Se poate atinge cineva de Avocatul Poporului?

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

În ultimele zile, opinia publică, dar și o bună parte din clasa politică și-a focalizat atenția spre Avocatul Poporului: este oare indicată tocmai doamna Renate Weber să ocupe această înaltă funcție? Prezintă oare domnia sa garanțiile cele mai solide că apără și că va apăra interesele poporului, al cărui avocat este?

Iar dacă nu prezintă, atunci poate fi cineva în măsură s-o revoce din funcție? Sau, nu cumva, odată numită ea acolo, noi suntem sortiți cu toții s-o suportăm, intangibilă în fotoliul ei, până la expirarea mandatului, tocmai în 2024?

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Există un precedent periculos pentru domnia sa. În iulie 2012, fostul Avocat al Poporului Gheorghe Iancu a fost revocat de către Parlamentul dominat de majoritatea pro-pesedistă pentru a fi instalat în loc, ca interimar – cine credeți? – ei, da, marele fruntaș PSD de atunci Valer Dorneanu, răspopit brusc în neutru și echidistant.

Cazul precedent sugereză că instituția care l-a numit pe domnul Iancu a avut destulă autoritate ca să-l revoce tot ea.

Astăzi, simțind ce pericol o paște, doamna Renate încearcă să se apere cu un alt precedent, care i se pare domniei sale că ar favoriza-o: „de când a fost decizia aceea a CEDO privind-o pe doamna Kovesi, unde i se reproşa statului român că doamnei Kovesi nu i s-a oferit posibilitatea unei căi de atac, mă întreb şi eu dacă e firesc să nu existe o cale de atac a mea, pentru că este vorba de o revocare a mea”.

Revocarea Avocatului Poporului: Renate Weber spune că n-a informat-o nimeni oficial despre motivele de nemulţumire

Adică, vezi Doamne, eu sunt comparabilă cu Kovesi cam de la egal la egal, amândouă victime ale sistemului și ale statului paralel, perfid și invizibil.

Mă feresc să intru în detalii juridice, nu acesta este rolul meu, și nici nu mușc de nada proverbialelor chichițe avocățești. Prefer să mă limitez în sfera eticii și a moralității.

Ei bine, sub acest aspect, mi se pare aproape o blasfemie să o compari pe jurista Kovesi, apreciată la nivel european pentru rigoarea profesionalismului ei, cu jurista Weber, răspopită din politiciană, fostă PNL, fostă ALDE, susținută brusc de PSD și devenită la fel de brusc neutră, independentă și  sută la sută echidistantă.

Repet, încercarea doamnei Weber de a se pune alături cu cazul Kovesi, cea revocată în țară și reabilitată din plin peste hotare, este mai mult decât deplasată.

Corectitudinea și imparțialitatea actualului procuror șef european este de notorietate transfrontalieră, iar  oportunismul doamnei Weber se înscrie exact în perimetrul nostru dâmbovițean, chiar dacă domnia sa a ajuns europarlamentar, cine știe cum.

Între timp, liberalii au declanșat procedura de revocare a AP susținând că acesta a atacat incorect la Curtea Constituțională mai multe ordonanțe de urgență ale fostului Guvern Orban.

Aceste acțiuni ar fi pus în dificultate Guvernul, mai ales după expirarea stării de urgență. Ca urmare, liberalii nu mai acceptă să tolereze în această poziție un personaj care creează  probleme actului de guvernare și nu ține seama de oportunitatea momentului, atunci când interpretează litera legii.

Ne conducem după legi intrate în vigoare cu mult înainte de declanșarea pandemiei.  Suntem astăzi într-o situație care nu se putea prevede atunci și, ca urmare, îi revine avocatului – indiferent dacă acesta este al poporului sau al altcuiva – să apere interesul clientului său nu numai privit prin prisma legii, ci și a oportunității.

Avocatul Poporului, o instituție cu puteri imense. În Suedia e considerat primul om după rege, ca importanță și ca prestigiu – Interviu cu Augustin Zegrean

Avocatul Poporului este prin definiție un avocat, nu o instanță de judecată și, ca urmare, nu se poate situa în afara sferei de oportunitate. El nu poate neglija noile conotații create de viață și  neavute în vedere de legislator.

Curtea Constituțională, atunci când i se adresează respectivul Avocat, este chemată să dea sentințe.  Avocatul Poporului este chemat însă să apere interesele cetățeanului.  Iar primele dintre aceste interese privesc viața și sănătatea.

Prezentându-și public punctul de vedere, doamna Renate Weber a explicat cu multă aplicație faptul că a respectat și respectă legea întocmai.

Dar oare a respectat și spiritul legii? 

Un adevăr nu poate fi contestat: numărul  de îmbolăviri și de decese a crescut dramatic, după ce CCR, sesizată de AP, a pus în dificultate Guvernul, ale cărui hotărâri s-au pomenit anulate, după ce fuseseră aplicate.

Autoritatea Guvernului a fost aruncată în ceață, cu concursul AP, dar și cu opinteala celor din CCR, conectați, aș zice, cam la aceleași butoane, dacă nu cumva cam la aceleași interese.

S-a creat în societate o stare de confuzie  și asta numai pentru faptul că AP și-a îmbrăcat ochelari de cal, acționând rigid. Avocatul este al Poporului, iar dacă demersul său ajunge să sacrifice viața și sănătatea unora, pentru a salva amenda plătită de alții, s-a pus evident în afara menirii sale.

Indiferent de modul cum se interpretează litera legii, spiritul ei este acela de a-i apăra pe oameni, nu de a-i ucide.

Așa judecând lucrurile, este de înțeles declarația domnului Ludovic Orban, care a atacat-o dur pe Renate Weber, arătând că s-a comportat în mai multe rânduri „ca un avocat al PSD  și nu ca un Avocat al Poporului”.

N-am nicio îndoială că doamna Weber cunoaște legea, că are o bună pregătire în știința dreptului și că știe să  respecte riguros litera legii.  Asemenea considerente sunt de apreciat înainte de toate pentru cel ce îmbracă roba judecătorului.

Dar Avocatul Poporului nu este judecător, este avocat, este apărătorul cetățeanului și al intereselor sale. Iar CCR judecă și dă sentințe dacă este sesizată. Dacă nu este sesizată, atunci nu este obligată să judece și să dea sentințe.

Avocatul Poporului nu este un robot, programat să aplice oricum paragrafe și articole de lege.  Este, prin definiția sa, un apărător.

Avocatul Poporului are posibilitatea să țină seama de inoportunitatea unei sesizări și, dacă este cazul, să nu acționeze. Nu înseamnă că, în acest fel, a ocolit legea. Înseamnă că și-a înțeles menirea și susține interpretarea cea mai favorabilă pentru cetățean (iertați-mi pleonasmul, dar acesta este limbajul adoptat de juriști).

Niciodată interesul cetățeanului nu este să fie ucis sau chiar numai vătămat. 

Numai acționând tendențios Avocatul se poate pune în postura de a apăra cu dârzenie dreptul cetățeanului de a nu plăti o amendă, contând pe un anumit articol din Constituție, dar fără să privească și la un alt articol, unde tot Constituția îi garantează cetățeanului viața și îi apără sănătatea.

Dacă Avocatul Poporului a prejudiciat sănătatea sau viața unuia, ca să-l apere de amendă pe altul, el se expune în situația bizară de a fi apărat Constituția, încălcând-o.  Ridicol, nu doar bizar.

Îmi este imposibil să cred că versata juristă Renate Weber nu înțelege diferența dintre avocat și judecător. Rolul domniei sale este să apere înainte de toate sănătatea și viața celui în slujba căruia s-a pus, nu a celui pe care i se pare că ar trebui să-l apere de amendă.

Iar dacă n-a acționat astfel,  atunci mă întreb, în mod firesc: ce obligații partinice au fost în joc și au atârnat atât de greu, încât n-a putut rezista menirii sale de demnitar neutru și echidistant?

Ciolacu anunță că PSD merge la CCR dacă se încearcă schimbarea Avocatului Poporului: Renate Weber e o instituţie. Cum te apuci să ataci?

Răspunsul la întrebare apare de la sine, derulând puțin filmul înapoi. Aș porni de la faptul că, până a ajunge Avocat al Poporului, doamna Renate Weber a fost mulți ani politician.

În septembrie 2007, s-a înscris în PNL. La nici trei luni de la înscriere în PNL, respectiv la 25 noiembrie 2007, a fost aleasă ca deputat în Parlamentul European unde candidase pe listele PNL.

Oare câți liberali cu vechime, cu trese grele și cu un ireproșabil ascendent moral or fi trebuit să înghită în sec față de nou-sosita Renate Weber ca să îi fie justificată acesteia prioritatea? 

Și oare ce valoroase servicii a adus respectiva doamnă partidului (nu îndrăznesc să pronunț „conducerii”), pentru ca dânsa să fie cea preferată și nu altcineva, dintre cei cu vechime, cu trese și cu ascendent moral?

Fără îndoială, doamna Renate este o persoană versatilă, care știe să-și apere bine interesele, iar aceasta nu este o acuză. Dar dacă apărarea intereselor are loc nu la scenă deschisă, ci în culise, asta încalcă principiul transparenței.

Când au putut-o  susține liberalii să intre în PE, a devenit peste noapte liberală. Când a simțit că îi scad șansele la liberali, a devenit aldistă, când ALDE a clacat la europarlamentarele din 2019, a devenit susținută de PSD pentru înalta funcție a A.P.

Îmi vine în minte o vorbă populară, nu prea elegantă,  dar nostimă și la obiect: Hopa-Mitică, nu se sparge, nu se strică și-n picioare se ridică.

Am spus că nu voi intra în detalii juridice. Mă opresc la cele etice și morale și, numai sub acest aspect, îmi permit o întrebare simplă: dacă a ajuns atât de sus prin vot politic, apoi prin simetrie, nu tot un vot politic ar fi normal s-o trimită înapoi, ceva mai jos?

Încheind astfel, apreciez că sub aspect etic și moral problema este în curs de rezolvare. Sub aspect juridic, i-aș sfătui pe liberali să încredințeze cazul celor mai buni juriști pe care-i cunosc, pentru ca nimeni să nu-și permită vreodată asemănări între oportunista Weber și profesionista Kovesi.

Cine să fie Avocatul Poporului?