România intră într-un nou ciclu al salturilor înapoi, nu doar din perspectiva crizelor suprapuse, ci și al creșterii extremei drepte cu tot cu antisemitismul visceral, dar într-o țară din care evreii au plecat.
Mituri și prejudecăți vechi iau forme noi, iar memoria pare să nu joace de partea bună a istoriei, după cum rezultă din Raportul anual de monitorizare a antisemitismului, care tocmai a fost dat publicității de Institutul Elie Wiesel pe baza unui sondaj făcut de Social Monitor.
Întoarcerea la numerus clausus?
35% dintre respondenți susțin limitarea accesului evreilor în anumite profesii, un fel de întoarcere la numerus clausus din perioada mișcării studențești (1922-1923 Iași, Cluj, facultățile de medicină și drept). Nu e vorba deci despre un antisemitism nou, ci despre reciclarea unui repertoriu cultural, cum ar spune Irina Livezeanu, profesoară la Universitatea din Pittsburgh (Cultură și naționalism in România Mare, Humanitas, 1998) care a descris antisemitismul interbelic nu ca ură abstractă ci ca instrument de mobilitate socială pentru o intelectualitate nou urbanizată.
Raportul publicat de Institutul Elie Wiesel observă și „o tendință în creștere” a camuflării antisemitismului clasic „sub forma retoricii antisioniste” în care „sionist” devine doar un paravan pentru „evreu”. Altfel spus, ar fi vorba despre un „cod cultural” care funcționează ca formulă de recunoaștere pentru suveraniști.
Mitul celor trei milioane de apartamente
Peste 40% dintre români aderă cu ușurință la teorii conspiraționiste antisemite după cum rezultă din Raportul Elie Wiesel. Structura mitului are o istorie veche (și se referă la complot, substituție demografică, deposedare), dar de data aceasta mitul e actualizat: exemplul dat în Raport este cel al milioanelor de apartamente pregătite pentru evreii care ar urma să vină în România.
Mitul apartamentului se adaugă la celelalte mituri istorice. De ce apartamentul? O traumă materială postcomunistă sau o ilustrare a felului în care un șablon antisemit se mulează pe anxietatea materială cea mai acută dintr-o societate? La finalul anului 2025, 40% dintre români, cu aproape 20% mai mulți decât cu patru ani în urmă, au ajuns să creadă că evreii „acționează pentru destabilizarea societății în care trăiesc”.
Mareșalul Antonescu și „sfinții închisorilor”
În 2026, Curtea de Apel București a respins o solicitare de reabilitare a mareșalului Ion Antonescu, iar în 2025, a fost pictată o biserică bucureșteană din zona Apărătorii Patriei cu portretele unor legionari cunoscuți: Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu. Aceștia au fost șterși ulterior, în urma unei investigații G4media.
Cele două evenimente, menționate în Raportul Wiesel scot la iveală felul în care a fost construită memoria colectivă după 1989. Cultul mareșalului Antonescu, început încă din ultima perioadă a regimului comunist și continuat în prima decadă a tranziției cu ședințe comemorative în parlament, busturi în locuri publice, dispărute între timp și nume de străzi.
Constanța și Câmpulung sunt orașele în care mareșalul fascist are încă străzi. Există și destule biserici care îi venerează portretul mural. Mareșalul fascist, care a condus România în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, e responsabil pentru deportarea celor peste 100.000 de evrei în Transnistria și pentru moartea altor circa 300.000. În același timp, războiul dus de el alături de Hitler împotriva URSS și faptul că a fost deținut în Uniunea Sovietică, apoi condamnat la moarte de Tribunalul Poporului și executat în 1946 la Jilava îl face în fața multora un erou.
Există o competiție a memoriei: Antonescu e apărat ca om de stat mai ales în zona extremistă și a militarilor naționaliști (inclusiv fostul președinte Traian Băsescu a avut cuvinte de laudă pentru el, deși i-a criticat strategia militară). În schimb, legionarii șterși de pe biserica bucureșteană sunt considerați niște sfinți în aceeași măsură de extremiști și de Biserică: Gafencu, mort în penitenciarul Târgu Ocna, după o criză mistică la 31 de ani, Vulcănescu, mort la Aiud la 48 de ani, după bătăi crunte și 6 ani de închisoare umilitoare, în care sunt mărturii că ar fi ajutat sau chiar salvat de la moarte pe unul din colegii de celulă care avea circulația blocată de frig și pe care l-a culcat peste el; Gyr a stat în închisorile comuniste aproape 15 ani, într-un regim dur la Aiud, unde la începutul anilor 1960 a început să cedeze și să colaboreze cu Securitatea.
Pe ei, site-urile ortodoxiste îi consideră „sfinții închisorilor”: Mircea Vulcănescu, sociolog și filosof, subsecretar de stat la ministerul Finanțelor, a făcut parte din guvernul Antonescu din ianuarie 1941 până în august 1944 și a participat la confiscarea averilor evreilor, Radu Gyr, lider regional al Mișcării Legionare, devine în guvernarea acesteia director general al teatrelor și îi dă afară de peste tot pe actorii evrei, obligându-i să joace doar la Barașeum, singurul teatru evreiesc autorizat.
El e autorul cunoscutului imn „Sfânta tinerețe legionară” și diferitelor colinde legionare cântate și în noua Catedrală a Mântuirii neamului; Valeriu Gafencu, liderul organizației legionare Frățiile de Cruce din orașul Iași și regiunea Basarabiei nu poate fi acuzat de crime concrete și probabil că a murit înainte să-și dea seama de lumea prin care a trecut.
Fostul prezidențiabil Călin Georgescu continuă să-l copieze cât poate pe mareșalul Antonescu în gestică și discurs, în parlament, au fost omagiați sfinții închisorilor, George Simion a imitat nunta lui Corneliu Zelea Codreanu din 1925 și Context.ro a descoperit legăturile dintre cuibul Frăției de Cruce, galeriile care deturnează proteste pașnice și liderul AUR.
Creșterea antisemitismului într-o țară în care mai sunt doar câteva mii de evrei are legătură cu propaganda suveraniștilor, cu șarmul radicalismului care crește pe seama neputinței partidelor tradiționale. Memoria pervertită de național-comunismul lui Ceaușescu și de tranziția complicată joacă la ruleta istoriei prejudecățile care au dus la crimele cele mai oribile ale secolului trecut.
Autor: Sabina Fati
Rusia acuză România că a „regizat” incidentele cu dronele și amenință cu un răspuns
Răzvan Raț, luat în colimator în Italia: „Principala sursă de tensiune”
Percheziții la angajați suspectați că au furat ani la rând din avioane parfumuri, mâncare și încasările de la bord
Ziua 1618 Un atac rusesc a ucis o familie cu trei copii. Kievul nu se lasă și distruge al optulea depozit Wildberries. Un proiectil a explodat în Polonia
