Rămâi în admirație și impresionat față de modul cum s-a exprimat domnul Kelemen Hunor miercuri seara la televizor, cu privire la eventuala schimbare a doamnei Weber, dorită de unii și foarte nedorită de alții:
„Noi nu am votat-o pe doamna Weber când a fost instalată în funcţie, dar nu văd motivele pentru care în acest moment trebuie să ne grăbim cu schimbarea ei. Trebuie să vedem raportul pregătit de comisiile juridice. Eu nu fac parte din acea comisie, nu pregătesc raportul, dacă raportul va spune că a greşit doamna Weber, atuncea sigur că va fi schimbată prin votul Parlamentului”.
Mi se pare corectă poziționarea și îi respect punctul de vedere, chiar dacă nu totdeauna mi-au fost pe înțeles opțiunile formațiunii condusă de domnul Kelemen Hunor.
Dar asta nu înseamnă că n-ar fi loc de comentarii, căci întrebarea nu este dacă a greșit sau nu doamna Weber. Întrebarea este dacă RW, al cărei profesionalism nici nu-mi permit să-l comentez, mai poate fi astăzi susținută politic, după ce acesta a fost criteriul numirii ei de un Parlament, astăzi perimat?
Să fi fost numită după criterii exclusiv profesionale, nu și-ar permite nici astăzi cineva s-o pună în discuție. Am fi zis cu toții într-un glas, ca domnul Hunor: „dacă raportul va spune că a greşit (…) atuncea sigur că va fi schimbată prin votul Parlamentului”.
Dar raportorii nici nu intenționează să se întrebe cât de oportună este prezența RW acolo unde se află, după ce a fost selectată și numită pe criterii politice, adică de oportunitate. Ei caută răspuns exact la tematica domnului Kelemen Hunor, legată strict la vinovăția sau nevinovăție AP, iar restul nici nu-i interesează.
Celui care nu este jurist și nu este pornit să judece strict formal, logica îi spune că, dacă numirea a fost impusă de o majoritate parlamentară, atunci este firesc ca, în orice moment, o nouă majoritate rezultată din vot să poată dispune revocarea.
Tentația și prețul de a fi ca ei. Avocatul Poporului
Este o țintă falsă întrebarea dacă a greșit sau nu RW, așa cum se întreabă – iertați-mă, cam feciorelnic – liderul UDMR. Ținta corectă este numai în ce măsură Avocatul Poporului merită încrederea respectivului Popor ca el să apere interesele sale.
Îmi permit o digresiune la obiect, pentru o mai bună înțelegere. Să zicem că am un diferend cu un Cutare, am ajuns cu el la tribunal și trebuie să-mi aleg avocatul. Credeți că-l voi alege pe vreunul, dacă știu că a fost coleg de facultate cu Cutare, că au băut împreună bruderșaftul de Revelion sau că-i încuscrit cu pârâtul meu, oricât de bun profesionist este acel avocat? L-aș evita. N-ați face la fel?
Îmi permit să rememorez unul din aforismele lui Einstein: „Un om slab clachează în fața obstacolelor, un luptător le înfruntă și le învinge, dar un geniu le ocolește”.
Cred că ar greși cine ar încerca s-o înfrunte pe doamna Weber în profesionalismul ei, întrucât nu despre profesionalism este vorba. Problema este cea a integrității. Adică, eu, Poporul, pot avea oare încredere că mă va apăra corect Avocatul meu, care a fost când liberal, cât aldist, când susținut de PSD și care acum pare să oscileze între pro-PSD sau poate pro-altcineva, dar nici domnia nu știe pro-cine?
Căci doamna Weber a fost numită AP, după o traiectorie carierisitică notorie și slalom politic, demne de invidiat pentru mulți politicieni de marcă.
A plonjat mai întâi în politica liberală, evident ca să ajungă în PE (la vreo 2-3 luni, după ce intrase în partid). Când a simțit că liberalii n-o mai susțin, a căutat și a găsit imediat altă potecă spre PE, de rândul acesta prin ALDE (aliat atunci cu PSD). Așa a devenit iarăși europarlamentar.
Simțind probabil un frison, când a aflat că ALDE n-a mai atins pragul electoral, iar dânsa conta pe un nou mandat, a dat cât colo pesedisto-liberalismul, a devenit independentă, neprihănită, 100% echidistantă și perfect reșapată pentru funcție de Avocat al Poporului, impusă de PSD, atunci încă majoritar.
Se poate atinge cineva de Avocatul Poporului?
Nimeni nu știe prețul cu care și-a obținut RW noua ipostază, dar parcă îmi vine să insinuez ceva, pornind de la binecunoscuta tradiție social-democrată, unde nimic nu este gratis. Totul se negociază.
Ar fi o țintă falsă să ne preocupe exclusiv profesionalismul doamnei Weber, dar, în ipoteticul meu proces cu impricinatul Cutare, aș prefera un tânar absolvent de la drept, aflat la primul său proces, decât un mare profesionist, demisionat alaltăieri din partidul celui cu care sunt împricinat.
Ați face alfel? Ar face cumva altfel chiar doamna Weber, dacă s-ar găsi în dispută cu vreun Cutare?
Aș merge și mai departe. Depășind acest moment, dar descoperind abia după începerea procesului că avocatul meu este frate cu Cutare, n-aș renunța oare la el cu orice preț, chiar și în ceasul al doisprezecelea? Aș mai ține eu seama de profesionalismul avocatului?
Ca urmare, cu toată stima mea pentru domnul Kelemen Hunor și cu toată aprecierea pentru rezerva demnă de apreciat, când spune apăsat că „trebuie să vedem raportul pregătit de comisiile juridice”, aș zice că raportul nu are nicio relevanță față de problema oportunității, singura aflată în discuție.
Oportunitatea este una, legalitatea alta, iar vinovăția iarăși altceva. Nu se pune la îndoială faptul că RW este bine pregătită profesional și că probabil nu a comis greșeli fatale, de la care să i se tragă revocarea.
Dar nu despre greșeli este vorba. Pur și simplu, este îndoielnic că Poporul ar vrea să-l mai reprezinte un Avocat care, după ce a făcut slalom politic, ca să-și facă plinul plătit în euro la Bruxelles, cerșește acum încrederea Poporului la București.
Sper să nu fie așa. Sper ca profesionista Renate Weber să nu se expună acuzelor poate întemeiate, poate nu, sau bălăcărelilor care se cam anunță.
Eu, dacă eram în locul domniei sale, n-aș fi așteptat rezultatul de la comisia parlamentară. N-aș fi așteptat nici continuarea scandalului, cu acuze de carierism sau invective privind lipsa de imparțialitate în exercitarea funcției, nici jenantele aluzii la slalomul politic practicat, la schimbarea fariseistică a opțiuniilor sau cramponarea de scaun.
Aș prefera să anunț chiar acum, imediat, retragerea. I-aș surclasa chiar și pe criticii mei, recomandând ca Parlamentul să numească un alt Avocat al Poporului, neangajat vreodată politic, cu un trecut imaculat, un profesionalism de excepție și cu o integritate cum nu s-a văzut printre politicieni.
Nu-i va fi ușor să-l caute, dar merită.
Pentru eleganța gestului, unic în politica dâmbovițeană, posteritatea i-ar putea ridica doamnei Renate, dacă nu o statuie întreagă, măcar un bust în Piața Echității sau pe Bulevardul Echidistanței, care știu că nu există, dar asta nu înseamnă că n-ar merita înființate cât de urgent. Merită.
