Elvețienii au respins duminică, prin referendum, cu majoritate de voturi, o iniţiativă anti-imigraţie care propunea limitarea populaţiei ţării la 10 milioane de locuitori.
Există o „tendinţă spre nu”, a anunţat institutul de sondaje gfs.bern după închiderea secţiilor de votare, relatează AFP. Aproximativ 45% dintre alegători au votat în favoarea propunerii, iar 55% împotrivă.
Propunerea susţinută de Partidul Popular Elveţian, de dreapta, stipula că populaţia nu trebuie să depăşească 10 milioane până în 2050 şi că, dacă acest lucru se întâmplă timp de doi ani, Elveţia ar trebui să renunţe la acordul de liberă circulaţie cu UE.
Elveția are astăzi aproximativ 9,1 milioane de locuitori. În ultimii 25 de ani, populația a crescut de la 7,2 milioane la 9,1 milioane, iar cea mai mare parte a creșterii a fost determinată de imigrație.
Joseph de Weck a scris, într-un articol de opinie publicat în The Guardian, că această inițiativă este, de fapt, o „fantezie a extremei drepte”, care ar distruge tocmai deschiderea care a făcut Elveția bogată.
Weck vorbește despre un „Brexit elvețian pe ușa din dos”. Nu pentru că Elveția ar fi membră UE, ci pentru că relația sa economică cu Uniunea Europeană depinde de o rețea de acorduri bilaterale. Dacă unul dintre acordurile centrale cade, întreaga relație poate fi afectată.
Pentru o țară ale cărei exporturi ajung în proporție de 51% în Europa, aceasta nu este o chestiune simbolică. Este o miză economică majoră.
Susținătorii plafonului au spus că inițiativa este necesară pentru a proteja calitatea vieții. Ei au invocat presiunea pe locuințe, transport, infrastructură, servicii publice și mediu. Într-o țară mică, prosperă și foarte bine organizată, ideea că „barca este plină” are priză la o parte a electoratului.
Dar criticii spun că această explicație este înșelătoare. Elveția nu este, în termeni europeni, o țară sufocată demografic. De Weck notează că densitatea populației în Zürich este mai mică decât în Berlin și mult sub cea din Paris. Spațiul locativ pe locuitor este peste media europeană. Chiriile au crescut, dar au crescut și salariile. Iar gospodăriile elvețiene economisesc, în medie, o pondere mai mare din venituri decât în urmă cu două decenii.
Problemele există, dar soluția nu ar fi închiderea țării, ci politici publice mai bune: construcția de locuințe, inclusiv locuințe publice, investiții în infrastructură, protecție pentru chiriași și o planificare urbană mai eficientă.
De Weck acuză SVP de incoerență politică. Partidul care dă vina pe imigrație pentru presiunea pe infrastructură susține, în același timp, politici fiscale care atrag companii și străini bogați, dar și măsuri care slăbesc protecția chiriașilor sau reduc prioritatea investițiilor în transportul feroviar.
Companii fondate de imigranți
Miza reală, spune autorul, nu este doar imigrația, ci modelul economic al Elveției.
Elveția a devenit una dintre cele mai prospere țări din lume nu pentru că s-a închis, ci pentru că a atras capital, idei, companii și oameni. Nu are resurse naturale majore, dar are instituții stabile, un mediu de afaceri eficient, universități puternice și o economie foarte diversificată.
Multe dintre companiile considerate astăzi simbolic elvețiene au fost fondate sau dezvoltate de imigranți. De Weck dă exemple precum Nestlé, Swatch și Novartis. Concluzia fiind că deschiderea a fost una dintre principalele resurse ale Elveției.
Tocmai de aceea, plafonarea populației ar lovi într-unul dintre mecanismele prin care economia elvețiană funcționează. Aproximativ 27–28% dintre rezidenții Elveției nu sunt cetățeni elvețieni, iar mulți dintre ei lucrează în sectoare esențiale, de la sănătate și industrie farmaceutică până la tehnologie, servicii și cercetare.
Reuters notează că mediul de afaceri avertizează că restricțiile severe asupra imigrației ar putea agrava deficitul de forță de muncă și ar putea afecta competitivitatea. Într-o țară cu populație îmbătrânită și natalitate redusă, economia are nevoie de lucrători străini, inclusiv din UE.
Inițiativa vine într-un moment în care extrema dreaptă din Europa exploatează aceeași anxietate: sentimentul că prosperitatea, locuințele, serviciile publice și identitatea națională sunt amenințate de imigrație. Elveția arată însă că nici o economie foarte performantă nu este imună la această politică a fricii.
De Weck formulează problema într-un mod mai larg: Elveția pare să se teamă de propria prosperitate. A devenit bogată prin stabilitate și deschidere, dar tocmai succesul ei produce anxietatea că totul se poate pierde.
UDMR, luată prin surprindere, își convoacă liderii, după desemnarea lui Adrian Veștea
Sorana Cîrstea, în clasamentul pentru Turneul Campioanelor: Sportiva noastră ocupă o poziție fruntașă
Ce spunea Veștea, anul trecut, despre Nicușor Dan: Nu e omul care să adune, să construiască. Va dărâma orice proiect și nu va pune nimic în loc
Presa locală scria încă din aprilie că Adrian Veștea, un apropiat al lui Hubert Thuma, era pregătit pentru funcția de premier
