Multă vreme cercetătorii au crezut că vechii egipteni foloseau mumificarea ca mod de păstrare a corpurilor după moarte. Totuși, un nou studiu arată că nu a fost niciodată așa.
În schimb, tehnica de înmormântare elaborată era, de fapt, o modalitate de a ghida decedatul spre divinitate, sunt de părere cercetătorii de la Muzeul Universității Manchester din Anglia.
Această descoperire stă la baza unei noi expoziții numită ”Mumiile de aur din Egipt”, care va fi inaugurată la începutul anului 2023.
Dar cum s-a născut această concepție care acum e demontată? Campbell Price, curator al muzeului pentru Egipt și Sudan, a explicat că această concepție occidentală a pornit de la cercetătorii victorieni, care au stabilit în mod eronat că egiptenii antici își păstrau morții într-un mod similar cu cel în care ar fi conservat peștele.
Raționamentul lor? Ambele procese aveau la bază un ingredient similar, anume sarea.
”Ideea era că păstrezi peștele pentru a-l mânca la un moment dat. Deci victorienii au presupus că ceea ce se făcea cu corpul uman era același lucru ca și tratamentul pentru pește”, a explicat omul de știință, conform Live Science.
Cu toate acestea, substanța sărată folosită de egiptenii antici diferă de sarea folosită pentru păstrarea peștilor. Cunoscut ca natron, acest mineral (un amestec de carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, clorură de sodiu și sulfat de sodiu) era abundent în jurul lacurilor din apropierea Nilului și servea drept ingredient cheie în mumificare.
„Știm, de asemenea, că natronul era folosit în ritualurile din temple și aplicat pe statuile zeilor. A fost folosit pentru curățare. Uitați-vă la tămâie și smirnă – apar în povestea creștină a lui Iisus și au fost cadouri de la cei trei magi. În istoria egipteană antică, am descoperit că erau, de asemenea, cadouri adecvate pentru un zeu”, a declarat Price.
La fel ca egiptenii, egiptologii victorieni credeau, de asemenea, că cei decedați vor avea nevoie de trupurile lor în viața de apoi, ceea ce a adăugat și mai multă credibilitate înțelegerii greșite a practicilor de mumificare.
”Nu a ajutat faptul că a existat o obsesie biomedicală care s-a născut din ideile victoriene despre faptul că ai nevoie de corpul tău complet în viața de apoi. Acest lucru includea îndepărtarea organelor interne. Cred că asta are, de fapt, un înțeles ceva mai profund… și este vorba practic de transformarea corpului într-o statuie divină, deoarece persoana moartă a fost transformată”, a mai explicat cercetătorul.