Ar fi bine ca liderii politici să se abțină să mai învinovățească oamenii pentru că n-au ieșit la vot.
Mulți dintre cei care renunță la această îndatorire cetățenească au motivele lor și, din când în când, în opinia mea ar fi bine ca politicienii să stea de vorbă cu oameni care nu votează. Vor afla lucruri interesante.
Asta nu înseamnă ca oamenii responsabili din această țară să nu facă tot posibilul pentru a-i convinge pe concetățenii lor că votul e principalul mod prin care o societate democratică poate evolua, se poate schimba.
Pe de altă parte, ce-ați fi vrut să facă un cetățean care în 2019 și-a pus speranțele în PNL și a crezut în promisiunile lui Ludovic Orban și cele ale președintelui Klaus Iohannis că vor face o altfel de politică decât PSD după ce au văzut documentarul recorder.ro?
Nu i-a apucat lehamitea când au constatat același proces de politizare rapidă a unei instituții și împărțirea funcțiilor de conducere unor băieți care au lipit afișe în campanie?
După difuzarea acelui documentar, văzut de peste 2 milioane de ori pe YouTube și Facebook, reacția președintelui a întârziat trei zile ca să anunțe că “se va documenta”, iar cea a premierului și mai târziu, spunând că situația va fi rezolvată după alegeri.
Ervin Molnar e și azi director la Apele Române. Ce ar putea face un alegător normal la cap care urmărește o astfel de întâmplare? Cum îl determini să meargă la vot? Și cu ce partid să voteze?
Dar să punem problema altfel. Un cetățean a votat cu PSD în 2016, crezând că Dragnea, în urma promisiunilor, îl va ajuta să recupereze ce a pierdut în marea criză, dar când vede corupția și atacurile la adresa sistemului de justiție își schimbă atitudinea, iar în 2019, la europarlamentare votează cu PNL, iar la prezidențiale cu Iohannis.
Ce credeți că a făcut fostul votant PSD, trecut la PNL, în data de 6 decembrie, după un an de guvernare liberală în care criza sanitară s-a amestecat cu lăcomia și aroganța politicianului român ajuns la putere?
Prin natura profesiei, am avut ocazia să cunosc oameni politici care au fost în Opoziție, apoi au ajuns la Putere, pentru ca din nou să facă traseul în sens invers, în Opoziție.
Nu există magie pe lumea asta care să producă o transformare mai mare a unui om, de la normalitatea și raționalitatea pe care le are când e în Opoziție la aroganța și opacitatea pe care le capătă când ajunge la Putere.
E un fenomen rapid și șocant pe care nu pot să-l explic decât prin senzația de forță absolută și beția dată de accesul la resurse și la posibilitatea de a beneficia de privilegiile unei funcții importante.
Ludovic Orban s-a pregătit de sărbătoare și a ajuns la o slujbă de înmormântare
În seara de 6 decembrie, de exemplu, Marcel Vela, liberal, pentru o perioadă de un an ministru de Interne, a intrat în curtea sediului PNL cu mașina instituției, condusă de șofer, până în mijlocul curții, aproape urcându-se pe cameramanii și reporterii aliniați în fața intrării principale a clădirii.
Când s-a dat jos din mașină, am avut o senzație că am fost aruncat în timp, în perioada liceului, când eram duși la mitingurile lui Ceaușescu. Înainte de venirea dictatorului, noi, elevii, eram inspectați de tot felul de oficiali comuniști. Aveau aceeași atitudine arogantă, distantă și opacă asemănătoare cu a unor oficiali din vremurile noastre.
Ceva s-a schimbat, totuși, pentru că în aceeași seară l-am văzut și pe Ciprian Ciucu, primarul liberal al Sectorului 6, venind la partid pe jos, cu mâinile în buzunare și cu masca pe figură.
După rezultatul dezastru obținut de PNL, Ludovic Orban a demisionat la scurt timp după ce Klaus Iohannis l-a informat, conform unor surse din partid, că nu-l poate desemna pentru a forma un nou guvern.
Într-o criză asemănătoare se află și USR-PLUS care stagnează de la alegerile prezidențiale și asta pentru că Dan Barna nu și-a depus mandatul după eșecul înregistrat în fața Vioricăi Dăncilă, PSD, ratând obiectivul avut de a intra în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Acea înfrângere i-a minat autoritatea în partid, ducând la o erodare a încrederii publicului în această alianță care, în mandatul autocratic al lui Dragnea, a contribuit la salvarea democrației din România.
Votul nu iartă pe nimeni.
Doi foști prim-miniștri, e vorba de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu, au părăsit scena la aceste alegeri, nereușind să treacă pragul de accedere în Parlament cu formațiunea Pro România.
Aceasta ar trebui să fie o altă lecție pentru cei care decid să facă politică. În 2015, Victor Ponta era prim-ministru, iar în 2017, Călin Popescu Tăriceanu era liderul Senatului, al doilea în ierarhia statului după președintele României.
Prăbușirea lor ar trebui să le dea de gândit pescuitorilor în ape tulburi din politica românească.
Propunerile Alianței USR PLUS pentru protocolul coaliției de guvernare cu PNL
E foarte probabil să avem o majoritate fragilă PNL, USR-PLUS și un guvern condus de liberalul Ilie Bolojan.
În acest moment, Klaus Iohannis nu are nevoie numai de un premier respectat și eficient, dar are nevoie și de un lider politic care poate reclădi încrederea în PNL, un partid aflat într-o situație dificilă după alegerile din 6 decembrie.
Din punctul meu de vedere, lecția cu care rămânem după aceste alegeri e că realitatea e întotdeauna mai complicată decât așteptările noastre, indiferent dacă suntem aleși sau alegători.
Și cea mai mare eroare e să proiectăm așteptările personale la nivelul întregii societăți. Nu se va potrivi niciodată rigorilor individuale. Poate unii dintre noi am uitat, dar la Casa Albă, în fruntea celei mai puternice și influente democrații din lume, se află încă un tip care susține că a câștigat alegerile, pierdute de mai bine de o lună.
Un lider AUR spune că deja au fost contactați și de PSD, și de PNL
