Probabil că pe întreagă scenă politică din România Vlad Voiculescu este omul politic cu cel mai mare potențial, perfect adaptat unui public efervescent și, în mod paradoxal, eterogen, potențial pe care nu aș fi deloc uimită să îl valorifice într-o candidatură de succes la președinție.
Dl Voiculescu este extrem de charismatic. Este chipeș, tânăr, vorbește calm, drăgălaș greseiat și cel mai adesea cu o tușă de tristețe empatică. Înțelege perfect jocul comunicării, temele sensibile, felul în care ele trebuie împinse pentru a atinge așteptările publicului și a-l mobiliza.
Și cea mai importantă așteptare este de a avea un erou justițiar în lupta crâncenă cu sistemul, pe care să îl urmeze. N-a mai fost unul de pe vremea dnei Kovesi. De fapt, nu cred că susținătorii lui Vlad Voiculescu așteaptă atât rezultatul concret al luptei, cât lupta în sine.
Câți politicieni au beneficiat în România de susținere explicită pe rame ale pozelor de profil pe Facebook?
M-am uitat puțin la profilul susținătorilor. Sunt oameni foarte diferiți ca vârstă, educație, mediu din care provin sau în care trăiesc, dar care au în comun că se simt mințiți de mult timp, sfidați, înșelați, au adunat în ei un sac de frustrări și dezamăgiri, au nevoie de un călăreț pe cal alb care să se ia la trântă cu subiecții urii lor sau măcar să dea impresia că o face.
Și cât timp le proiectează această imagine, își urmează eroul necondiționat și uneori chiar împotriva argumentelor.
Să luăm recentul scandal al vaccinării. După publicarea datelor de către Ministerul Sănătății, entuziasmul a fost legat de curajul publicării lor, de înțeles, iar furia a fost legată de categoria specialilor, de înțeles. Securiștii au vaccinare paralelă și cineva se luptă cu ei, a fost narativul.
A apărut apoi informația despre HG 12 semnată de dl Voiculescu în ianuarie, care extindea specialii și prevedea înființarea centrelor cu circuit închis. Deci cum ar veni dl Voiculescu și dl Cîțu le-au făcut securiștilor vaccinare paralelă.
Imediat dl Voiculescu a dat pe Facebook consemnul - cuvântul cheie este eligibilitate.
Consemnul a fost preluat ca un val, aproape ca un punctaj, deși nu am nicio suspiciune că ar fi o operațiune coordonată. Existența specialilor și a centrelor speciale nu a mai fost o problemă, ci doar numărul celor vaccinați acolo fără să fi fost eligibili.
Deși sunt două probleme distincte, una a fost eludată și a rămas doar cea indicată de dl Voiculescu. Nu securiștii și sistemul paralel în general, ci doar securiștii neeligibili.
Nu am mai văzut până acum o asemenea dedicare în propagarea unui punct de vedere al unui demnitar, mai ales un punct de vedere care să contrazică furia inițială. Și rar am văzut o mai mare cerbicie în a distruge orice nici măcar punct de vedere contrar, ci orice emitere de informații care nu convin consemnului.
Jurnaliști că Mioara Costin, Dan Tăpălagă sau subsemnata, care am îndrăznit să vorbim despre HG 12 și faptul că e totuși ipocrit să nu asumi că ai semnat pentru speciali și centrele speciale, am fost mitraliați, insultați, acuzați de toate relele lumii.
Virulența a fost atât de mare încât instinctul de conservare cerea să faci un pas înapoi, să te protejezi în fața linșării. Mă întreb dacă același a fost mecanismul care a generat o oarecum întârziată, dar coordonată aliniere de susținere pentru dl Voiculescu a liderilor propriului partid.
Am mai trăit asta o dată. În primul mandat al dlui Voiculescu am scris că nu este în regulă ca un ONG al unui ministru, indiferent cine e ministrul și ce obiect de activitate are ONG-ul, să fie sponsorizat în timpul mandatului respectivului ministru de o firmă ale cărei interese depind de semnătura ministrului. Nu e principial corect.
Replica a fost: lovești în Magic Camp! Și ea venea de la aceiași oameni care ar fi fost revoltați dacă orice alt ministru s-ar fi aflat într-o situație similară.
Am înțeles atunci că dl Voiculescu reușește să antreneze o emoție remarcabilă, calitate pe care și-a perfecționat-o între timp.
De aceea, eu nu cred că dl minsitru va fi vreodată evaluat în funcție de semnăturile pe care le pune pe acte normative precum HG 12 sau în funcție de rezultatele concrete ale mandatului, deocamdată modeste, după cum remarca și Clarice Dinu. Ci strict în funcție de emoția pe care va reuși să o întrețină suit pe calul alb.
Vă dau un exemplu. Ongiștii, jurnaliștii pot doar spune ce nu e în regulă, pot face doar dezvăluiri. Cum am spus unii in ianuarie despre specialii vaccinării. Un ministru face lucruri concrete care să repare ce arată dezvăluirile.
Ce a făcut concret ministrul Voiculescu împotriva vaccinării paralele? Nimic. A aprins doar focul sacru al furiei care să-i lumineze silueta pe cal. De ce tocmai acum poate vom afla.
Starea societății îi este extrem de favorabilă. Anii dragnismului au lăsat în urmă multă zgură emoțională, multă furie și modelul violenței verbale care răcorește. La asta se adaugă nevroza pandemică.
Așa că nu este o perioadă prea bună pentru argument, pentru logica rece. Este momentul răcoririlor, furiilor, al polarizărilor.
Și mai e ceva. M-am înșelat când am crezut că va urma o perioadă liniștită din punct de vedere electoral, pentru că alegerile sunt departe. M-am înșelat grav.
Având în vedere miza uriașă a alegerilor din 2024, când toate vor fi reunite într-un singur an, inclusiv cele prezidențiale, toate partidele și toți potențialii candidați sunt deja în campanie electorală.
Dl Voiculescu pare cel dintâi dintre ei și își folosește mandatul în mod strălucit pentru consolidarea și propagarea imaginii. Iar, dacă va dori să fie candidatul formațiunii sale pentru Cotroceni, nu văd ce i-ar putea sta în cale.