Nu este bine, dar putea fi cu mult mai rău. Aceasta ar fi sinteza efectelor deciziei fără precedent prin care CCR a anulat alegerile prezidențiale în totalitate. Marele pericol ca țara să ajungă pe mâna unui sonat/șarlatan păpușat de forțe obscure, inclusiv Rusia, a fost evitat printr-o decizie a CCR în afara cadrului legal.
- Curtea Constituțională a anulat turul 1 al alegerilor prezidențiale
- Reacția SUA după ce CCR a anulat alegerile prezidențiale: Suntem alături de poporul român, care se confruntă cu o situație fără precedent!
Pe fond, ceea ce reproșează CCR în motivarea deciziei e corect: manipularea votului prin dezinformare și încălcarea egalității de șanse ca urmare a încălcării legislației electorale.
Plus, desigur, problema finanțării campaniei lui Georgescu: „Curtea ia act de faptul că un candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale.
Astfel, declarațiile depuse la Autoritatea Electorală Permanentă ale unuia dintre candidați referitoare la bugetul său de campanie, pe care l-a raportat că fiind 0 lei, sunt în contradicție cu datele prezentate în ‘Notele de informare’ ale Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă și a Serviciului Român de Informații”.
Dar procedura a fost un fiasco: invalidarea după ce abia validaseră turul I, autosesizarea pe baza unor petiții, ședință despre care multă vreme nu a fost clar dacă era informală sau oficială, anularea după ce votul începuse în diaspora.
Pe scurt, CCR a luat din nou legiferarea pe cont propriu pentru a anula alegerile, ceea ce reprezintă un nou precedent pe care este posibil să-l vedem repetat oricând, cu sau fără aceeași fundamentare factuală certă.
CCR a corectat prin mijloace discutabile juridic propriul abuz prin care a eliminat-o pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială, momentul în care un electorat rămas orfan a început să-l ridice pe Călin Georgescu până la nebunia în care a împins țara.
În plus, există riscul prăbușirii încrederii în valoarea și forța votului, piatra de temelie a democrației. Dacă oamenii vor ajunge la concluzia că indiferent cum votează, rezultatul poate fi anulat, e posibil ca participarea lor la jocul democratic să se prăbușească cu efect direct asupra legitimității oricărei puteri politice.
Dar pericolul astfel evitat era imens.
Să nu ne amăgim: riscul că dl Georgescu să câștige alegerile era foarte mare. Ultimele sondaje făcute chiar înainte de decizia CCR și după desecretizarea documentelor CSAT îl plasau în avantaj.
Pentru ca Elena Lasconi să recupereze ar fi fost nevoie de o mică minune. Și când de partea cealaltă este, cu prima șansă, un personaj atât de periculos, riscul nu poate fi asumat.
De aceea, deși omenește îi pot înțelege dezamăgirea, reacția dnei Lasconi a fost dezamăgitoare și nepotrivită pentru statura unui potențial președinte al unui stat aflat în riscul de a ajunge pe mâna unei lighioane rusofile și neolegionare. Riscul personal poate fi asumat, nu și cel național. În schimb, a fost excepțională poziționarea dlui Dominic Fritz, un om politic din ce în ce mai consistent.
Glonțul nu a plecat de pe țeavă, pe moment România a fost salvată, un lucru care s-a văzut imediat și din evoluția bursei, înverzită. Parcursul constituțional al următoarelor luni e destul de clar până la prezidențialele care vor avea loc cel mai probabil în martie.
Dar asta nu înseamnă că s-a terminat. De-abia ar trebui să înceapă. Ce?
1. Analiza unui monumental eșec instituțional pe toate palierele. Sub nasul SRI a crescut un puroi neolegionar a cărui periculozitate a minimalizat-o. Sub nasul tuturor serviciilor de informații, Rusia și-a făcut de cap în alegeri și a reușit să pună o țară UE și NATO sub asediu politic.
S-au prins, spune chiar președintele Iohannis, abia după alegeri, când ditamai monstruozitatea a început să li se pară că dă unele semne, a căror investigare a cerut-o Klaus Iohannis.
Nu au trecut decât câteva luni de când generalul SRI Rog ne explica ce tare e serviciul dacă un partid politic influențează alegerile: „noi ne folosim toate mijloacele și forța de care dispune un serviciu de informații pentru a elimina acea amenințare. În multe situații nici nu se știe că suntem noi în spate, că noi am făcut toată treaba: mergem la instituțiile cu atribuții legale de a închide, le furnizăm toate informațiile și ele iau acele măsuri”.
Cum e posibil ca documentele CSAT din 28 noiembrie, care arătau niște aspecte de o gravitate imensă, nu au ajuns la CCR dintr-un bun început, astfel încât să fie evitată prima validare a turului I?
Parchetul general s-a plâns că nici el nu a primit documentele de care ar fi aflat din presa, odată cu tot poporul, după desecretizare. Dacă e așa, cum se face că ministrul Justiției, membru CSAT, nu a făcut demersurile pentru că PICCJ să aibă la dispoziție toate datele?
Instituții inerte, care nu comunică, fără reflexe, au dat măsura unui stat paralizat, nefuncțional, trezit din somn când pionul Rusiei era pe cale să pună mâna pe președinția țării.
Așa ceva ar trebui analizat în detaliu și ar trebui să se soldeze nu doar cu multe demiteri, ci și cu cercetări cel puțin disciplinare. Pentru că România se dovedește complet descoperită.
2.Măcar acum, după ce balaurul a ieșit la suprafață, ar trebui să înceapă lupta cu capetele lui, începând cu dubioasele organizații neolegionare și taberele paramilitare, finanțatorii dubioși ai lui Georgescu și, desigur, el însuși.
Parchete care nu au dus la capăt nici măcar un singur dosar privind manifestări legionare, inclusiv pe cel al lui Călin Georgescu, ar trebui să se ocupe serios de acest miraj periculos fundamentat pe o imensă ignoranță.
3.Politica nu mai poate funcționa la fel. Alegerile acestea au fost un șoc de proporții în care electoratul a dat un mesaj cât se poate de clar: nu mai merge așa. Simplul fapt că pericolul iminent a fost eliminat nu înseamnă că starea de fond care l-a generat a dispărut și ea.
Și dacă el nu va fi tratat, dacă partidele nu vor reuși să se recredibilizeze rapid, apariția unui nou Georgescu va fi doar o chestiune de timp.