Elvețienii votează duminică într-un referendum care, la prima vedere, pare despre populație: să nu fie mai mult de 10 milioane de locuitori permanenți în țară până în 2050. În realitate, miza este mult mai mare. Dacă inițiativa trece, Elveția ar putea ajunge să renunțe la unul dintre cele mai importante acorduri cu Uniunea Europeană: libera circulație a persoanelor.
Inițiativa este susținută de Partidul Poporului Elvețian, formațiune de dreapta radicală și cel mai mare partid din țară. Argumentul său este că Elveția ar fi devenit prea aglomerată, infrastructura ar fi prea solicitată, chiriile ar fi prea mari, trenurile prea pline, iar imigrația ar fi cauza principală.
Joseph de Weck scrie, într-un articol de opinie publicat în The Guardian, că această inițiativă este, de fapt, o „fantezie a extremei drepte”, care ar distruge tocmai deschiderea care a făcut Elveția bogată.
Elveția are astăzi aproximativ 9,1 milioane de locuitori. În ultimii 25 de ani, populația a crescut de la 7,2 milioane la 9,1 milioane, iar cea mai mare parte a creșterii a fost determinată de imigrație.
Dacă inițiativa ar fi adoptată, autoritățile ar trebui să introducă restricții mai dure în momentul în care populația ajunge la 9,5 milioane, inclusiv în zona azilului, a permiselor de ședere și a reunificării familiale.
Pragul decisiv ar fi însă cel de 10 milioane. Dacă populația ar depăși acest nivel, Elveția ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a reveni sub limită. Asta ar putea include denunțarea acordului de liberă circulație cu Uniunea Europeană, care permite cetățenilor UE să locuiască, să studieze și să muncească în Elveția, și invers.
De aceea, de Weck vorbește despre un „Brexit elvețian pe ușa din dos”. Nu pentru că Elveția ar fi membră UE, ci pentru că relația sa economică cu Uniunea Europeană depinde de o rețea de acorduri bilaterale. Dacă unul dintre acordurile centrale cade, întreaga relație poate fi afectată.
Pentru o țară ale cărei exporturi ajung în proporție de 51% în Europa, aceasta nu este o chestiune simbolică. Este o miză economică majoră.
Susținătorii plafonului spun că inițiativa este necesară pentru a proteja calitatea vieții. Ei invocă presiunea pe locuințe, transport, infrastructură, servicii publice și mediu. Într-o țară mică, prosperă și foarte bine organizată, ideea că „barca este plină” are priză la o parte a electoratului.
Dar criticii spun că această explicație este înșelătoare. Elveția nu este, în termeni europeni, o țară sufocată demografic. De Weck notează că densitatea populației în Zürich este mai mică decât în Berlin și mult sub cea din Paris. Spațiul locativ pe locuitor este peste media europeană. Chiriile au crescut, dar au crescut și salariile. Iar gospodăriile elvețiene economisesc, în medie, o pondere mai mare din venituri decât în urmă cu două decenii.
Problemele există, dar soluția nu ar fi închiderea țării, ci politici publice mai bune: construcția de locuințe, inclusiv locuințe publice, investiții în infrastructură, protecție pentru chiriași și o planificare urbană mai eficientă.
De Weck acuză SVP de incoerență politică. Partidul care dă vina pe imigrație pentru presiunea pe infrastructură susține, în același timp, politici fiscale care atrag companii și străini bogați, dar și măsuri care slăbesc protecția chiriașilor sau reduc prioritatea investițiilor în transportul feroviar.
Miza reală, spune autorul, nu este doar imigrația, ci modelul economic al Elveției.
Elveția a devenit una dintre cele mai prospere țări din lume nu pentru că s-a închis, ci pentru că a atras capital, idei, companii și oameni. Nu are resurse naturale majore, dar are instituții stabile, un mediu de afaceri eficient, universități puternice și o economie foarte diversificată.
Multe dintre companiile considerate astăzi simbolic elvețiene au fost fondate sau dezvoltate de imigranți. De Weck dă exemple precum Nestlé, Swatch și Novartis. Concluzia fiind că deschiderea a fost una dintre principalele resurse ale Elveției.
Tocmai de aceea, plafonarea populației ar lovi într-unul dintre mecanismele prin care economia elvețiană funcționează. Aproximativ 27–28% dintre rezidenții Elveției nu sunt cetățeni elvețieni, iar mulți dintre ei lucrează în sectoare esențiale, de la sănătate și industrie farmaceutică până la tehnologie, servicii și cercetare.
Reuters notează că mediul de afaceri avertizează că restricțiile severe asupra imigrației ar putea agrava deficitul de forță de muncă și ar putea afecta competitivitatea. Într-o țară cu populație îmbătrânită și natalitate redusă, economia are nevoie de lucrători străini, inclusiv din UE.
Inițiativa vine într-un moment în care extrema dreaptă din Europa exploatează aceeași anxietate: sentimentul că prosperitatea, locuințele, serviciile publice și identitatea națională sunt amenințate de imigrație. Elveția arată însă că nici o economie foarte performantă nu este imună la această politică a fricii.
De Weck formulează problema într-un mod mai larg: Elveția pare să se teamă de propria prosperitate. A devenit bogată prin stabilitate și deschidere, dar tocmai succesul ei produce anxietatea că totul se poate pierde.
INFOBOX | Ce prevede referendumul din Elveția
- Elvețienii votează o inițiativă a Partidului Poporului Elvețian, formațiune de dreapta radicală, care cere plafonarea populației permanente la 10 milioane de locuitori până în 2050. Susține că imigrația necontrolată pune presiune pe locuințe, școli, transport, sistemul social și „modul de viață elvețian”.
- Dacă inițiativa este aprobată, guvernul elvețian ar trebui să ia măsuri pentru a împiedica depășirea acestui prag. În cazul în care populația ajunge la 9,5 milioane înainte de 2050, autoritățile ar urma să introducă restricții dure privind reîntregirea familiei, permisele de ședere și azilul.
- Dacă, în ciuda acestor măsuri, pragul de 10 milioane este depășit înainte de 2050, guvernul ar fi obligat să denunțe acordul de liberă circulație cu Uniunea Europeană. Asta ar pune capăt accesului Elveției la piața unică europeană.
- Guvernul elvețian, majorități clare din ambele camere ale Parlamentului, sindicatele și principalele organizații patronale recomandă respingerea propunerii, avertizând că aceasta ar afecta stabilitatea, economia și prosperitatea țării.
- Rudolf Minsch, economist-șef al Economiesuisse, principala organizație a mediului de afaceri din Elveția, spune că inițiativa este o încercare populistă de a rezolva probleme complexe printr-un plafon artificial: „Vinde iluzia unui prânz gratuit și nu va rezolva problemele noastre cu locuințele sau traficul” (sursa: The Guardian).
