziune și coerență. Doar că e greu să ataci credibil PSD din fruntea unei armate profund pesedizate.
Așa cum în cazul USR-PLUS, tot pe scurt deocamdată, scorul și incapacitatea mobilizării electoratului sunt în primul rând efectele lipsei de maturitate și ale comportamentului tribal care numai încredere nu inspiră.
PNL și USR-PLUS vor guverna împreună cu UDMR foarte probabil. Întrebarea rămâne cine va fi premier. Cred că în logica politică tot PNL, ca principal partid al coaliției, ar trebui să dea premierul. Dar nu oricine.
Numele trebuie să fie mai mult decât oricând un semnal către electorat că lecția a fost înțeleasă profund. E nevoie de o persoană cu foarte largă acceptare, chiar transpartinică, în societate, cu rezultate certe și dovedite, care să aibă respectul tuturor partidelor din coaliție și care să aibă și autoritate într-un PNL aflat acum în vrie.
Personal cred că singurul care îndeplinește condițiile, cu brio chiar, este Ilie Bolojan. Ar fi, din punctul meu de vedere, premierul ideal al acestei perioade, dar nu cred că se va întâmplă inclusiv pentru că, înțeleg, dl Iohannis are o adversitate veche împotriva domniei sale.
Fără dl Bolojan va fi greu de găsit o soluție. Dl Ciucă este o variantă pe care nu o văd dincolo de acest interimat, pentru că excesul de militarizare este periculos. În rest, sunt vehiculate nume cu mică anvergură politică.
Iohannis a acceptat demisia lui Orban. Nicolae Ciucă, numit interimar
Să nu uităm că va urma o coaliție grea între PNL și USR-PLUS, iar fără un premier recunoscut de ambele părți și apt să țină în mână frâiele în perioada extrem de complicată care va veni, vom retrăi perioada guvernării CDR.
Propunerea făcută de Marcel Ciolacu, în persoana prof. Rafila, ridică mult miza.
Care e riscul eșecului viitoarei guvernări?
Nu anticipatele, pentru că, sper că ne-am lămurit, în România ele sunt practic imposibile. Există desigur riscuri, economice, sociale, sanitare, riscul ratării reformelor, dar cel mai mare mi se pare cel politic.
Dacă AUR rămâne sau nu doar un accident electoral de asta depinde. Nu cred că este un partid extremist, ci un partid de tip trumpist, adică un partid conservator, naționalist, ultraortodox, antisistem, care trăiește și crește din frustrare, din ruptura dintre electorat și clasa politică.
Deocamdată sunt mai degrabă caricaturali și s-au extins doar pe rețelele de socializare, foarte uniform, cu mesaje țintite pe public vulnerabil într-o operațiune de tip Cambridge Analytica. De aceea, cei care nu erau în publicul țintă nu au auzit de ei.
Dar acum au o platformă politică parlamentară, sunt vedete, vor deveni din ce în ce mai vocali, și atacă teme antisistem extrem de sensibile în general ținute sub radar.
Și dacă frustrarea va rămâne la cote la fel de înalte sau va crește, este posibil că acest vehicul să prindă viteză, să capteze public mai larg și să obțină ceea ce îi lipsește acum pentru a fi foarte periculos: un lider charismatic.
Nu revenirea PSD este acum cel mai mare pericol. Ci expansiunea AUR.
