Procurorii federali din Germania analizează dovezi privind folosirea armelor chimice în războiul din Siria.
DW și Der Spiegel au primit acces exclusiv la martori și rapoarte confidențiale dintr-o anchetă de proporții.
Rachetele s-au auzit altfel în noaptea aceea. Nu au avut același impact exploziv întâlnit atât de des la atacurile asupra zonelor din Siria aflate sub controlul Opoziției.
Pe 21 august 2013, rachete încărcate cu focoase în care se afla gaz sarin au fost lansate asupra regiunii Ghouta. Vremea rece a permis gazului otrăvitor să coboare până la etajele inferioare ale clădirilor, răspândindu-se asupra teritoriilor controlate de rebeli.
"A fost ca în ziua judecății de apoi, ca și cum oamenii ar fi fost niște furnici omorâte cu spray insecticid", își amintește Eman F., de profesie asistentă medicală și mamă a trei copii. "Oameni morți pe străzi, mașini oprite, cu oameni în ele, ca și cum ar fi murit încercând să fugă."
Gazul sarin, o armă chimică, și-a paralizat victimele. Prezența sa lipsită de miros a fost observată abia după ce a început să paralizeze sistemul respirator al oamenilor. În cele mai multe cazuri, victimele au murit asfixiate.
Supraviețuitorii au dat vina pe regimul de la Damasc pentru acel atac.
Trump recunoaște că a vrut eliminarea lui Bashar al-Assad, dar s-a opus șeful Pentagonului
Beneficiile jurisdicției universale
La începutul lui octombrie, un consorțiu format din trei organizații non-guvernamentale a înaintat o plângere penală la oficiul Procurorului Federal din Germania împotriva unor persoane ale căror nume nu a fost precizat în legătură cu atacuri cu gaz sarin la Ghouta, în 2013, și la Khan Shaykhoun, în 2017.
Gestul a avut o motivație clară și strategică: în 2002, Germania a activat principiul jurisdicției universale în cazul infracțiunilor internaționale deosebit de grave, precum crimele de război și genocidul.
Prin acest demers, Germania și-a extins jurisdicția asupra "celor mai grave infracțiuni care afectează întreaga comunitate internațională", chiar dacă acestea nu au fost comise pe teritoriul său și nici nu au avut ca victime cetățeni germani.
Contextul a dat deci posibilitatea celor trei ONG-uri - Open Society Justice Initiative, the Syrian Archive și the Syrian Center for Media şi Freedom of Expression - să depună plângerea penală la Procuratura Federală din Karlsruhe, unde o divizie de anchetare a crimelor de război a deschis din 2011 o investigație structurală pe marginea atrocităților comise în Siria.
Divizia de investigare a crimelor de război din Karlsruhe a confirmat pentru DW că a primit plângerea penală de la oficiul Procuraturii Federale, dar nu a dorit să ofere și alte informații despre caz.
"Analizăm dovezile și mai mult nu putem spune deocamdată", a precizat pentru DW un purtător de cuvânt.
În căutarea dovezilor incriminatoare
O parte-cheie a plângerii penale depuse în Germania este numărul mare și variat de declarații ale martorilor.
Este vorba inclusiv de personal militar de rang înalt și de oameni de știință de la Centrul de Cercetare și Studii Științifice din Siria (SSRC), care au fost responsabili cu dezvoltarea și menținerea programului de arme chimice al Damascului.
Dovezile arată că fratele mai mic al președintelui Assad, Maher Assad, considerat de multă lume al doilea cel mai puternic om din Siria, ar fi fost comandantul militar care a ordonat direct folosirea gazului sarin în atacul din Ghouta, din august 2013.
Declarațiile martorilor depuse împreună cu plângerea penală indică însă că utilizarea de arme strategice, precum gazul sarin, nu putea avea loc fără aprobarea președintelui Assad.
Potrivit documentelor văzute de DW, președintele Assad l-a autorizat se pare pe fratele său să lanseze atacul.
"Avem dovezi că (președintele Assad - n.red.) este implicat în luarea deciziei. Nu aș spune că noi am dovedit acest lucru, dar avem cu siguranță anumite informații care sugerează implicarea sa în atacurile cu gaz sarin", subliniază Steve Kostas, un membru important al echipei juridice din echipa Open Society Justice Initiative.
Documentele arată cum fratele lui Assad Maher ar fi dat ulterior ordinul de execuție subordonaților săi. O grupare de elită din cadrul SSRC, numită Aripa 450, ar fi încărcat focoasele cu arme chimice, iar Brigada 155 de Rachete ar fi lansat rachetele sol-sol sub directa supraveghere a lui Maher.
"Am arătat că a existat o unitate specială numită Aripa 450 în cadrul SSRC, care a fost implicată semnificativ în planificarea și executarea atacurilor", spune Kostas. "Am dezvăluit lanțul de comandă implicat în această unitate și legătura lui cu palatul prezidențial.
Până azi, mărturiile legate de acest lanț de comandă sunt considerate cele mai puternice dovezi disponibile care îl leagă direct pe Assad de folosirea armelor chimice în Siria.
Vinovăție la cel mai înalt nivel?
Dar să fie de ajuns pentru ca procurorii germani să pronunțe un act de inculpare? Pentru experții în drept internațional, o dovadă clară, un așa-numit smoking gun, nu ar fi necesară pentru o inculpare de acest calibru.
De vreme ce crimele de război sunt comise adesea într-un sistem militar, legea internațională recunoaște că ierarhiile de comandă fac posibile astfel de infracțiuni, a declarat pentru DW Robert Heinsch, director al Forumului Kalshoven-Gieskes, pe tema Dreptului Umanitar Internațional, la Universitatea Leiden.
"Cei care dau ordinele soldaților normali sau orice persoană care coordonează lansarea atacurilor pot fi inculpaţi din cauza acestui act de comandă - chiar dacă aceste persoane nu au ordonat ele însele atacul, dar cunoșteau sau ar fi trebuit să cunoască situația", spune Heinsch.
"Din cauza funcției de comandă militară deținută, aceste persoane pot fi trase la răspundere."
În Germania, legea care a stabilit jurisdicția universală a fost folosită doar o dată până acum pentru a condamna un criminal. În 2015, judecătorii germani i-au găsit vinovați de crime de război și crime împotriva umanității pe liderul rebelilor Hutu din Rwanda, Ignace Murwanashyaka, și pe adjutantul său. Condamnarea lui Murwanashyaka a fost anulată trei ani mai târziu, iar acesta a murit așteptând rejudecarea procesului.
Un alt caz în care a fost invocată jurisdicția universală pentru a ancheta infractori a avut loc în orașul german Koblenz și a avut ca țintă membri marcanți ai regimului sirian, acuzați de tortură sistematică.
