Eșecul misiunii de la Onești, recunoscut chiar de șefii Poliției Române, aduce din nou la suprafață calamitatea organizațională din Poliția Română – și amintește de episodul tragic petrecut la Caracal în 2019.
Onești. Un oraș cu vreo 40.000 de locuitori, dacă nu-i scădem pe cei destul de mulți plecați la muncă în străinătate. Aici, în acest orășel în care aproape toată lumea se cunoaște cu toată lumea, un întreg dispozitiv local de poliție s-a comportat ca la o miuță pe plajă de care se lipesc oameni veniți din toată țara, care nu s-au văzut niciodată.
Lista erorilor, expusă de conducerea Poliției Române, este aiuritoare și reconfirmă un tipar de diletantism și deprofesionalizare care, în conștiința publică, este semnul distinctiv al celei mai vizibile dintre instituțiile de siguranță publică.
Mandate de marionete, mandate sacrale
În 27 de județe din România, inspectoratele de poliție sunt conduse de comandanți numiți temporar. Iar 70% dintre comandanți nu au dat concurs pentru pozițiile ocupate.
Vulnerabilitatea, căci asta este consecința mandatării unor funcții care necesită continuitate și autoritate, începe de la vârful întregului sistem.
Chestorul Eduard Miriţescu a fost instalat, interimar, la comanda Poliției Române din ordinul fostului ministru de Interne Marcel Vela. Același Vela care l-a împuternicit interimar în fruntea Poliției Capitalei pe comisarul-șef Bogdan Berechet, fiu al unui fost șef al poliției și secretar de stat la Interne implicat în achiziții ciudate în vremea guvernării Năstase.
Poliția lui Despescu și Mirițescu în acțiune la Onești. Incompetența ucide
Împuternicit a fost și adjunctul șefului poliției băcăuane - comisarul-șef Adrian Tuluc, coordonatorul de facto al operațiunii eșuate de la Onești.
Alții, dimpotrivă, par a fi canonizați în funcții, uitați la șefia unor servicii sau direcții cu deceniile. Și aceștia se transformă într-o vulnerabilitate a sistemului: ajung să dețină puteri discreționare și defilează prin societate cu gradul și funcția de intangibili.
Chiar chestorul Vasile Oprișan este un astfel de exemplu - a stat la conducerea poliției din Bacău zece ani și a fost demis abia după ce erorile în lanț ale subordonaților săi au costat viața a doi oameni.
Polițiștii aflați sub comanda acestui mic zeu local, pentru care administrarea instituției a fost ultima grijă, au dat dovadă de o atroce lipsă de profesionalism. Nu este o opinie de jurnalist.
Primejdie și spaimă
Raportul coordonat de o echipă în fruntea căreia se afla chiar mai sus amintitul Mirițescu scoate în evidență că polițiștii aflați în operațiunea de la Onești nu au avut informații clare despre răpitor, deși acesta avea antecedente penale și transmisese în trecut nenumărate amenințări.
Cât de nepricepuți sunt cei care cer cetățenilor să se simtă în siguranță și să aibă încredere, dar oferă în realitate primejdie și spaimă reiese din următorul detaliu din raport:
„Ceea ce s-a transmis de la nivelul IPJ Bacău către IGPR a fost că un bărbat în vârstă de peste 60 de ani, fără antecedente penale şi fără probleme psihice ameninţă 2 persoane”.
Or, cel mai recent dosar penal pentru fapte comise cu violență de bărbatul respectiv datează chiar de anul acesta. Și, asta, într-un oraș cu o populație oficială de 40.000 de locuitori, în care momentele critice sunt mai degrabă situații excepționale despre care știe tot târgul, cu atât mai mult poliția care le instrumentează.
Oamenii aceia, din teren, trimiși să rezolve cazul vieții lor, nu au înțeles prea multe din ce aveau de făcut. Știau în ce pericol se aflau ostaticii și aveau toate indiciile necesare pentru o intervenție în forță, aflăm din același raport al IGPR.
Incompetență nu a fost doar la locul misiunii, ci pe întreaga orizontală a instituțiilor de siguranță publică: agresorul din Onești și-a transmis la 112 revendicările, doar că acestea nu au ajuns la omul care trebuia să exploateze orice amănunt care ar fi putut salva viețile victimelor, la negociator.
Dacă într-o zi va fi mai mult decât un pensionar cu un cuțit? Statul în genunchi
O instituție imposibil de reformat
Drept pedeapsă pentru modul în care i-au acționat subordonații, lui Vasile Oprișan i s-a luat jucăria: nu mai este șef peste ai săi, în Bacău. A fost mutat la București, la Inspectoratul General al Poliției.
Gradul de general îi asigură ocuparea unei funcții călduțe, indiferent de greșelile profesionale comise. Adjunctul lui a fost trimis înapoi la postul de unde fusese delegat la poliția județeană Bacău - e iarăși doar șef al poliției municipiului Bacău.
Nu lipsește aproape nimic din episodul tragic petrecut cu nici doi ani în urmă la Caracal. Oprișan însuși, comandantul marelui eșec de la Onești, este doar un brav soldat al sinistrei oștiri naționale falocrate - în aprilie 2019, omul în uniformă spunea că femeile care primesc o palmă de la soți exagerează când sună la 112 noaptea; că nu ar trebui să îi deranjeze pe polițiști pentru atâta lucru, ci ar putea aștepta până a doua zi.
În Ministerul de Interne nu s-a schimbat, de o bună vreme, decât conducerea politică.
Au plecat aroganța și ticăloșia lui Carmen Dan, pentru a face loc trufiei, gecii de piele și ochelarilor Top Gun ai lui Marcel Vela și, acum, lui Lucian Bode cel degrabă permutator de cadre, pe care le retrogradează prin promovare în aerul rarefiat al conducerii Poliției Române.
Sfidarea legii la Poliția Capitalei. Cum își joacă mandatul ministrul Bode
În dosul acestor triste figuri a rămas neclintită încrengătura de grade și influențe, dispozitiv de pază al unei caste pline de privilegii.
Deloc surprinzător, de vreme ce totul pornește de la chiar fabrica de înalți ofițeri, Academia Alexandru Ioan Cuza, unde, să nu uităm, camarila plagiatorilor, mulți dintre ei semianalfabeți, pusese la cale o vastă operațiune de intimidare a jurnalistei Emilia Șercan, pe care au amenințat-o cu moartea pentru că a dat în vileag furtul intelectual pe care se bazează mai toate carierele de top din Poliție.
Deloc surprinzător, câtă vreme toate palierele Ministerului de Interne sunt o sursă nesecată de condamnări penale - pentru tortură, proxenetism, agresiuni sexuale, contrabandă, cămătărie, trafic de influență, șpagă, favorizarea infractorului, abuz, violențe, răpiri sau sechestrări de persoane. Deloc surprinzător, din moment ce liderii sindicatelor din Poliție sunt șantajiști sau marionete politice.
Dar cum să se și schimbe ceva, cât timp, de la căderea regimului ceaușist, singurul lucru reformat la miliția sistemului totalitar a fost numele instituției.
Cristian Ștefănescu
