Se spune că ar avea loc discuții despre cine ar trebui să reprezinte UE în eventualele negocieri de pace cu Rusia.
Angela Merkel, Mario Draghi și Sauli Niinistö, fostul președinte al Finlandei, sunt nume vehiculate ca posibili emisari.
Deși lipsită de substanță, pentru că nu există nicio negociere la orizont, povestea arată un adevăr despre războiul din Ucraina și rolul Europei, arată o analiză semnată de Nathalie Tocci pentru The Guardian.
Ca multe alte discuții europene despre Ucraina de până acum, și aceasta are un aer abstract.
Europa plănuia, de exemplu, să trimită o „forță de reasigurare” în Ucraina în cazul unei încetări a focului mediate de Donald Trump. O posibilă inițiativă maritimă în strâmtoarea Ormuz, dacă s-ar ajunge la un acord între SUA, Israel și Iran care să pună capăt definitiv războiului de acolo, este și ea în lucru.
Niciunul dintre aceste planuri nu a fost implementat, pentru că scenariile pe care se bazează nu s-au materializat.
La fel, acum nu există nicio negociere iminentă cu Rusia pentru care să poată fi trimis un emisar.
Războiul din Ucraina continuă cu intensitate, lucru subliniat de bombardamentul Rusiei asupra Kievului din weekend, în care a fost folosită racheta balistică hipersonică Oreșnik, capabilă să transporte focoase nucleare.
Și, așa cum au aflat lituanienii care au fugit spre adăposturi după o alertă de dronă, un război hibrid mai amplu între Rusia și Europa este deja în desfășurare.
Totuși, chiar dacă discuțiile sterile ale Europei despre cine ar putea negocia cu Vladimir Putin sunt premature, ele dezvăluie un adevăr mai profund despre ceea ce se întâmplă.
Nathalie Tocci a fost la Kiev acum câteva săptămâni. Ea scrie că niciodată din toamna lui 2022 nu a mai simțit un asemenea sentiment de încredere realistă.
Ucrainenii nu își fac iluzii. Au trecut printr-o nouă iarnă devastatoare în care Rusia le-a distrus mare parte din infrastructura energetică, lăsând milioane de oameni în frig luni întregi. Se așteaptă la o nouă iarnă cumplită; mulți se tem că Moscova își va îndrepta atacurile și asupra infrastructurii de alimentare cu apă.
Ucrainenii au interiorizat trădarea Statelor Unite, prin sprijinul fățiș al lui Trump pentru Putin.
Ei consideră de la sine înțeles că sprijinul militar american, redus după revenirea lui Trump la putere, nu va reveni.
De asemenea, ei presupun că suspendarea sancțiunilor asupra petrolului rusesc va deveni permanentă.
Şi în general ei nu cred că războiul se va încheia curând.
De fapt, cei mai mulți cred – la fel ca autoarea – că atât timp cât Putin rămâne la putere, conflictul va continua.
Ucrainenii nu cred nici că, în actualele condiții, vor putea recuceri porțiuni importante din teritoriile ocupate de Rusia. O astfel de oportunitate nu a mai existat din septembrie 2022, când forțele ucrainene au recucerit Harkovul și mare parte din Herson. De atunci, este un război sângeros de uzură, în care Rusia avansează într-un ritm de melc.
Totuși, ucrainenii observă că melcul se mișcă tot mai încet, aproape oprindu-se complet – chiar dacă pierderile Rusiei cresc cu 20.000, 30.000 sau chiar mai mult în fiecare lună.
Iar fisurile din economia rusă devin tot mai vizibile. Economia Rusiei a devenit într-atât o economie de război încât aproape toate celelalte sectoare industriale s-au redus sau au dispărut.
Asta nu înseamnă că Putin se va opri – dimpotrivă. Ucrainenii sunt perfect conștienți de resursele uriașe investite în mașinăria de război a Rusiei, mai ales în producția de rachete și drone.
Dar acest lucru nu face decât să le întărească încrederea că pot continua să reziste.
La fel și progresele remarcabile realizate de industria ucraineană de apărare, centrată pe tehnologia dronelor.
Dacă acum patru ani Ucraina depindea complet de sprijin militar extern, astăzi aproximativ 60% din capacitățile militare folosite de forțele ucrainene sunt produse în țară.
Lista companiilor europene din domeniul apărării care vor să colaboreze cu firme ucrainene continuă să crească. Iar, așa cum arată vizita lui Volodimir Zelenski în Golf, în plin război cu Iranul, interesul pentru expertiza militară ucraineană depășește cu mult granițele Europei.
Ucrainenii sunt acum convinși că guvernele europene nu îi vor abandona, o încredere care a crescut după îndepărtarea lui Viktor Orban, devenit portavocea și calul troian al lui Putin la Bruxelles.
Acest lucru nu are legătură cu încrederea în bunătatea europenilor sau în solidaritate. De fapt, Kievul este tot mai frustrat de lentoarea procesului de aderare la UE.
Ultima propunere a lui Friedrich Merz, ca Ucraina să primească un statut de „membru asociat” fără drept de vot, o încercare de a îmbunătăți o idee franco-germană anterioară privind o „aderare simbolică”, a fost primită foarte prost la Kiev.
Reacția președintelui Zelenski la prima propunere a fost extrem de dură. Totuși, ucrainenii simt că europenii vor rămâne alături de ei pe baza unei evaluări reci a propriului interes strategic.
Și acest lucru se vede deja în practică, prin aprobarea unui pachet de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina în următorii doi ani, susținut din bugetul UE. SUA au făcut un pas înapoi, iar europenii au făcut un pas înainte.
Asta ne aduce înapoi la discuțiile despre un emisar european. Oricât de hazardate ar fi ele acum, totuşi dezvăluie un adevăr clar. În războiul din Ucraina, SUA nu mai dețin cărțile importante. Trump le-a cedat în momentul în care a trădat Kievul și restul Europei. Însă împreună, Ucraina și restul Europei au încă influență. Și încep să își dea seama de asta.
B.B.
Irineu Darău acuză fosta conducere ADR că a folosit bani din PNRR pentru salarii. „Aviz băieților deștepți: nu mai merge”
New York Times: Filmul lui Mungiu pare destinat să provoace dezbateri. Cannes, punctul de plecare pentru Oscar
Reconectarea corpului la creier: Europa face pași uriași în lupta împotriva paraliziei
Lupta anului dintre Oleksandr Usyk și Rico Verhoeven s-a terminat cu un KO contestat (Video)
