• Cine spune că alegerile n-au avut câştigător greşeşte. A câştigat dreapta, care a adunat peste 45 % din voturi.
• A mai câştigat preşedintele Iohannis, care a scăpat de Ludovic Orban & pretenarii săi din partid.
• N-a mai fost ca la locale, unde primarii s-au mutat cu bagaje la PNL. Ludovic Orban nu a mai avut de unde lua şi scorul a devenit, ce să vezi, aidoma realităţii. De unde nu poţi măslui nu poţi lua, asta o ştiu toţi hârşiţii de prin politică.
• USR şi-a dublat scorul faţă de 2016 şi acum se ţine ţanţoş că va intra în viitorul guvern. La fel ca Orban, Barna şi Cioloş abia acum îşi vor arăta adevărata faţă. Abia acum vor dovedi dacă pot sau nu.
• Marcel Ciolacu şi-a asigurat o opoziţe liniştită. Deşi pentru el n-a fost vorba nicio clipă de guvernare, ci de păstrarea şefiei partidului.
• Eu cred că cel căruia i se cuvin laude pentru scorul PSD este Paul Stănescu. Bătrânul a făcut ce ştia mai bine, a plusat acolo unde avea şanse, în Muntenia de sud şi n-a risipit energii şi resurse pe ifosele Dîncu & grupul de la Cluj.
• Strategia PSD a fost strategia Dragnea. Tăcere, ca să derutezi adversarul şi trudă prin filiale, ca să mobilizezi membrii de partid şi simpatizanţii. Dacă USR ar fi făcut întocmai, în loc să se burzuluiască degeaba la Nicuşor Dan şi să înjure la PNL, erau acum premianţi şi Cioloş premier desemnat.
• Rafila, vânturând ideea unei coaliţii PSD-USR, nu face altceva decât să crească preţul de piaţă al tandemului Barna-Cioloş.
• Aurul AUR e fals dacă cineva se uită de unde vin banii partidului. Iar banii ăstia explică şi de ce a picat catastrofal Ponta la alegeri. Aşa se întâmplă dacă porţi costum de prim-ministru şi lenjerie Asesoft. Şi dacă trăieşti doar cu amintirea pesedeului care ai fost.
• Victor Ponta a pierdut nu pentru că l-a băgat pe Tăriceanu în partid, ci pentru că a vrut să salveze a doua oară ţara din criză. Având în vedere că prima salvare nici n-a avut loc, lumea şi-a zis n-are de-a face nici măcar cu un plagiat politic.
• Iohannis, strigând mereu să moară pe-se-de, spunea de fapt că nu se poate făli cu vreo realizare măreaţă a domnului Ludovic.
• Strigătul de luptă al președintelui a mobilizat votanţii PSD, care s-au simţit asediaţi, obligaţi să poarte mască şi au mai avut şi pieţele închise.
• Pe Ludovic Orban nu l-a trântit prestaţia unor miniştri ca Vela, Tătaru sau Anisie, ci propria neputinţă de a ridica privirea de la firul ierbii. Dacă o ridica, îi zbura pe numiţii din funcţii în secunda doi.
• Domnului Ciolacu nu îi este la îndemână un guvern de uniune naţională din cauza preşedintelui. Dacă era vorba de o înţelegere cu domnul Ludovic, ce lacrimi ar fi curs pe sticlă de grija ţărişoarei. Ce veselie uselistă ar fi fost prin administraţie, ce de parai s-ar fi făcut punând mână de la mână la licitaţii trucate.
• Domnul Ludovic n-a procedat ca domnul Bolojan, care a tăiat din prima coada pisicii pesediste din administraţie, ci a preferat să-şi consolideze puterea în partid. Într-un partid liberal din ce în ce mai mic cu fiecare lună de pandemie. Concluzia este că orice camarilă face rău la voturi. Chiar dacă produce bani.
Ludovic Orban s-a pregătit de sărbătoare și a ajuns la o slujbă de înmormântare
• Spune-mi cum faci cu pandemia ca să-ţi spun câte voturi primeşti. Pentru că intenţia bună nu ajunge, toată treaba este facerea. Dacă bunul Dumnezeu avea intenţii bune şi atât, pe pământ guverna dracul, care e priceput la combinageală. De aia Ludovic Orban nu e Viktor Orban, nu pentru că nu vorbeşte maghiara, ci pentru că nu construieşte autostrăzi ungureşte.
• Ce s-ar fi întâmplat dacă domnul Ludovic & gaşca ar fi stat la butoane până în primăvară? Ii prindea USR-ul din urmă şi-l aveam pe Cioloş prim-ministru.
• Că alegătorii sunt mai deştepţi decât aleşii lor o dovedeşte faptul că mulţi n-au mai pus botul la găvăreală. Ai făcut ceva, te aleg, n-ai făcut nimic, nu vin la vot. Nimic n-a învăţat domnul Ludovic de la locale.
• Pandemia asta a fost ca un turnesol pentru PNL. A arătat lumii cât de pesedizat e partidul. De parcă USL-ul s-ar fi spart abia ieri.
• Se poate şi fără Băsescu, zicea bătrânul marinar după alegeri, încurajându-şi partidul. Da, se poate şi fără Senat sau Cameră, nicio problemă, e de ajuns ca pemepiştii să se uite la agonia domnului Tăriceanu.
• Mi-e milă de domnul Tăriceanu, care în loc să se ducă la pensie şi să-şi scrie memoriile, s-a dat pe mâna camarilei sale şi a eşuat în Pro România. Ce bărbat era odată, puşca şi cureaua lată a mamei lor de votanţi, care nu mai cred deloc vorbitorii despre politică.
• La final ţin să zic că dacă domnul ministru Ciucă a fost elogiat de ambasadorul american ar trebui luat în calcul ca un posibil prim-ministru. Zic asta pentru că în guvernul domnului Ludovic n-am găsit altceva mai bun, iar prin partid cam la fel. La umbra camarilei nu creşte decât iarba.