Bucureștiul a cumpărat în ultimii ani tehnică militară sofisticată suficientă pentru a face față oricărui atac până la intervenția NATO, evident dacă nu e vorba despre un atac nuclear.
Premierul Nicolae Ciucă a declarat că „a luat act cu îngrijorare” de declaraţiile preşedintelui rus privind mobilizarea parţială a rezerviștilor. 300.000 de militari în rezervă ar putea fi trimiși pe frontul din Ucraina potrivit ministrului Apărării, Serghei Șoigu, care a spus că mizează pe 25 de milioane de bărbați care pot fi recrutați.
Premierul român s-a arătat deranjat că tocmai de Ziua Internațională a Păcii Vladimir Putin anunță referendumuri pentru regiunile Donbas, Herson și Zaporojie și spune că România își va păstra „atitudinea echilibrată şi va continua să analizeze cu calm alături de aliaţii din NATO evoluţia situaţiei din Ucraina”.
Despre proaspăta amenințare făcută de liderul de la Kremlin că Moscova va utiliza „toate mijloacele” de care dispune „pentru a proteja Rusia”, România nu a răspuns deocamdată nimic. Pentru a sublinia că amenințarea trebuie luată în serios Vladimir Putin a spus apăsat că nu e o exagerare, că nu blufează, pe scurt că „nu este o cacealma”.
Lituania a ridicat deja nivelul de alertă al armatei sale după anunțul lui Vladimir Putin, Letonia i-a prevenit pe eventualii bărbați fugari din calea conscripției rusești că nu vor fi primiți, șeful diplomației britanice consideră că mobilizarea parțială trebuie luată în serios, iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a vorbit despre „o escaladare”, dar și despre faptul că „discursul lui Putin demonstrează că războiul nu merge „conform planurilor lui”.
La rândul său, președintele Klaus Iohannis a scris pe Twitter că „România condamnă cu fermitate anunţul preşedintelui Putin cu privire la următorii paşi ai Rusiei în ceea ce priveşte continuarea escaladării războiului său ilegal împotriva Ucrainei”.
Ce riscuri există însă pentru România? Acum câteva zile New York Times descria viitoarea ofensivă rusă în mai multe scenarii: un bombardament mai nediscriminatoriu al oraşelor ucrainene, o campanie de asasinate vizând lideri ucraineni de rang înalt sau un atac asupra centrelor de aprovizionare din afara Ucrainei, situate în ţări NATO precum Polonia şi România, care canalizează cantităţi extraordinare de arme, muniţie şi echipament militar în ţara vecină.
Pare greu de crezut, totuși, că Rusia ar vrea să atace un stat NATO, după ce militarii ruși s-au confruntat pe teren cu armele sofisticate ale Alianței Nord Atlantice. Apoi, România are scutul Aegis Ashore, care poate apăra țara și întreaga regiune de eventualele lovituri ale Rusiei: sistemele sale interceptoare ar putea distruge, în timpul zborului, rachete balistice cu rază medie de acțiune având o potenţială încărcătură nucleară, dar n-ar putea opri armele hipersonice.
În plus, litoralul și nu numai este apărat de celebrele sisteme HIMARS și Patriot aflate în dotarea Armatei Române.
Avioanele NATO monitorizează încă dinaintea războiului din Ucraina frontiera estică a Alianței, care desparte apele teritoriale ale României de cele ale Rusiei, de fapt, dintre Crimeea ocupată ilegal în 2014 și NATO.
Din 24 februarie, când militarii ruși au invadat Ucraina, Ministerul Apărării din România a încheiat contracte de peste un miliard de euro pentru sisteme electronice de război și alte arme cu tehnică avansată.
Compania Romtehnica vrea, de pildă, să achiziționeze sisteme portabile de rachete antiaeriene cu rază foarte scurtă de acțiune. În continuare, Bucureștiul încearcă să găsească furnizori de drone, o operațiune începută anul trecut și rămasă neterminată.
Toate aceste cumpărături sofisticate pe care le-a făcut România pentru apărare n-ar putea să oprească o invazie de proporții dinspre Est, dar ar putea face față pe moment, până când NATO ar trimite ajutoare.
Sabina Fati