PSD n-a câștigat alegerile. Are doar un avantaj aritmetic

Președintele și PNL au făcut grava eroare de a subestima personalitatea specialistului în fața telespectatorului. Știți ce le-a răspuns ziariștilor domnul Rafila, când a fost întrebat de ce a optat pentru PSD? Le-a spus așa: „Pentru că din altă parte nu mi s-au făcut propuneri”.
Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Este nostimă bucuria care l-a apucat pe domnul Marcel Ciolacu după exit-poll-uri și după numărătoarea parțială a voturilor.

Se dă mare, clamează victoria, cere demisia liderului liberal (deși asta-i treaba liberalior, nu a lui), își felicită colaboratorii, așteaptă să fie felicitat la rândul lui și propune vreo trei-patru variante de premier, ca să arate că el e tare și că domnul Iohannis are de unde alege.

Sunt vise. Nici domnul Iohannis nu se grăbește să nominalizeze un premier PSD, dar nici PSD n-a câștigat alegerile. Are numai un avantaj aritmetic. Ca să câștigi alegerile, trebuie să ai proverbialul 50%+1 din voturi sau să faci o alianță credibilă.

PSD: Suntem gata să conducem România. Preşedintele trebuie să înţeleagă mesajul votului!

Dacă avantajul aritmetic nu vine la pachet cu posibilitatea unei alianțe, atunci acest avantaj nu folosește la altceva decât să te fandosești cu el, să te fălești în fața propriului partid cât ești de grozav, să acuzi președintele că nu-ți nominalizează premierul și să înduri umilința de a nu putea forma o majoritate, deși aritmetica ți-e favorabilă.

PSD nu are cu cine să se alieze. Singurul aliat, Pro România, se pare că nu va intra în Parlament, iar toți ceilalți, fără excepție, s-au declarat antiPSD și este puțin probabil că s-ar răzgândi vreunul.

Ce mesaj ne-a trimis electoratul

Crezând că se află pe cai mari, domnul Ciolacu a și văzut mesaje favorabile din partea electoratului, cum că acesta  dorește o guvernare PSD.

Dacă electoratul ar fi dorit așa ceva, le-ar fi acordat social-democraților  majoritatea absolută  și ar fi creditat singurul lor aliat posibil, Pro România.  Dar nu se întâmplă nici una, nici cealaltă. În plus, se pare că singurul aliat, pe care conta partidul, nu are șanse să intre în Parlament.  PSD rămâne singur cuc.

În schimb, principalele forțe declarate antiPSD – mă refer la PNL, USR-PLUS și UDMR – întrunesc vreo 47% din sufragii, simțitor mai mare decât acel 29%  al domnului Ciolacu.  Se poate îndoi cineva de mesajul antiPSD al electoratului?

Acest mesaj antiPSD n-a însemnat însă și unul proPNL, așa cum și-ar fi dorit președintele și desigur mulți dintre votanți.

PNL și-a corodat imaginea  de partid câștigător, dobândită anul trecut. Este o situație fortuită, atunci când guvernezi, să-ți deteriorezi imaginea și să pierzi voturi.  Iar PNL n-a făcut excepție și a pierdut voturi cu ghiotura, ca Haplea. Dar liberalii nu sunt numai victima situației fortuite, ci și a propriilor greșeli

Ce a greșit guvernarea PNL și domnul Orban personal

Acea imagine virală, care a  circulat în toată presa și care prezenta câțiva lideri PSD, în cap cu Ludovic Orban, la un pahar de whisky și în biroul premierului, n-a dăunat numai sub aspectul nerespectării regulilor de prevenire a pandemiei, ci și sub aspectul unui fel  de je m’en fiche al acestor lideri.

Căci, văzându-i, telespectatorul nu și-a spus printre dinți: „vai, vai, cum de nu poartă masca!”. Și-a zis, mai degrabă: „lor le arde de șnaps și de țigară, iar la mall s-a scumpit pâinea!” – și poate a mai adăugat și o înjurătură.

Îmi amintesc judecata de valoare a unui respectabil jurnalist, ceva cam așa: „când ești simplu cetățean, îți sunt permise multe, dar când ești lider, trebuie să fii demn și gentleman chiar și când te afli gol, sub duș”.

Firește  asta n-a fost singura greșeală și nici nu-mi propun să  le enumăr  pe toate, dar fără îndoială o anumită bâjbâială în luarea deciziilor a fost resimțită de public și tot resimțită a fost întârzierea multor hotărâri, luate cam în ceasul al 13-lea.

În plus, domnul Orban este șeful partidului aflat la guvernare, nu un oarecare nea Vasile de pe stradă.  Nu-i este deci permis să nu bănuiască ce hotărâri proPSD va da CCR și să aplice amenzi drastice, fără să presimtă că va trebui să le anuleze și să le dea banii înapoi celor amendați.

Aceștia n-au trecut automat în tabăra PSD, dar dacă erau cumva în tabăra PNL, apoi au părăsit-o rapid, trecând poate la USR, la PMP sau – de ce nu? – la noul AUR, declarat antisistem, ceva cam pe placul nemulțumitului care știe exact ce nu vrea, dar habar n-are să spună ce vrea.

A greșit cu ceva și președintele Iohannis?

Președintele țării ar trebui să fie intangibil la înălțimea rangului său.  Trebuie să fie omul dintr-o bucată, spre care se îndreaptă respectul tuturor. Dar, vai, domnul Klaus Iohannis, care lasă impresia că este, prin natura sa, făcut să fie respectat, s-a demonetizat singur.

Căci ce altceva decât demonetizare este să apari seară de seară, pe la orele șase sau șapte fix, ca să le comunici românilor cum să se ferească de temutul virus, cum să se spele pe mâini și cum să poarte masca peste nas, amintind de fiecare dată despre răutățile lăsate în urmă de către PSD, la plecare?

Ce nu înțelege dl Iohannis. Noul pe-se-de

Am înțeles, domnule președinte, știm cum să ne spălăm pe mâini, dar de la șeful statului am aștepta altceva mai deosebit, decât asta cu dezinfecția și cu statul acasă, pe care un specialist virusolog ne-o poate explica mai convingător decât – să mă iertați – un președinte de țară.

Da, ieșind prea des la televizor, președintele Iohannis s-a demonetizat singur și nimic nu poate fi mai dăunător decât un președinte care își strică singur imaginea și te face să nu mai ciulești urechile când știi că va vorbi la televizor. Îți vine să-ți spui în barbă: „știu ce-o să spună, tot aia cu dezinfecția”.

Nu zic că președintele  trebuie să se ascundă într-un turn de fildeș, dar nici să se implice în explicații tehnice, pe care poate le-ar prezenta mai convingător un specialist.

Președintele și desigur PNL au făcut grava eroare de a subestima personalitatea specialistului în fața telespectatorului. Știți ce le-a răspuns ziariștilor domnul Rafila, când a fost întrebat de ce a optat pentru PSD? Le-a spus așa: „Pentru că din altă parte nu mi s-au făcut propuneri”.

Să fi fost mai repede de mână Ciolacu decât Orban? Sau nu și-a dat  seama nici președintele cât de flatat s-ar fi simțit domnul Rafila, dacă ar fi fost invitat la Cotroceni pentru consultări de specialitate și cât ar fi fost de receptivi telespectatorii, dacă măsurile antiCOVID le-ar fi fost prezentate, spre exemplu, de un specialist de înaltă clasă, membru al OMS?

Ca urmare, ce ne așteaptă de acum încolo?

Ce ne așteaptă este foarte clar. PNL va face iarăși Guvernul, dar nu singur. Cu USR alături, cu UDMR și poate cu PMP, dacă acesta va trece până la urmă pragul electoral. Dacă nu, atunci fără. Dar și așa, majoritatea va fi foarte fragilă. 

O majoritate fragilă este ușor de atacat, iar PSD nu va pierde nicio ocazie să introducă moțiuni de cenzură, moțiuni simple și să cheme miniștrii de la treabă, ca să dea explicații, iar ulterior să-i critice că nu-s pe fază, acolo unde sunt ei.

Atâta știe să facă domnul Ciolacu, mai mult nu, și o va face. Nu-l putem opri. Mai nou, Guvernul va avea de luptat nu numai cu Opoziția, ci și cu propriii colegi de guvernare, unde nu se poate să nu încerce a se impune ba domnul Barna, ba domnul Cioloș, ba veșnica balama electorală UDMR și poate chiar domnul Băsescu, dacă va intra în Parlament și dacă-l va invita domnul Orban la guvernare.

Și unde credeți că vor duce toate acestea, în condițiile unei majorități fragile? Mereu la ideea anticipatelor.

Anticipatele sunt însă puțin probabile. Pe de o parte, noii parlamentari, abia așezați la masa cu bucate, nu vor accepta să-și întrerupă ospățul. Pe de altă parte, experiența scrutinului pe timp de pandemie va face orice politician să evite alt scrutin, până la dispariția flagelului.

Deci de acum încolo asta vom avea, o majoritate fragilă, un guvern timorat, un președinte pregătit să-și apere guvernul fie ce-o fi și – inevitabil – o forță în ascensiune, numită AUR, care va contesta necontenit sistemul, va susține că nimeni nu este bun, câștigând mereu noi și noi adepți, dar fără să fie în stare să creeze altceva decât numai haosul.  Prevăd un C.V. Tudor redivivus.

Să dea Dumnezeu să n-am dreptate.

Citeşte şi alte analize despre rezultatele de la alegerile parlamentare: