Tragedia de la Onești este soră geamănă cu aceea de la Constanța și cu un lung șir de tragedii provocate de faptul că instituții cheie din România nu au proceduri clare și bine exersate pentru cazuistica importantă, dar rară. Și asta pentru că sunt conduse în general de incompetenți.
Pe scurt, povestea de la Onești este așa: un individ cu antecedente penale și furios pentru evacuarea dintr-o locuință pe care o pierduse în instanță în urma cu 10 ani a luat ostatici doi electricieni care făceau lucrări în respectivul apartament de bloc și a amenințat că îi omoară dacă nu îi vor fi satisfăcute o serie de revendicări legate de supărarea lui.
Acțiunea Poliției a durat 5 ore și jumătate, iar intervenția în forță a fost decisă abia după ce ostaticii fuseseră deja unul ucis, unul rănit letal cu lovituri de cuțit.
Adică un eșec monumental cu nimic diferit de ceea ce s-a întâmplat la Constanța cu femeia care a murit sub ochii pompierilor, după ce s-a aruncat de la balconul apartamentului cuprins de incendiu.
Cine a greșit la Onești?
Cine a fost la comanda operațiunii. Răspunsul nu e clar. La locul faptei primul a fost adjunctul Poliției Onești, care a îndeplinit inițial și rolul de negociator, apoi ar fi ajuns și șeful Poliției Onești.
Dar nimeni nu spune cine a fost efectiv la comandă în fiecare moment. Îmi aduc aminte că la intervenția de la Colectiv au fost consemnate și 3 schimbări de comandă în 10 minute, pentru a se ști în fiecare minut cine răspunde.
Era suficientă competența unor șefi ai Poliției unui oraș mic pentru un caz de complexitatea unei luări de ostatici? Chiar deznodământul arată că nu.
Cine ar fi trebuit să coordoneze? În mod normal, faptele cu totul speciale se raportează imediat la nivelul superior. Cât timp a fost solicitată intervenția negociatorului de la Bacău, cu siguranță că la nivelul IPJ se știa.
În conferință de presa de a doua zi, negociatorul a apucat să spună presei că a raportat în permanență și a executat ordinele întocmai, dar a fost întrerupt intempestiv de adjunctul șefului IGPR, Florentin Brăcea. Oare de ce?
Șefii de IPJ-uri sunt special instruiți să nu lase nici căderea unei frunze neraportată către șeful IGPR, Eduard Mirițescu, care, la rândul său, a fost pus acolo pentru ca secretarul de stat Bogdan Despescu să nu rateze căderea vreunei frunze.
În orice caz, cei doi șefi ai Poliției, mai ales dl Despescu, sunt direct responsabili pentru lipsa unor proceduri clare pentru cazuri speciale.
Și ele încep cu stabilirea liniei clare de comandă pentru asemenea cazuri. Cine coordonează o luare de ostatici? Tocmai pentru că sunt cazuri foarte rare, dar și foarte grave, trebuie să ai niște oameni special instruiți, pentru că ei trebuie să ia niște decizii cheie în baza unor proceduri clare prestabilite.
Înțeleg că negociatorul a ajuns de la Bacău la două ore după apelul atacatorului, pentru că era în zi liberă, iar colegul lui era în concediu medical. Avea suficientă instruire și suficient antrenament pentru a fi lăsat singur? Asta trebuia să știe șeful acțiunii, dacă ar fi fost la rândul său pregătit.
Auzindu-l vorbind în conferința de presă de a doua zi am certitudinea că negociatorul din Bacău era foarte departe de ceea ce trebuia să fie.
La București există un birou special alcătuit din negociatori pregătiți de FBI. Oricare dintre ei putea fi adus cu elicopeterul la Onești în mai puțin de o oră pentru a participa la acțiune.
Iar negociatorul, că e de la București sau de la Bacău, trebuia susținut de o întreagă echipa care să îi livreze toate detaliile despre omul pe care îl are în față, antecedente, profil psihologic etc., pentru a ști cum să-l abordeze.
Știa negociatorul, știa seful acțiunii, cine o fi fost el, că avea în față un recidivist cu 4 condamnări la activ care amenințase public că își va face dreptate singur, cu arma? Nu este deloc clar.
„Nu am crezut că agresorul poate deveni violent”, spune chestorul Alexandru Scurtu. Cum să fie vreun risc să devină violent un om cu 4 condamnări la activ care a luat 2 ostatici și amenință că îi ucide? Luarea de ostatici este deja o acțiune violentă. Replica asta spune totul despre seriozitatea și profesionalismul abordării.
Tot după 2 ore au venit și trupele SAS. Degeaba. Instruirea din Poliția Româna este în mod tradițional deja deficitară. Dacă polițiștii se duc de trei ori pe an la poligon e bine. Proceduri, după cum vedem, nu prea există.
Tocmai de aceea, puteau fi aduse trupe speciale de la București. De exemplu, SIAS, de la IGPR. Sau trupele antitero ale SRI.
SAS Bacău avea lunetist? Cel mai probabil, răspunsul e nu. Din informațiile mele e la fel că în cazul saltelelor pompierilor. Puști cu lunetă ori nu există la IPJ-uri, ori sunt foarte vechi și neutilizabile. Și oricum nu e muniție pentru ele, deci nici posibilitatea de a antrena trăgători.
Trupele SIAS au lunetiști, înțeleg că printre puținii cu adevărat antrenați. Atacatorul stătea pe balcon de unde își răcnea amenințările. Ar fi fost o misiune imposibila?
Chestorul Scurtu, trimis în control de la IGPR, spune că un lunetist nu ar fi avut vizibilitate, geamurile fiind murdare, și oricum era prea riscant să tragi cu muniție de asemenea calibru între blocuri. Peste câteva ore, la Antena 3, a nuanțat declarația: "nu zic că nu putea fi folosit lunetist, dar folosirea pe distanță scurtă prezenta un pericol".
Poate că e așa, dar cert este că numai un lunetist, dacă ar fi fost adus, putea evalua opțiunile, ce putea, ce nu putea, riscurile și putea avansa propuneri. Cât despre riscuri, există și muniție specială pentru trageri de acest tip. Nu există în dotarea Poliției Române.
Și dacă nu se putea folosi pușca cu lunetă, a evaluat cineva dacă putea fi folosit un pistol sau toată lumea s-a bazat pe faptul că omul nu dă semne de violență.
Dar pentru asta trebuie să ai la comandă pe cineva care să se și priceapă, să își și asume răspunderea, care să se bazeze pe echipe care au protocoale clare de acțiune, nu bâjbâie precum bezmeticii 5 ore.
Starea Poliției Române, neinstruită, post echipată, cu probleme de personal este după chipul și priceperea celor care o conduc, mai a ales a chestorului general și universal Bogdan Despescu atârnat încă de funcție cu unghiile și dinții.
De remarcat că nici dl Despescu, nici șeful interimar al IGPR Eduard Mirițescu nu au avut măcar curajul și demnitatea profesională să dea ochii cu presa, fiind trimiși la înaintare controlorii de la IGPR și ca să ne explice că mortul e de vină, pentru că l-ar fi atacat pe agresor. Dacă la Onești ieșea bine, rupeau Despescu și Mirițescu microfoanele.
De remarcat că la conferința de presă nu a fost prezent comandantul acțiunii, cine o fi fost el, dacă a existat.
A fost ca o reprezentație Divertis, doar că nimeni nu cred că avea chef de râs. Ne-au explicat că „s-a lucrat în echipe de binom de trei” și ne-au făcut teoria declicului. Nu am înțeles de ce a fost dezarmat cu gloanțe de cauciuc și după ce a fost dezarmat a fost împușcat cu muniție reală.
Asta e starea Poliției Române. Acea Poliție în care agentul simplu, precum negociatorul de la Bacău, neinstruit, neechipat, fără protocoale de acțiune știe că e pe cont propriu. „Orientează-te!” e singura indicație pe care o primește de la șefi după chipul și asemănarea lui Bogdan Despescu. Dacă iese prost, răspunde cel mai mic, dacă iese bine, e meritul șefilor.
Ce s-a schimbat după cazul Caracal? Iată că nimic. Absolut nimic.