Oliver Jens Schmitt: De ce a susținut președintele Klaus Iohannis că alegerile nu au fost influențate din exterior? Cine deținea ce informații, când, și când le-a transmis cui? – sunt întrebări care trebuie să primească răspuns, pentru că doar reprimarea legionarilor nu este suficientă.
Mult mai periculoase decât neolegionarii sunt acele cercuri ale „statului profund” român care au tolerat și au promovat în secret tendințele neo-legionare timp de mulți ani, avertizează istoricul Oliver Jens Schmitt, într-un nou interviu acordat spotmedia.ro.
Cum vedeți decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale? Este una inevitabilă, în context sau este una mai degrabă criticabilă?
Decizia a salvat foarte probabil România de un președinte neo-legionar pro-rus sau, mai exact, cel puțin pentru moment. Cu toate acestea, ea ridică multe întrebări care nu consolidează tocmai încrederea în instituții.
De ce a decis inițial CCR că alegerile au fost valide? De ce a susținut președintele că alegerile nu au fost influențate din exterior? Cine deținea ce informații, când, și când le-a transmis cui?
Aceste întrebări sunt puse în prezent în România. Și, în esență, nu li se răspunde. Și tocmai acest lucru nu va diminua furia și neîncrederea multor oameni față de establishment-ul politic.
Știm acum că erau pregătite o serie de evenimente care să destabilizeze situația, mă refer la foști luptători în Legiunea Străină, alte personaje neolegionare, o atmosferă care ne aduce aminte de anii 1930, mai degrabă. Cât de mari sunt proporțiile acestui fenomen neolegionar?
Nucleul dur al neo-legionarilor, inclusiv bărbații care au fost arestați de poliție la sfârșitul săptămânii, nu este probabil foarte mare în termeni de număr.
Mult mai periculoase sunt acele cercuri ale „statului profund” român care au tolerat și au promovat în secret tendințele neo-legionare timp de mulți ani.
De ce poliția și sistemul judiciar au stat deoparte ani de zile, în ciuda tuturor avertismentelor?
Ce rol joacă serviciile de informații în ascensiunea tendințelor neo-legionare? De ce au tolerat mitropoliții responsabili mănăstiri neo-legionare și propaganda preoților?
Acest sfârșit de săptămână a arătat că autoritățile pot lua măsuri împotriva neo-legionarilor dacă doresc acest lucru.
Totuși, Călin Georgescu a ajuns un pericol, pentru cā serviciile de informații, instituțiile nu au avut sau nu au știut să proceseze informații care să prevină o astfel de ascensiune. Ce urmează? Cum vedeți posibilā reformarea serviciilor de informații?
În primul rând, trebuie remarcat că însuși faptul că publicul atribuie serviciilor secrete un rol atât de important în viața politică dăunează grav unei democrații și încrederii cetățenilor în instituții.
Faptul că România nu a experimentat niciodată lustrația se răzbună aici - lipsa lustrației este moștenirea grea a PSD și a altor forțe ale căror rădăcini se află în dictatura comunistă. Aparent, Parlamentul nu are o funcție de control asupra serviciilor secrete, ci mai degrabă invers. Desigur, este foarte dificil să reformezi un număr mare de servicii secrete atunci când există un conflict în desfășurare în imediata vecinătate.
Este evident că acest sistem trebuie să fie reorganizat în mod fundamental și plasat sub control parlamentar. Cu toate acestea, se pune întrebarea cine are voința politică pentru o astfel de reformă, care ar avea, de asemenea, un impact asupra principalelor partide.
Cu alte cuvinte: o reformă a serviciilor secrete este cu greu posibilă fără o reformă fundamentală a sistemului politic. Aproape niciun partid nu ar fi neafectat. Prin urmare, se pune întrebarea - există oameni în partidele principale care ar pune interesele țării mai presus de interesele particulare ale partidului lor într-o astfel de situație de urgență?
Deși documentele desecretizate de CSAT indică un actor statal malign, acesta nu este numit expres. Vladimir Putin însă a numit România, într-un mesaj de zilele trecute. Este, credeți, o recunoaștere a implicării Moscovei sau mai degrabă încearcă să scoată profit și de unde nu a făcut o investiție?
Putin se folosește de orice ocazie pentru război psihologic. El profită de confuzia considerabilă din România, unde se confruntă numeroase interpretări divergente ale situației politice. În prezent, este foarte dificil de a obține o imagine clară a situației. Și unele lucruri amintesc de manipularea evenimentelor din 1989, deoarece interpretarea revoluției din 1989 este, de asemenea, caracterizată de discuții despre influența sovietică și tot felul de scenarii conspiraționiste.
În ceea ce privește situația actuală, este corect să spunem că extrema dreaptă din România, inclusiv Călin Georgescu, a primit sprijin propagandistic masiv din partea Rusiei de ani de zile. Dar fără sprijinul statului profund român, Georgescu nu s-ar fi ridicat niciodată la asemenea înălțimi - doar inactivitatea de facto a sistemului judiciar ridică serioase semne de întrebare aici, la fel ca și faptul că alte autorități de securitate au închis ochii. Aceasta înseamnă că, fără sprijinul intern al României pentru extrema dreaptă, Rusia nu ar fi avut niciodată ocazia de a promova o astfel de mișcare.
Cu toate acestea, succesul enorm al lui Georgescu din ultimele săptămâni poate fi probabil explicat prin ajutor extern. Dar este important să subliniem care fapte sunt sigure și unde avem nevoie de mai multă claritate: promovarea lui Georgescu de către propaganda rusă și declarațiile sale repetate de sprijin pentru Rusia și Putin sunt sigure; mecanismele de pe rețelele sociale și finanțarea campaniei trebuie evaluate în prezent pe baza documentelor publicate de serviciile secrete.
Cu toate că așteptam ca Rusia sa fie tot mai slăbită, iată că ea reușește sa inducă masiv haos. Ce și cine o întărește? Putem pune și căderea guvernului din Franța în acest context?
Situația internațională este în prezent extrem de volatilă. În Franța, partidele pro-ruse de extremă-stânga și de extremă-dreapta au majoritate în Parlament. Cu toate acestea, unul dintre cei mai importanți aliați ai Rusiei, președintele sirian Bashar Assad, a fost răsturnat la sfârșitul săptămânii, schimbând masiv situația din Orientul Mijlociu în defavoarea Rusiei.
De asemenea, este clar că Rusia nu mai este în măsură să sprijine aliați importanți.
Trebuie să citim clar aceste știri: Putin se află sub o presiune severă, Ucraina îi blochează cele mai importante forțe. Este esențial ca Occidentul să crească presiunea și să înțeleagă cât de mult este presat Putin. Donald Trump a recunoscut legătura dintre Ucraina și Siria. Acest lucru face ca slăbiciunea Parisului și mai ales a Berlinului, unde cancelarul Olaf Scholz își desfășoară campania electorală pe spatele Ucrainei, să fie cu atât mai fatală.
România a pierdut din credibilitate- extern- dar și intern. Ce credeți că trebuie făcut imediat, pentru ca haosul să fie limitat? Care sunt instituțiile responsabile?
Este esențial ca alegerile să se desfășoare corect și ca legile să fie aplicate corect, în special în ceea ce privește extremiștii.
Weekend-ul trecut a arătat cât de slab este Georgescu atunci când statul și BOR își încordează mușchii. Mobilizarea planificată nu s-a materializat; extremiștii au fost arestați. Rolul patriarhului Daniel trebuie, de asemenea, subliniat: în ciuda unei majorități antioccidentale în Sfântul Sinod, el și-a declarat sprijinul pentru UE și s-a asigurat că bisericile nu sunt folosite abuziv ca centre de mobilizare pentru neo-legionari.
Nu trebuie să uităm cum au sfârșit legionarii în perioada interbelică: prima generație din jurul lui Codreanu a fost lichidată de Carol al II-lea; a doua generație din jurul lui Horia Sima de armata lui Ion Antonescu. Acest lucru ilustrează regula generală: dacă poliția și armata funcționează și există o voință politică de a lupta împotriva extremiștilor, aceștia nu au nicio șansă. Așadar, se pune din nou întrebarea: de ce a tolerat statul ascensiunea extremiștilor care pot fi ușor arestați și aduși în fața justiției?
Imaginea extremiștilor arestați i-ar face, de asemenea, pe mulți oameni să se gândească pe cine au susținut în furia lor față de politicienii corupți. Dar istoria are și o lecție de predat: represiunea singură nu este suficientă. Dacă sistemul politic nu câștigă credibilitate, potențialul extremist rămâne.
În ceea ce privește instituțiile, impresia este că multe dintre ele sunt divizate intern, cu forțe pro-europene și anti-occidentale care se opun reciproc. Acesta este motivul pentru care analiza situației actuale este atât de dificilă. Pentru a proteja România de o criză atât de gravă în viitor, nu este suficient să discutăm doar despre serviciile secrete. Ar trebui, de fapt, să înceapă o dezbatere fundamentală despre întregul stat.