La 18 ani de la summit-ul Alianței Nord-Atlantice organizat în România, fostul cancelar german Angela Merkel își argumentează tot la București opoziția față de primirea Ucrainei și Georgiei în anticamera NATO.
Angela Merkel (2005-2021) și-a lansat la București volumul de memorii Libertate (Editura Litera), printr-un dialog cu jurnalistul și fostul ambasador Emil Hurezeanu. Discuția din sala arhiplină a Ateneului Român a durat o oră și jumătate și a atins punctele fierbinți ale carierei sale politice, de la relațiile complexe germano-ruse, la politica energetică a guvernelor Merkel, trecând prin criza europeană din anii 2008-2010, deciziile NATO privind Ucraina, migrația masivă din perioada războiului din Siria, anexarea Crimeii, pandemia de Covid.
Când a fost întrebată cum a primit declarația președintelui ucrainean după tragedia de la Bucea în care forțele ruse au omorât cu brutalitate aproape 500 de civili, inclusiv copii și femei, Merkel nu a avut niciun fel de ezitare să răspundă că nu are remușcări.
Ea s-a opus în 2008 la summit-ul NATO de la București acordării Planului de Acțiune pentru Aderare (Membership Action Plan, MAP) pentru Ucraina și Georgia în ciuda insistențelor președintelui american George W. Bush.
Fostul cancelar a lăudat curajul lui Volodimir Zelenski și nu s-a referit deloc la declarația lui de după Bucea: „Îi invit pe doamna Merkel și pe domnul Sarkozy să viziteze Bucea și să vadă la ce a dus politica de concesii față de Rusia în 14 ani.”
Ce s-a întâmplat la summit-ul NATO de la București din 2008
Angela Merkel a explicat amănunțit în memoriile ei ce s-a întâmplat la summit-ul de la București, dar a trasat și de pe scena Ateneului argumentele centrale ale opoziției sale în tandem cu președintele francez Nicolas Sarkozy:
(1) doar o minoritate a populației Ucrainei susținea la acea vreme aderarea la NATO;
(2) admiterea unui nou membru nu trebuie să-i aducă doar lui securitate, ci și Alianței;
(3) flota militară rusă era cazată la Sevastopol, în Crimeea Ucraineană, iar Tratatul ruso-ucrainean garanta această prezență în peninsulă până în 2017;
(4) în Georgia erau conflicte teritoriale nerezolvate în Abhazia și Osetia de Sud, deci erau motive serioase să nu poată începe negocierile de aderare;
(5) în plus, chiar dacă primeau Membership Action Plan, nu li se aplica Articolul 5 din Tratatul Organizației Nord-Atlantice;
(6) statele est-europene au avut nevoie de 4-5 ani de pregătire înainte să intre în NATO (România a semnat Parteneriatul pentru Pace în 1994, a ratat aderarea din 1999 hotărâtă la summit-ul de la Madrid din 1997 și a fost primită în 2004)
Dependența Germaniei de gazul rusesc
Angela Merkel a mai spus că „în 2008, când Rusia a atacat Georgia, președintele georgian Mihail Saakașvili i-a cerut sprijin omologului său american George Bush”, care pledase pentru primirea Georgiei în anticamera NATO, dar că „președintele Statelor Unite a refuzat, spunând că un astfel de sprijin ar duce la un conflict global”.
„Avem tendința să privim lucrurile din perspectiva zilei de azi, dar în politică deciziile trebuie luate pe loc”, a subliniat Merkel, care în memoriile ei detaliază tema summit-ului de la București: „Fusese o iluzie să presupunem că statutul MAP ar fi protejat Ucraina și Georgia de agresiunea lui Putin, că acest statut ar fi avut un asemenea efect de descurajare încât Putin ar fi acceptat desfășurarea evenimentelor fără să facă nimic.”
Oricum, în 2008, la București, numărul statelor care s-au împotrivit aducerii Ucrainei și Georgiei mai aproape de NATO a fost mai mare decât al celor care au crezut în meritele celor două țări. Merkel a apărat acest compromis 18 ani mai târziu, tot la București.
Când a fost întrebată despre dependența de gazul rusesc, a explicat că tranzitul se făcea prin Ucraina, iar fostul președinte ucrainean Petro Poroșenko i-ar fi spus că țara trăiește cu ajutorul taxelor pe care Kievul le percepe pentru transportul gazelor:
„Ucraina și-a dorit mult să fie țară de tranzit.” Fostul cancelar a mărturisit că a susținut proiectul Nord Stream 1 (conducta care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică, devenită operațională în 2011), dar că în cazul Nord Stream 2, care urma să dubleze cantitatea de gaz rusesc pe aceeași rută, a fost mai complicat. Ambele sunt nefuncționale și au fost sabotate după ce a început războiul.
Democrația prin compromis, diplomație susținută prin putere militară
Angela Merkel a încercat să descrie relația complexă pe care a avut-o Germania cu URSS și apoi cu Rusia prin prisma vinovăției istorice: 20 de milioane de ruși au murit în al Doilea Război Mondial din cauza Germaniei.
A vorbit despre încercarea predecesorilor săi creștin-democrați de a atrage Rusia în sfera de dezvoltare europeană, subliniind că atunci când ea a fost prima dată la Moscova a spus că „e prea devreme să se vorbească despre aderarea Rusiei la NATO”.
Venind în zilele noastre, fosta șefă a guvernului de la Berlin a insistat că Europa are nevoie, pentru a deveni un adevărat jucător geopolitic, nu doar de diplomație, ci și de putere armată.
Ar putea fi ea, Angela Merkel, negociatoarea UE la masa lui Putin? Fostul cancelar a răspuns fără echivoc: în niciun caz, fiindcă pe Putin îl poate confrunta doar cineva care are o funcție cu putere la fel de importantă ca a lui. Răspunsul ei este și o explicație a absenței Europei de la negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina.
Vorbind despre negocierile lungi pentru formarea unui guvern, Merkel a răspuns prin ricoșeu: „Ce înseamnă democrația? Înseamnă că eu, pentru decizia mea, trebuie să găsesc o majoritate.” Un membru al unui guvern nu iese public să spună „dacă eu aș fi fost singur, aș fi luat altă decizie” și nu-și „bălăcărește” a doua zi partenerul: „în acest fel nu convinge pe nimeni”.
A dat și un exemplu din Germania, unde guvernul discută despre faptul că nivelul pensiilor trebuie să fie 48% din ultimul salariu, dar că AfD, partidul populist de dreapta, cere 70% din ultima leafă. În astfel de situații, „centrul societății trebuie să fie suficient de puternic pentru a parcurge această cale dificilă de a găsi un compromis”. Formula-cheie pe care o propune: „Pur și simplu, nu s-a putut mai mult, așa ați ales.”
Această pledoarie pentru compromis pe care a făcut-o fosta șefă a executivului german vine într-un moment în care formațiunile democratice autohtone și-au tăiat toate punțile de comunicare, iar președintele Nicușor Dan a sugerat că România se află în impas.
Angela Merkel a arătat, însă, căile pe care a umblat ea pentru găsi echilibrul necesar în guvernările de coaliție pe care le-a avut în cei 16 ani cât s-a aflat în fruntea executivului de la Berlin: democrația prin compromis, decizii bine argumentate, dar rapide, și mereu în favoarea țării, fără reproșuri în coaliție, diplomație susținută de putere militară.
„S-a auzit o bubuitură extrem de puternică”. Atacul rușilor la frontiera României cu Ucraina, filmat din Isaccea (Video)
Ziua 1651 A șasea zi de lovituri la Kiev. Parlamentul Ucrainei se mută în subteran, ambasadoarea UE doarme în baie. Cele mai sângeroase luni. Port la Marea Baltică, în flăcări (Video)
Explozie la gara centrală din Augsburg, Germania. Două persoane sunt rănite, iar traficul feroviar a fost oprit
PMB a dat răspunsul în privința redeschiderii Arenei Naționale pentru fotbal: Cât costă înlocuirea gazonului
